Senatorul Catalin Voicu arestat si internat

Ieri senatorul Cătălin Voicu a fost arestat la penitenciarul Jilava şi internat la spitalul de acolo. Am apucat să văd secvenţe de pe posturile de ştiri avîndu-l pe senator ca subiect şi nu mi-a plăcut deloc. Imaginea pe care mi-au făcut-o reporterii a fost asemănătoare cu a unor hiene care dau roată unui animal în agonie, aproape de moarte, doar pentru a sări pe el şi a-l sfîşia la primul semn de slăbiciune. Comportamentul mass-mediei a ajuns să fie unul obsesiv, accentuînd un subiect pînă la epuizare şi chiar dincolo de ea. Ceea ce pentru unii este o meserie sau poate chiar un mod de viaţă este pentru alţii un semn clar de boală mentală. Iar comportamentul unora dintre reporteri este cel al unor bolnavi mental care n-ar trebui făcut public pentru că le dau idei rele celor mai influenţabili.

Mulţi de plîng de comportamentul rău al politicienilor, inclusiv (sau poate mai ales) reporterii şi cei de prin televiziuni, dar nici mulţi dintre ei, reporterii-jurnaliştii, nu sînt cu nimic mai prejos.

După cum v-aţi dat seama, însemnarea de acum nu-l are ca subiect principal pe Cătălin Voicu. Este despre el, dar acum scriu despre mass-media. Dacă tot am deschis acest subiect, mai trebuie să menţionez despre subiectivismul unei mari părţi din mass-media. Sau mai precis, lipsa lui. În mod normal reporterii şi jurnaliştii ar trebui să fie imparţiali, să prezinte evenimentele şi ştirile cu obiectivism, dar în România aşa ceva nu se prea întîmplă. Oameni ca Anca Florea, de exemplu, pe care am neplăcerea să o mai aud pe la Antena 3 dimineaţa uneori, cînd mai uit să schimb programul, îşi dau cu părerea (şi aia foarte nepotrivită sau greşită) atunci cînd ar trebui să şi-o păstreze doar pentru ei. Lista exemplelor poate continua, dar este prea lungă pentru a o menţiona aici. Mai menţionez doar un singur exemplu, foarte cunoscut: Monica Anghel şi emisiunea ei de dimineată de la Europa FM. Poate veţi spune că Monica Anghel este departe de a fi un reporter sau jurnalist, este pe partea de divertisment, dar problema (mea) este că îşi spune părerea pe un post de radio foarte urmărit. Ascult des Europa FM dar în ultimul timp nu le mai urmăresc emisiunea de dimineaţă pentru că m-am săturat de prostiile pe care le debitează personajul respectiv.

Voi ce soluţii aveţi pentru a aduce mass-media pe calea pe care ar trebui să o aibă într-o ţară normală? Soluţiile pe care le folosesc eu (de a nu-i urmări sau citi şi de a comenta la boacănele, uneori urîte, pe care le fac) sînt eficiente dar sînt potrivite doar pentru mine. Au prea puţin efect asupra celor a căror comportament ar trebui corectat.

Articol preluat de aici.

Concursul RoBlogfest 2010

Ieri seară s-au ales cîştigătorii concursului RoBlogfest 2010. Mai jos sînt primele 3 locuri dintre finaliştii şi numărul de voturi care le-au asigurat victoria. Sursa este aici.

Categoria Personal si Infotainment

Secţiunea Blog Colectiv

1. Daily Cotcodac – 32.56% / 493 voturi

2. SOSInfertilitatea – 10.56% / 160 voturi

3. BlackSheepSound – 7.33% / 111 voturi

Secţiunea Blog sub 18 ani

1. kristofer93 – blog – 16.97% / 109 voturi

2. Blogul lui Grim Cris – 14.79% / 95 voturi

3. allé – 7.78% / 50 voturi

Secţiunea Blog de Muzică

1. BlackSheepSound – 19.22% / 134 voturi

2. DivercityCafe – cel mai fresh blog de muzică – 12.19% / 85 voturi

3. MusicNewz – 11.04% / 77 voturi

Secţiunea Blog Culinar

1. Teo’s kitchen – 19.91% / 146 voturi

2. Retete fara secrete – 13.09% / 96 voturi

3. e-Retete.ro – 11.59% / 85 voturi

Secţiunea Blog de Filme

1. FILME TARI – 17.24% / 74 voturi

2. Blog colectiv despre cărţi şi filme – 13.05% / 56 voturi

3. Cineblog – 10.48% / 45 voturi

Secţiunea Blog de Sport

1. FootballClub.ro – 21.36% / 116 voturi

2. Motorul.Ro – Stiri Moto – 17.12% / 93 voturi

3. Fangymnastics – Romanian gymnastics blog – 10.86% / 59 voturi

Secţiunea Blog de Travel

1. Viajoa – aceeaşi lume, alţi ochelari – 20.43% / 84 voturi

2. LumeaMare – 9.0% / 37 voturi

3. Imperator Travels – 9.0% / 37 voturi

Sectiunea Blog de Fashion

1. ALOMoDa – 19.26% / 63 voturi

2. Simona Hulber – 14.06% / 46 voturi

3. FashionLife.ro – 11.62% / 38 voturi

Secţiunea Cel mai Popular Blog

1. Daily Cotcodac – 27.99% / 430 voturi

2. A blog on evolution – 7.87% / 121 voturi

3. Umblu liber – 7.68% / 118 voturi

Categoria Profesional

Sectiunea Blog Foto

1. mongolia.ro – 7.75

2. Andrei Pungovschi – 7.3

3. Mircea Reştea blog – 7.05

Secţiunea Blog despre Comunicare:

1. Cătălin Tolontan – Blog de Jurnalist – 8.93

2. re:fresh – 8.62

3. Manafu – 8.5

Secţiunea Blog Cultural

1. veiozaarte – 9.05

2. şalul e şarpele – 8.95

3. Florin Lăzărescu – şi scriitorii e oameni – 8.8

Secţiunea Blog de Design/Creatie

1. Kit.Blog – 8.12

2. Resume Examples – 8.06

3. iancul – 8.0

Secţiunea Blog Despre Politică

1. Inventarul stricăciunilor politice – 8.5

2. Amar de Zi – 8.33

3. Sorina Matei – 8.0

Secţiunea Blog Despre Business

1. riscograma : business intelligence – 9.25

2. Logica economica – 9.12

3. Radu Georgescu – Jurnal de Antreprenor – 9.0

Secţiunea Blog Despre Tehnologie

1. Web Analytics Romania – 9.33

2. WP Tuts – 8.66

3. Laptop News – Stiri, review-uri, sfaturi – 8.58

Secţiunea Blog de Jurnalist

1. Media lui Comanescu – 9.12

2. Catalin Tolontan – Blog de Jurnalist – 8.93

3. Reporter Virtual -Tiberiu Lovin – 8.68

Categoria Comunicare şi Social Media

Secţiunea Blog de Brand/Produs

1. BMWBLOG.ro – 8.18

2. Avon Space – 8.0

3. Lovebuzz.ro – Lovebuzz.ro – GreenPixel – 7.87

Secţiunea Blog de Companie

1. Avon Space – 8.56

2. Headvertising Blog – 7.81

3. Icar Tours – Din pasiune pentru turism – 7.75

Secţiunea Twitter pentru o Companie

1. Monden.info – 9.06

2. Academia Catavencu Twitter – 8.93

3. @bookblog – 8.43

Secţiunea Facebook pentru o Companie

1. Academia Catavencu – 8.93

2. The Silver Church – 8.56

3. Nokia – Goana dupa Ovi – 7.87

Secţiunea Best Use of Social Media Intr-un Mix de Comunicare

1. concurs LG – 9.15

2. UrsusFilm – 8.25

3. UTV Project – 8.06

Secţiunea Campanie pe Social Media

1. cinema LG – 8.87

2. Zanarim – 8.7

3. Giftreez – 8.25

Articol preluat de aici.

Concurs hotnews Gindeste in afara cutiei

Hotnews şi secţiunea sa “Gîndeşte în afara cutiei” (sau “Think outside the box” cum le place să spun în mod normal deşi limba oficială a ţării este în continuare doar româna, nu s-a adăugat şi cea engleză) au pornit un concurs nou. Informaţiile despre el se găsesc aici.

Ca să participaţi la el trebuie să vă puneţi pe pagină imaginea “Gîndesc in afara Cutiei”, să le trimiteţi un mesaj cu locaţia la adresa lor pînă la 15 mai 2010, iar după aceea aveţi o lună la dispoziţie să publicaţi 4 articole legate de temele abordate pe secţiunea de pe hotnews. Aceste articole pot fi despre natură, protecţia mediului, viaţa urbană etc. Articolele pot fi în scris, pot să fie sub forma unor fotografii, filmări sau alte idei creative.

Articol preluat de aici.

Din nou despre campania Rosia Montana

Astăzi am primit două locaţii diferite care prezintă două puncte de vedere diferite care au acelaşi subiect: exploatarea aurului şi argintului de la Roşia Montană.

Prima locaţie o are ca subiect principal pe Stephany Roth şi este pe hotnews. Despre Stephany Roth se spune că este activista care se bate pentru Roşia Montană şi care caută să împiedice orice încercare a lui Gabriel Resources şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) de a inunda zona cu cianuri şi a distruge cîţiva munţi şi vestigii istorice. Articolul respectiv este o biografie pe scurt a activistei de mediu şi pot spune că îmi place că există asemenea oameni preocupaţi de natura din jurul lor.

A doua locaţie este un articol din Ziarul de Apuseni şi este, cel puţin din punctul meu de vedere, o încercare grosolană de manipulare. Acum două luni un număr de 70 de ONG-uri s-au coalizat pentru a protesta împotriva lui RMGC şi a proiectului lor minier. Acum au apărut unii care caută să bage zînzanie (adică subiecte de ceartă) şi să sădească îndoieli în coaliţia împotriva RMGC. Cea mai eficientă metodă de a face aşa ceva, sau cel puţin una dintre cele mai eficiente, este de a lua nişte declaraţii unor persoane, de a face un talmeş-balmeş din spusele lor (adică de a le scoate din context) şi de a prezenta ciuntit spusele lor. Cei în cauză nu pot declara că nu au spus aşa ceva, dar rezultatul este pînă la urmă tot o minciună.

La finalul articolul cei de la Ziarul de Apuseni scriu două lucruri foarte valabile, si anume:

Sîntem de acord cã mediul înconjurãtor este important şi trebuie protejat, însã importanţi sînt şi oamenii, posibilitatea de a-şi hrãni şi întreţine familiile, de a asigura un viitor mai bun copiilor.

Credem cã dezvoltarea economicã a unei ţãri sau a unei comunitãţi se poate face în armonie cu protejarea mediului înconjurãtor, a patrimoniului, a tradiţiilor, etc şi avem destule exemple în lume care ne demonstreazã cã aceste lucruri sînt posibile şi se întîmplã cu adevãrat.

Totuşi, concluzia lor este de-a dreptul tîmpită, ca să nu spun rău intenţionată:

Noi ne oprim deocamdatã aici şi vã lãsãm pe dumneavoastrã dragi cititori sã trageţi concluziile şi sã deduceţi motivele reale pentru care anumite ONG-uri, persoane, instituţii, ş.a.m.d., se opun dezvoltãrii unei ţãri şi bunãstãrii oamenilor.

Un proiect minier nu aduce dezvoltare unei ţări şi nici bunăstare oamenilor (doar unora, o minoritate insignifiantă). Aduce un cîştig temporar oamenilor care lucrează la mină (17 ani în cazul Roşiei Montane), distrugeri însemnate mediului, un cîştig oarecare statului şi cheltuieli imense pentru refacerea zonei după plecarea exploatatorilor.

Vreţi să-i ajutaţi pe oamenii din Roşia Montană şi să contribuiţi la dezvoltarea întregii zone? Păî e simplu, ca să nu spun chiar banal: nu mai gîndiţi cu buzunarul şi nu mai priviţi pe termen scurt. Construiţi hoteluri şi pensiuni, dezvoltaţi turisum, faceţi publicitate şi veţi avea de cîştigat şi voi şi urmaşii urmaşilor voştri de pe urma aceste acţiuni. Mai ales că zona Roşiei Montane este una superbă şi există şi o mulţime de vestigii istorice de vizitat şi cercetat.

Articolul este preluat de aici.

Ilie Balan, Business Pronet si capcana pentru fraieri

Ca să înţelegeţi la ce mă refer cînd spun capcană pentru fraieri trebuie să încep cu începutul. Iar începutul nu a fost la începutul lunii ianuarie, cînd a fost lansată comanda pentru proiectului de realizare al paginii web businesspronet.ro, ci cu cîţiva ani înainte.

Spuneţi-mi, v-ar place să luaţi un laptop sau un aparat foto performant cu numai 100 de lei în loc să daţi pe el, de exemplu, o mie de euro? Sînt sigur că răspunsul multora este cu siguranţă „da”. Ei bine, unora le-a venit ideea de a cumpăra produse (relativ) scumpe şi să le vîndă la preţuri foarte ieftine. Unde este cîştigul în aşa ceva? Ei bine, el există şi este destul de consistent. Pentru că cei care doresc să cumpere produsele respective trebuie să se înscrie pe pagină, să cumpere un număr oarecare de credite şi să liciteze în timp real pentru ele. Fiecare produs poate avea chiar şi cîteva zeci, sute sau chiar mii de licitări, fiecare licitare costă un anume preţ (stabilit de căte proprietarii paginii). Proprietarii cîştigă de pe urma produselor pe care le vînd (chiar şi acel preţ mic este, totuşi, un cîştig) şi de pe urma creditelor cumpărate (fiecare licitare consumă un credit iar creditele se vînd pe pachete). Fiecare produs (licitaţie) are un singur cîştigător, iar cei care licitează şi nu cîştigă nu îşi mai recuperează banii cheltuiţi.

Cu alte cuvinte, proprietarii unei asemenea pagini deturnează atenţia de la cumpărarea creditelor la preţurile ieftine ale produselor, mai ales dacă se face o promovare intensă a acestui lucru. Aparent ei sînt în pierdere de pe urma preţului foarte ieftin cu care îşi vînd produsele, dar de fapt ies în cîştig de pe urma licitaţiilor pentru produse.

Swoopo.com este cea mai cunoscută pagină de acest gen, iar scandalul care a avut-o ca subiect este la fel de cunoscut. O căutare cu google, de exemplu, este foarte relevantă în acest sens: au fost mulţi care s-au întrebat în ce măsură mecanismul de licitare este o înşelătorie. Nu există nici o piedică pentru administratorii paginii să participe (direct sau prin intermediul unor persoane angajate special pentru aşa ceva) să liciteze împreună cu utilizatorii şi chiar să cîştige. Şi nimeni nu ar şti despre asta, cu condiţia ca cei implicaţi să tacă. Probabil că scandalul a ajutat la popularizarea paginii pentru că în acest moment este foarte activă.

Acum, ajungînd pe teritorii mai cunoscute, aţi auzit de PretBomba.ro? La cîtă promovare i se face în ultimul timp mă gîndesc că începe să fie destul de cunoscut. Mă gîndesc că cineva isteţ o fi văzut swoopo.com şi s-a gîndit să ne aducă şi nouă şmecheria. Pentru moment este destul de puţin activă, dar este încă timp să prindă şi la noi. Fraieri lacomi sînt cu grămada, dar mai trebuie ca cei care se ocupă de preţbombă.ro să lucreze încă la promovare. Chiar şi scandalul va urma, probabil, românii nu sînt toţi proşti.

Ei bine, mai există persoane care au observat o oportunitate de afacere în licitaţiile online în timp real pentru produse (aparent). La începutul lunii ianuarie firma Supravirtual a fost contactată de către Ilie Bălan care dorea un fel de copie a paginii de pe PreţBombă.ro, dar cu o completare. Aţi auzit de reţelele piramidale care încercă să vă vîndă tot felul de produse? Un exemplu cunoscut sînt cei de la Herbal Life, cu produse naturiste, în care poţi să-ţi faci o reţea de clienţi cărora să le vinzi dar mai întîi trebuie să le consumi şi tu, iar lista de produse şi de servicii comercializate poate continua aproape la nesfîrşit. Ilie Bălan doreşte să creeze o reţea pentru promovarea de licitaţii online pe pagina firmei pe care a creat-o în acest sens (pagina este http://www.businesspronet.ro iar firma este Business Pronet SRL).

Prima mea reacţie cînd am auzit de aşa ceva a fost să încep să rîd. Din punctul meu de vedere, dacă ar fi să fac o descriere foarte sugestivă a ideii respective, el doreşte să ia nişte mere, nişte pere, să le pună la un loc în acelaşi castron şi să spună că acolo este de fapt o halcă de carne. Este o idee despre care cred că nu va merge niciodată, o idee moartă din start. Dar clientul este client, aşa că am ajutat la crearea paginii.

Problemele au apărut după ce pagina a fost finalizată, a fost pusă pe server şi a fost emisă o factură conform contractului dintre cele două firme. După aceea clientul a început să se plîngă că nu ştie să folosească pagina, chiar şi după ce au fost realizate teste ale paginii de către persoane din cadrul ambelor firme, că manualul nu corespunde cerinţelor (deşi acesta conţine o descriere a funcţionalităţii paginii), fără a specifica exact care erau acele cerinţe, să vină cu idei absurde precum rezilierea contractului (e cam greu să reziliezi doar prin vorbe, fără nici un act oficial, un contract de furnizare al unei pagini web DUPĂ ce pagina respectivă a fost livrată), a început să solicite completări care nu erau specificate în datele iniţiale. În schimb plata proiectului a fost amînată iar cererile de stabilire ale unei date de efectuare a plăţii au fost amînate sau ignorate. Prefer să vă las pe voi să trageţi concluziile asupra seriozităţii unei asemenea persoane, pentru că eu le-am tras deja şi nu-s deloc plăcute.

Cum spuneam mai devreme, acest gen de pagini poate avea un real succes. Dar există şi o condiţie: să fie suficient de cunoscute şi să existe suficienţi fraieri lacomi care să înceapă să liciteze în căutare de chilipiruri. Din punctul meu de vedere Ilie Bălan şi firma Business Pronet îi caută, şi îi caută bine. Au realizat o capcană pentru proşti şi dacă vor ajunge vreodată să-şi pună în practică ideea este probabil să-i şi găsească.

Firma aia şi-a început foarte prost activitatea pentru că îi aşteaptă un proces la numai cîteva luni de la înfiinţare pentru neplata facturilor curente şi publicitate proastă pe măsură.

Articol preluat de aici.

Soferii incepatori, traficul greu si obligativitatea poligonului

În ultimele cîteva zile am avut de făcut cîteva drumuri prin oraş şi a trebuit să folosesc maşina mai mult decît o folosesc în mod normal în timpul zilelor lucrătoare. Am avut “plăcerea” (cu sau fără ghilimele) să constat cîteva lucruri lucruri:

  • ieri şi azi au fost două zile frumoase de primăvară, cu soare şi o căldură net superioară zilelor precedente.
  • traficul aproape infernal din timpul săptămînii, de parcă s-ar fi rupt barajul de la rîul cu maşini şi s-au inundat străzile, dar asta o ştiam deja. Nu este un caz singular.
  • lipsa parcărilor din zona centrală a oraşului (adică Oradea). A fost nevoie să mă tot învîrt căutînd o zonă liberă, dar degeaba. Pînă la urmă am rezolvat problema, dar nu mulţumită primăriei. Se tot vorbeşte de cîţiva ani buni despre crearea unor parcări dedicate pentru aşa ceva (fie subterane, fie supraterane), dar pînă acum nu am văzut nici un semn de aşa ceva. Liniile vopsite pe asfalt pe post de parcare sînt doar frecţie la picior de lemn, nu au nici un efect benefic… doar ajută la blocarea traficului atunci cînd vreun dobitoc parchează aiurea.
  • numărul foarte mare de şoferi şcolari. Au apărut ca ciupercile după ploaie. Partea cu adevărat neplăcută este să te tîrîi în curul unuia care abia se mişcă (adică cu nici 30 de km pe oră) atunci cînd ai treabă şi, mai ales, drumul din faţa şcolarului este complet liber şi poţi optimiza mult mai bine deplasarea cu maşina, conform drumului şi legii. Mă gîndesc că ar fi normal să-i bage măcar cîteva lecţii pe bieţii copii la poligon înainte de a-i arunca în trafic… dar nu se prea practică acest lucru… Dă-i naibii pe restul şoferilor, nu? Banii să şi-i ia instructorii auto, că de restul şoferilor din traficul pe care-l blochează nu-i pasă nimănui.
  • gropile din drumurile de prin oraş sînt tot acolo, ba chiar s-au înmulţit.

Concluzia e simplă: ţinînd cont că n-am de gînd să emigrez, va trebui să-mi iau fie un tanc, fie un elicopter, fie o motocicletă pentru a circula normal prin Oradea. Vrea cineva să luăm tancul sau elicopterul la comun?

Articol preluat de aici.

Agresivitatea este sau nu violenta

Titlul acestui articol vine sub forma unei întrebări: agresivitatea este sau nu violenţă?

Ştirea care a constuit nucleul acestei întrebări se poate găsi pe Medifax aici, este vorba despre licitaţia unui cîine din rasa ciobănesc german de către inspectoratul de poliţie din Dolj pe motiv pentru că este prea blînd, nu au reuşit să îl instruiască să devină agresiv la comandă şi că acesta (cîinele) nu a reuşit să se adapteze în Centrul Chinologic din Sibiu.

“Nu am reuşit să-l antrenăm să aibă un comportament agresiv pentru a însoţi patrulele de poliţie, astfel că va fi vîndut. Este mult prea blînd. Nu a reuşit nici să se adapteze aici”, a declarat agent Viorel Zamfir.

Din punctul meu de vedere, cei care au preluat ştirea pe ziare.com şi pe Europa FM fac o confuzie între agresivitate şi violenţă. Chiar şi pe dexonline.ro există, la definiţia agresivităţii, o trimitere spre violenţă.

Violenţa conţine agresivitate, dar este o agresivitate deja pusă în practic. Violenţa implică o anumită lipsă de control, o formă de manifestare a haosului, pe care agresivitatea nu le conţine. O persoană (sau o fiinţă în general) se poate comporta agresiv, controlîndu-se, dar fără a fi violent. Pe diferenţa asta se şi pune accentul în dresajului unui cîine: nimeni nu are nevoie de un cîine violent, pe care nu-l poate controla, dar un cîine agresiv, care să reacţioneze la comandă sau la existenţa unui pericol (şi care în mod normal este foarte liniştit) este foarte util.

Cei din mass-media ar trebui să fie mai atenţi la asemenea diferenţe pentru că îi pot induce în eroare pe mulţi neavizaţi.

Articol preluat de aici.

Google + Intel + Sony = Google TV

Zvonurile spun că Google şi Intel au făcut un parteneriat cu Sony pentru a dezvolta o platformă numită Google TV care se doreşte să aducă Internetul în casele oamenilor prin intermediul unei noi generaţii de televizoare şi receptoare de configurare.

Conform acestei idei, reţelele sociale şi alte aplicaţii ar putea deveni disponibile prin intermediul televiziunii prin utilizarea sistemului de operare Android al lui Google. Mişcare este un efort din partea lui Google şi Intel de a-şi extinde dominarea din IT spre televiziune, o arenă unde nu prea au acces. Pentru Sony, care încearcă din răsputeri să-şi recîştige poziţia în indistria vînzării de televizoare, parteneriatul este un efort de a-şi ajunge din urmă competitorii.

Viziunea acestei tehnologii este de a face uşor de navigat printre aplicaţiile web precum twitter, facebook şi picasa pentru utilizatorii tv, ca şi cum ar schimba un post tv. Unele televizoare şi receptoare de configurare existente deja oferă acces la conţinutul web, dar opţiunile de afişare a paginilor sînt limitate. Google inteţionează să îşi ofere acces programatorilor la propria platformă TV care este bazată pe sistemul său de operare Android pentru telefoane.

Cele trei companii au cooptat şi compania Logitech care este specializată în telecomenzi şi difuzoare de calculator pentru dispozitivele periferice, inclusiv o telecomandă cu o telecomandă minusculă.

Mai multe informaţii despre acest subiect se pot găsi pe pagina celor de la New York Times.

Articol preluat de aici.

Serialul coreean Iris

Ageniţii Hyun-jun şi Sa-woo din cadrul Sistemului Naţional de Securitate (SNS) Top 707 sînt fraţi de sînge şi au jurat să aibă încredere mereu unul în celălalt şi prietenie veşnică. Ei o întîlnesc pe agenta Seun-hee şi se îndrăgostesc amîndoi de ea, dar Hyun-jun şi Seung-hee se cuplează iar Sa-woo caută să-şi ascundă semtimentele pentru Seung-hee. Într-o zi ei sînt trimişi într-o misiune urgentă în Ungaria, iar după terminarea cu succes a misiunii lui Hyun-jun îi parvine un mesaj pentru o întîlnire secretă. Mesajul era din partea lui Baek-san, un director de la SNS, care i-a înmînat lui Hyun-un ordinele unei misiuni pe cont propriu. În ciuda riscului, acesta îşi îndeplineşte misiunea, dar este rănit de către şeful securităţii ţintei sale şi apoi este trădat de către cel mai bun prieten de-al său, Sa-woo. Hyun-jun încearcă să scape cu ajutorul lui Seung-hee, dar o pierde pe Seung-hee. După ce maşina lui explodează ei sînt despărţiţi, fiecare crezînd că celălalt era mort. Hyun-jun este salvat de către o Voce neidentificabilă şi află despre existenţa unui grup secret numit Iris.

Un an mai tîrziu, după reunificarea celor două Coree, Hyun-jun îşi face din nou apariţia. După ce a petrecut un an de coşmar, trădat şi singur, după ce a pierdut totul, el se întoarce pentru a se răzbuna pe cei care i-au făcut viaţa un iad. Cu ajutorul preşedintelui el se reîntoarce pe vechiul său post în cadrul SNS. Porneşte un adevărat război împotriva organizaţiei Iris, societatea secretă care încerca să intervină în cursul reunificării, ajungînd să lupte din toate puterile pentru a rămîne în viaţă.

Locurile filmărilor au inclus Ungaria, Rusia, Japonia, China şi Statele Unite ale Americii. Prodicţia a costat 20 de milioane de dolari, cea mai costisitoare dramă coreeană pînă în octombrie 2008. Drepturile de distribuţie japoneze ale dramei Iris au fost vîndute pentru TBS pentru o sumă record de 4,3 milioane de dolari americani. Drama este oarecum bazată pe filmul Shiri.

Genul: Drama
Distribuţia: Kim Seung-woo, Lee Byung-heon, Jeong Jun-ho, Kim Tae-hee, Kim So-yeon, T.O.P
Regizor: Kim Gyu-tae
Scenarist: Kim Hyun-jun
Premiera în Corea: octombrie 2009
Premiera pe KBS World: 11 noiembrie 2009
Numărul de episoade: 20
Durata episodului: 70 minute

Articol preluat de aici.

Filmul coreean Cel bun, cel rau, cel ciudat

Titul original este “Joheunnom nabbeunnom isanghannom”, iar varianta sa englezească este “The good, the bad, the weird”. A fost lansat în 24 mai 2008, la festivalul de la Cannes, este un film western şi îi are ca regizor pe Kim Ji-woon şi ca actori pe Son Kang-ho, Lee Byung-hun şi Jung Woo-sung. A fost inspirat din flmul “The good, the bad and the ugly” al lui Sergio Leone.

Acţiunea filmului se petrece în anii 1930 în deşertul din Manciuria (partea de Nord Est a Chinei), în perioada în care japonezii ocupaseră peninsula coreeană şi mulţi coreeni s-au refugiat în acea zonă. Unii au devenit bandiţi, alţii au început să jefuiască trenuri iar alţii au devenit vînători de recompense.

Cel rău (un bandit) a fost angajat să obţină harta unei comori de la un oficial japonez care călătorea cu trenul, dar înainte de a o obţine Cel ciudat (un hoţ) a furat harta dar a fost surprins de deraiarea trenului pe care Cel rău a provocat-o, la fel ca japonezul, gărzile manciuriene şi nişte civili. Cel bun (un vînător de recompense) a apărut la locul deraierii pentru a revendica recompensa pentru Cel rău. Între timp Cel ciudat a evadat scăpînd de urmărirea celorlalţi doi şi a unui grup de bandiţi manciurieni care doreau la rîndul lor harta. A ajuns printre traficanţi unde spera să descopere secretele hărţii şi să găsească ceea ce credea a fi aurul şi bogăţile din timpul dinastiei Qing (prima dinastie a Chinei) ascunse înainte de decăderea lor. Pe măsură ce povestea continua bătălia pentru hartă s-a intensificat pe măsură ce au fost puse recompense pe capetele lor iar armata japoneză îi urmărea pentru a pune din nou mîna pe harta care, în aparenţă, avea să salveze imperiul japonez.

După o serie de urmăriri ca-n filme şi scene cu împuşcături, Cel bun, Cel rău şi Cel ciudat sînt singurii care ajung la “comoară” dar nu era decît o gaură supradimensionată în deşert. În final se întorc unul împotriva celorlalţi şi se împuşcă între ei, iar erau pe moarte de sub ei ţîşneşte un gheizer de petrol.

Au fost lansate două versiuni alte filmului: una pentru piaţa coreeană şi una pentru piaţa internaţională. Finalul versiunii coreene este diferit faţă de cel al versiunii internaţionale: el conţine o scenă în care corpurile celor trei sînt găsite (şi probabil resuscitate) de către sora Celui bun şi aluzia că harta a fost mai degrabă interpretată greşit decît inutilă.

Distribuţia în include pe:

  • Song Kang-ho – Yoon Tae-goo, Cel ciudat
  • Lee Byung-hun – Park Chang-yi, Cel rău
  • Jung Woo-sung – Park Do-won, Cel bun
  • Yoon Je-moon – Byeong-choon, omul de încredere al conducătorului bandiţilor manciurieni
  • Ryoo Seung-soo – Man-gil, prietenul lui Yoon Tae-goo
  • Song Yeong-chang – Kim Pan-joo
  • Son Byeong-ho – Seo Jae-sik
  • Oh Dal-su – Park Seo-bang
  • Uhm Ji-won – Na-yeon (cameo)

Locaţia de pe imdb unde puteţi găsi informaţii suplimentare despre actori este aici.

Articol preluat de aici.