Pasajul Vulturul Negru din Oradea, iunie 2013

Dacă tot am auzit în ultimele zile că s-a deschis pasajul Vulturul Negru din Oradea (cu tot scandalul rigoare cauzat de ceea ce pare să fie o treabă prost făcută), am trecut ceva mai devreme pe acolo să văd cum arată “pe viu”.

E mai bun ca înainte, dar, totuşi… parcă lasă un pic de dorit. Mă aşteptam la ceva un pic diferit. Poate că după ce muncitorii vor reface pardoseala (cică vor închide din nou pasajul pentru asta) s-ar putea să arate mai bine.

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Adevărul cel urît (The Ugly Truth)

Pe lîngă faptul că cineva talentat poate face minunăţii cu nişte creioane colorate (după cum puteţi vedea în filmuleţul de mai sus), mesajul pe care-l transmite este relevat: fumatul poate duce la cancer pulmonar şi emfizem.

Cu ce se ocupă soţia ta? E programatoare.

– Cu ce se ocupă soţia ta? mă întreabă un amic pe care nu-l mai văzusem de cîţiva ani buni.

– E programatoare, zic.

– Interesant, spuse el gînditor.

– Da, foarte… Scorpia nu pleacă niciodată de-acasă fără să-mi facă programul zilnic!…

Ioane, tu crezi în reîncarnare?

– Ioane, tu crezi în reîncarnare?

– Da, Mărie,  cred…

– Cum adică? Vreu să spui că eu, după ce mor, m-aş putea reîncarna într-o vacă?!

– Nu, Mărie, nu să poate de două ori la rînd…..!

Din cugetarile unui student

Din cugetarile unui student: ‘Inainte aveam o viata foarte activa: jucam tenis, fotbal, biliard, sah. Participam la raliuri. Dar totul s-a terminat cind mi s-a stricat calculatorul.’

Promovare de secol XVI: Ascut spade. Ieftin. Garanţie 12 luni.

Secolul XVI. Aşteaptă prinţul un răvaş de la iubită… Trei zile şi trei nopţi aşteaptă… Nu mănîncă, nu doarme, nu bea.

Într-un sfîrşit, în zare, observă porumbelul mesager. Fericitul prinţ prinde zburătoarea, scoate repede sigiliul scrisorii şi citeşte pe nerăsuflate: ‘Ascut spade. Ieftin. Garanţie 12 luni.’

Ne-am gîndit s-o punem mai aproape de calea ferată

– Nu vă supăraţi, domnule, cum ajung la gară?

– Ţineţi drumul ăsta, treceţi de ultima casă, apoi păduricea, iar după ce mai parcurgeţi încă un kilometru aţi ajuns.

– De ce dracu aţi pus-o aşa departe de sat?!

– Pai… ne-am gîndit s-o punem mai aproape de calea ferată.

Dă-mi un penny să-ţi spun ultimul banc despre scoţieni

Doi scotieni se întîlnesc într-o seară, la barul din sat. Curios, dar şi un pic nerăbdător, unul dintre ei întreabă:

– Ştii ultimul banc despre noi, scoţienii?

– Nu, îi răspunde celălalt cam intrigat. Cum sună bancul respectiv?

– Dacă îmi dai un penny ţi-l spun.

Celalalt scoţian rămîne surprins cîteva secunde, după care spune rîzînd:

– Hahaha, într-adevar, este un banc bun!