Roşia Montană la Radio Erevan

Dacă tot am scris despre Roşia Montană de cîţiva ani încoace, haideţi să vă arăt ce-am primit pe email…

 

Ascultător: Pentru ce protestează, de fapt, cei care protestează împotriva exploatării de la Roşia Montană?

Radio Erevan: Păi, aşa cum bine rezultă şi din întrebare, nu protestează pentru, ci împotrivă. Mai exact: împotriva eutanasierii maidanezilor, împotriva ne-eutanasierii maidanezilor, împotriva exploatării gazelor de şist, împotriva lui Ponta, împotriva noului Cod rutier, împotriva RMGC, împotriva romanilor (care i-au asuprit pe daci), împotriva… ÎMPOTRIVA!

 

Ascultător: Dacă exploatarea de la Roşia Montană se va face la suprafaţă, minerii ăia de ce s-au băgat în subteran să protesteze?

Radio Erevan: Pentru că în mină semnalul wi-fi e mai bun.

 

Ascultător: Ce a fost în capul lui Ponta când a promis că aduce el comisiile parlamentare să îşi desfăşoare lucrările în mină?

Radio Erevan: Vorbim totuşi despre premierul României! Puţin respect! Evident că n-a avut nimic în cap, indiferent ce ar spune rău intenţionaţii.

 

Ascultător: Cîţi bani au primit ăştia ca să susţină proiectul RMGC?

Radio Erevan: Evident că n-a fost vorba de bani! Banii sînt subdiviziunea leului.

 

Ascultător: Se poate exploata aurul şi fără cianuri?

Radio Erevan: S-a încercat. Cu gaze lacrimogene, cu gloanţe de cauciuc. Tot cu cianură merge mai bine.

 

Ascultător: De ce nu exploatează statul român aurul de acolo?

Radio Erevan: Pentru că statul român nu e un exploatator şi lasă ruşinea asta în seama străinilor!

 

Ascultător: Fierul vechi de ce nu se exploatează cu cianuri?

Radio Erevan: Pentru că ne protejăm minorităţile.

 

Ascultător: De ce îşi vîră Soros nasul în toată afacerea asta?

Radio Erevan: Dar ce-aţi vrea să-şi vîre?

 

Ascultător: Blocarea afacerii nu înseamnă pierderea de locuri de muncă?

Radio Erevan: Şi închiderea investiţiei de la Auschwitz a însemnat pierderea unor locuri de muncă. E drept, acolo aurul era în dantură, iar în loc de cianuri se folosea Cyclon B.

 

Ascultator: De vreo 10 ani de zile incoace romanii tot salveaza Rosia Montana. Oare ei pot sa faca asta asta, vor sa faca asta, stiu cum sa o faca???

Radio Erevan: De putut pot. De vrut, vor. Si de stiut, stiu. Dar de ce sa se grabeasca?

 

Ascultător: Ăsta nu e un subiect prea serios pentru a fi tratat în băşcălie?

Radio Erevan: Ba da!… Şi?

O pălărie mare pentru gînduri pe măsură

O doamnă elegantă intră într-un magazin de pălării de lux.

– Buna ziuă, ce v-ar interesa, stimată şi distinsă doamnă? întreabă politicos vînzătoarea.

– O, dar m-ar interesa aşa… ceva exuberant, o pălărie largă, împodobită mai degrabă cu ceva romantic. Eventual cu pene bleu sau, de ce nu, cu aplice sub formă de fructe, pe o nuanţă verde… sau un imprimeu cu raze de lună…

– Ce aveţi, concret, în gînd?

– Concret, o partidă sălbatică de sex in patru… sau măcar o orgie de calitate.

Pisică de casă versus crocodil

Înţeleg că pisicile sînt curioase… dar nici chiar atît de mult…

Filmuleţul pe care l-a distribuit Mihai mi-a adus aminte de o secvenţă care s-a petrecut azi vară, cînd eram pe Bulevardul Dacia din Oradea. Era spre seară şi mă îndreptam dinspre sensul giratoriu de la intersecţia cu bulvardul Decebal spre strada Transilvaniei pe partea din dreapta a bulevardului Dacia. În spatele meu mai erau trei oameni (două femei şi un bărbat) şi un cîine de talie medie. O corcitură aproape cît un labrador de mare. La un moment dat vad că din faţă apare printre maşini o pisică de casă, din aia sălbăticită, care se năpusteşte pe lîngă mine cu o asemenea hotărîre încît bărbatul s-a speriat şi s-a dat la o parte. Dar felina l-a ignorat şi s-a aruncat asupra cîinelui care a fugit schelălăind… Apoi s-a întors tacticoasă printre maşini, spre locul din care pornise.

Mă Ioane, tu mai faci ceva cu nevastă-ta?

Doi moşi se intîlnesc pe stradă. Stau ei la o tablă şi trec la intimităţi.
– Auzi, mă Ioane, tu mai faci ceva cu nevastă-ta?
– Daaaaaaaaa!!!
– Şi cum mă, că io nu mai pot?
– Păi să vezi…
– Zi mă mai repede!
– Cînd ajung seara acasă…
– Zi, mă, zi mai repede!
– Se aşează nevastă-mea lîngă mine…
– Da! Da!
– Dezbrăcată adică…
– Şi…?!
– Pune mîna pe ea…
– Şi…
– O lasă să cadă şi pe partea cui cade se duce a doua zi la lapte.

Sticla Egiptului antic provenită din spaţiul extraterestru

Mai ţineţi minte articolul despre bijuteriile Egiptului antic care conţineau fragmente de meteoriţi?

În documentarul de mai sus echipa organizatoare a programului Horizon de la BBC se alătură unei echipe de cercetători care încearcă să soluţioneze misterul unor bucăţi de sticlă antică împrăştiate într-o zonă înderpărtată a deşertului Sahara. Căutarea lor se transformă într-oaventură riscantă în marea de nisip, ţinuturile pustii ale Siberiei şi la zona de test a primei bombe atomice din New Mexico… iar ceea ce descoperă pare să fie un nou fenomen natural.

În anul 1996 la muzeul egiptean din Cairo minerologul italian Vincenzo de Michele a descoperit o piatră strălucitoare într-o nuanţă galben-verde ataşată unuia dintre colierele lui Tutankamon. În urma efectuării unor teste s-a dovedit că era vorba de sticlă, una mult mai veche decît civilizaţiile egiptene.

Lucrînd împreuă cu geologul egiptean Aly Barakat echipa a urmărit să descopere originea bucăţilor de sticlă împrăştiate în deşert. Sticla era o enigmă ştiinţifică, iar teoria prezentată în documentar o leagă de prăbuşirea unui meteorit pe Terra.

Astrochimistul austriac Christian Koeberl a stabilit că sticla s-a format la o temperatură atît de mare încît nu putea fi decît o singură cauză: topirea nisipului la impactul cu un meteorit arzînd în atmosferă. Dar nu s-a observat nici un crater de impact, nici măcar pe imaginile luate de sateliţi.

Geofizicianul american John Wasson a sugerat o soluţie care “provine” din pădurile siberiene: în 1908 o explozie imensă a doborît 80 de milioane de copaci în Tunguska, Siberia. Nici acolo nu a fost descoperit un crater de impact, iar oamenii de ştiinţă consideră că un obiect extraterestru de formă şi origine incertă a explodat în atmosferă. John Wasson susţine ca ceva asemănător s-ar fi putut întîmpla şi deasupra deşertului egiptean, şi că ar fi putut genera o căldură suficientă pentru a topi nisipul şi a-l transforma în sticlă.