Telegonia: Primul partener din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai

Am primit textul de mai jos într-un mesaj trimis pe un grup dedicat glumelor, a chestiilor amuzante. Cînd l-am citit prima oară am crezut că este un text marca TimesNewRoman.ro (ei sînt deja faimoşi pentru farse şi parodii de genul ăsta) pe care cineva l-a copiat şi l-a expediat şi la alţii. Nu l-am găsit la ei (cel puţin nu încă), dar am găsit o referire din 2007 la telegonie care spune că:

Teoria telegoniei, conform careia barbatul care defloreaza o fata devine tatal copiilor ei cu alt barbat, revine in forta, girata de Biserica Ortodoxa rusa.

In secolul XIX, aceasta teorie era foarte populara printre puritanii americani, apoi a constituit o baza de plecare pentru experimentele odiosului doctor nazist Mengele si a fost adoptata de organizatia rasista Ku Klux Klan. Nu tocmai lipsita de dovezi, telegonia a fost definita ca o “lege biologica arbitrara”, si nu ca o stiinta. Un cercetator rus, Valeri Bochkarev, reia aceasta controversata teorie, afirmand ca o femeie care are contacte sexuale cu mai multi barbati inainte de a naste isi “polueaza linia cromozomiala”, doar “virgina fiind pura din punct de vedere genetic”.

Adică este o parodie religioasă. Tezaurul ortodox menţionează ceva genetică cuantică, dar mi-e greu să accept acest termen… Nu de alta, dar rîd prea tare şi prea zgomotos pentru a reuşi să procesez asemenea informaţie. Dacă aveţi ceva materie cenuşie în bostan în loc de tărîţele obişnuite veţi face acelaşi lucru citind textul următor.

 

Telegonia: Primul partener din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor sai.

De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba, mai mult fiecare, partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi.

Lăsînd la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe, expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec.

Exemplul cel mai concludent este atunci cînd s-a încercat împerecherea unei iepe pur sînge cu un mascul de zebra. Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai tîrziu, cînd aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mînjii au ieşit vărgaţi! Această întîmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei.

Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările  au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi  s-au ventilat. Rămaşi sub formă de corpusculi  ondulatorii, de unde, de informaţii care rămîn în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai tîrziu.

În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a  unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb. Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual.

Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producînd un efect mai tîrziu. “Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba romînească străveche “al lelei”, cînd este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii pînă la căsătorie, nu e doar un principiu  moral, ci şi genetic.

Informaţiile  genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai tîrziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de  afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătosi ca în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți pînă să nască copii, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămîn în interiorul mamei, influențînd dezvoltarea fătului si, implicit, al copilului.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>