Raşela telefonează acasă, cu respiraţia tăiată, ca să anunţe vestea cea mare

Raşela telefonează acasă, cu respiraţia tăiată, ca să anunţe vestea cea mare:

– Mamă, m-am măritat.

– Mazal tov!

– Dar să ştii, mamă, că el e goi.

– Ei şi! Eu n-am prejudecăţi!

– Să ştii, însă, mamă, că e şi negru.

– Nu-i nimic. Eu am spus întotdeauna că omul trebuie să fie tolerant.

– Eu, ţie, nu pot să-ţi ascund nimic, mamă. E şomer.

– Înseamnă că ai să-l întreţii tu. O nevastă trebuie să-şi ajute soţul.

– Dar, mamă, dar după toate astea, n-avem nici locuinţă.

– Nu-ţi face probleme, dragă. O să staţi la noi.

– Da, dar voi n-aveţi decît un singur dormitor.

– Tu şi cu noul tău soţ o să dormiţi în pat, iar tata o să doarmă pe canapea în sufragerie.

– Şi tu, mamă, unde o să dormi?

– În privinţa mea nu trebuie să-ţi faci griji. Eu, oricum, în clipa cînd o să închid telefonul o să cad jos moartă.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>