Sun Tzu – Arta războiului

SUN TZU

ARTA RĂZBOIULUI

 

Notă biografică 1

Sun Tzu era originar din Statul Ch’i. Datorită cărţii sale despre arta războiului, el a obţinut o audienţă la Ho Lu, regele Statului Wu.2

Ho Lu spuse: ,.Ţi-am citit în întregime cele treisprezece articole, domnule”.3 Poţi proceda la o mică demonstraţie a artei de a stăpîni mişcarea trupelor?”

Sun Tzu răspunse: “Pot”.

Ho Lu întrebă: “Poti face acelaşi lucru şi cu femeile?”

Sun Tzu spuse: “Da”,

De îndată, regele îşi dădu încuviinţarea şi ordonă să fie aduse de la curte o sută optzeci de femei frumoase.4

Sun Tzu le repartiză în două companii şi puse în frun­tea lor pe cele două concubine preferate ale regelui. El le învăţă pe toate să poarte o halebardă. Apoi el spuse: “Ştiţi unde se găseşte inima, unde se găsesc mîna dreaptă, mîna stîngă şi spatele?”

Femeile spuseră: “Ştim”.

Bun Tzu spuse; “Cînd ordon “Faţa” întoarceţi-vă cu faţa, inima către mine; cînd spun “Stînga” întoarceţi-vă către mîna stîngă; cînd spun “Dreapta” către dreapta; cînd spun “Înapoi” întoarceţi-mi spatele”.

Femeile spuseră: “Am înţeles”.

După enunţarea acestor pregătiri, au fost pregătite ar­mele călăului.5

Sun Tzu repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori, după care bătu semnalul pe tobă: “Întoarceţi-vă la dreapta.” Femeile izbucniră în rîs.

Sun Tzu zise: “Dacă indicaţile nu sînt clare şi ordi­nele n-au fost complet explicate, este vina comandantu­lui”. El mai repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori şi bătu pe tobă semnalul de întoarcere la stînga. Din nou femeile izbucniră în rîs.

Sun Tzu zise: “Dacă indicaţile nu sînt clare şi ordinele nu sînt explicite este vina comandantului. Dar dacă indicaţiile au fost explicate şi ordinele nu sînt executate conform legii militare, aceasta înseamnă crimă din partea ofiţerilor”. Apoi el ordonă: căpitanii companiei de dreapta şi acelei de stînga să fie decapitaţi.

Regele statului Wu, care de la terasa sa, asista la scenă, văzu că cele două concubine ale sale mult iubite vor fi executate. El se înfricoşă şi trimise în grabă pe aju­torul său de cîmp să ducă mesajul următor: “Eu ştiu acum că generalul este capabil să folosească trupe, fără aceste două concubine hrana mea nu va mai avea nici un gust. Dorinţa mea este ca ele să nu fie executate”.

Sun Tzu răspunse: “Servitorul vostru a primit deja de la voi investitura de comandant şef; aşadar, cînd co­mandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului”.

El ordonă deci ca cele două femei, care comandaseră trupele să fie executate, ca să dea un exemplu. Apoi el numi în fruntea companiilor pe cele care ocupau gradul imediat inferior.

După aceea din nou, el dădu drumul la tobă şi feme­ile se întoarseră la stînga, la dreapta, cu faţa, cu spatele, se puseră în genunchi, se ridicară toate, exact cum cerea exerciţiul impus. Ele nu îndrăzniseră să facă nici cel mai mic zgomot.

Sun Tzu trimise atunci un mesager regelui pentru a-i duce ştirea următoare: “Trupele sînt acum în ordine. Regele poate coborî pentru a le trece în revistă şi a le inspecta. Ele pot fi folosite după voia regelui, ele pot merge prin foc şi prin apă”.

Regele din Wu spuse: “Generalul poate să se retragă în apartamentele sale şi să se odihnească. Eu nu doresc să vin să le inspectez”.

Sun Tzu spuse: “Regelui nu-i plac decît cuvintele goale. El nu-i capabil să le pună în practică”.

Ho Lu îşi dădu atunci seama de capacităţile lui Sun Tzu ca şef al armatei şi, ca urmare, îl numi general. Sun Tzu provocă puternicul stat Ch’u la vest şi pătrunse în Ying; la nord, el ameninţă Statul Ch’i şi Chin.6 Dacă numele de Wu s-a ilustrat printre acelea ale seniorilor feudali, este în parte datorită realizărilor lui Sun Tzu (Yueh Chueh Shu spune: “Dincolo de Poarta Wu la Wu Hsieh, la o distanţă de zece li, se află un mare monument funerar, care este acela al lui Sun Tzu.7

 

 

 

 

 

 

I

Evaluări8

 

Sun Tzu a spus:

 

1. Războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru Stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire.9 E neaparat necesar să fie studiat temeinic.

Li Ch’uan: “Armele sînt instrumente de rău augur”. Războiul este o problemă serioasă; ne temem că oamenii n-ar trebui să pornească la război fără reflecţia pe care acesta o merită.

 

2. Evaluaţi-l deci în funcţie de cinci factori fundamen­tali şi comparaţi cele şapte enumerate10 mai departe.

 

3. Primul dintre aceşti factori este influenţa morală; cel de-al doilea, condiţiile atmosferice, al treilea, terenul, al patrulea, comandantul şi al cincilea, doctrina.11

Chang Yu: “Ordinea enumerării de mai sus este per­fect clară. Cînd se ridică trupe pentru a pedepsi pe cei vinovaţi, consiliul templului ţine seama, mai întîi, de bu­năvoinţa suveranilor şi de încrederea popoarelor lor, apoi de oportunitatea anotimpului şi, în sfîrşit, de dificultăţile topografice. După o deliberare aprofundată asupra acestor trei punte, un general este desemnat pentru a porni atacul.12 De îndată ce trupele au trecut frontierele, responsabilitatea legii şi a comandamentului îi incumbă gene­ralului”.

 

4. Prin influenţa morală înţeleg ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui, făcîndu-i să-i urmeze în viată şi în moarte, fără să se teamă că-şi pri­mejduiesc zilele.13

Chang Yu: «Cu singura condiţie ca oamenii să fie trataţi cu bunătate, dreptate şi echitate şi să li se acorde încredere, armata va avea spirit de echipă şi toţi vor fi fericiţi să-şi servească şefii. Cartea Metamorfozelor spune: “Cu bucuria de a trece peste greutăţi, poporul uită pericolul de moarte”.»

 

5. Prin condiţii meteorologice înţeleg jocul reciproc al forţelor naturii, efectele frigului iernii şi ale căldurii verii, şi, de asemenea, conducerea operaţiunilor militare în acord cu anotimpurile.14

 

6. Prin teren, înţeleg distanţele, uşurinţa sau dificul­tatea de a le străbate, lărgimea sau îngustimea terenului şi şansele de viaţă sau de moarte pe care le oferă.

Mei Yao Ch’en: “…Cînd conduci trupe, este primordial să cunoşti dinainte caracteristicile terenului. În func­ţie de distanţe, se poate pune în aplicare un plan de inter­venţie indirectă sau de acţiune directă. Cunoscînd gradul mai mult sau mai puţin mare de uşurinţă sau de dificul­tate cu care poate fi parcurs terenul, este posibil să eva­luezi dacă este mai avantajos să foloseşti infanteria sau ca­valeria.

Ştiind unde se îngustează şi unde se lărgeşte terenul, se va putea calcula mărimea efectivelor ce trebuie anga­jate. Ştiind unde trebuie să se dea bătălia, ştii în ce moment trebuie să-ţi concentrezi sau să-ţi dispersezi forţele.15

 

7. Prin comandament — autoritate înţeleg calităţile de înţelepciune, de dreptate, de omenie, de curaj şi de se­veritate ale generalului.

Li Ch’uan: «Aceste cinci calităţi sînt cele ale genera­lului. De aceea, în armată este numit “Respectatul”.»

Tu Mu: “…Dacă comandantul este înzestrat cu înţe­lepciune, el este în măsură să-şi dea seama de schimbarea situaţiei şi să acţioneze prompt. Dacă este drept, oamenii săi vor şti exact ce recompense şi pedepse li se cuvin. Dacă este omenos, el îşi iubeşte semenul, îi împărtăşeşte senti­mentele şi-i preţuieşte munca şi osteneala. Dacă este curajos, obţine victorii sesizînd fără ezitare momentul potrivit. Dacă este sever, trupele lui sînt disciplinate, pentru că îi ştiu de frică şi se tem de pedeapsă.”

Shen Pao Hsu zice: “Dacă un general nu este curajos, el va fi incapabil să-şi învingă ezitările şi să facă proiecte mari.”

 

8. Prin doctrină înţeleg organizarea, autoritatea, pro­movarea ofiţerilor la rangul cuvenit, siguranţa căilor de aprovizionare şi grija de a face faţă nevoilor esenţiale ale armatei.

 

9. Nu există general care să nu fii auzit vorbindu-se de aceste cinci puncte. Cei care le stăpînesc înving, cei care nu le stăpînesc sînt învinşi.

 

10. Atunci cînd elaborezi un plan de război, compară următoarele elemente, apreciindu-le cu cea mai mare minuţiozitate.

 

11. Dacă îmi spuneţi cine e suveranul cu cea mai mare înrîurire morală, comandantul şef cel mai competent, ar­mata care are de partea sa avantajul condiţiilor meteoro­logice şi ale terenului, şi în sînul căreia regulamentele sînt cel mai riguros respectate şi ordinele cel mai bine executate, îmi arătaţi care sînt trupele cele mai puternice.16

Chang Yu: “Căruţe solide, cai rapizi, trupe curajoase, arme ascuţite — aşa încît aceste trupe să exulte la duruitul tobei care dă semnalul de atac şi care se înfurie cînd aud sunînd retragerea. Cel care se găseşte într-o situaţie ca aceasta este puternic”.

 

12. Cine are ofiţerii şi oamenii cei mai bine pregătiţi?

Tu Yu: «…Iată de ce Maestrul Wang spune: “Dacă ofiţerii nu sînt supuşi unui antrenament sever, ei vor fi neliniştiţi şi vor ezita pe cîmpul de luptă; dacă generalii nu au o experienţă temeinică, ei vor ceda cînd se vor găsi în faţa inamicului”.»

 

13. Şi cine atribuie recompensele şi pedepsele cu cel mai mare discernămînt?

Tu Mu: “Nu trebuie făcut exces nici într-un sens, nici în celălalt”.

 

14. Voi fi în măsură să prevăd de partea cui va fi victoria şi de partea cui înfrîngerea.

 

15. Dacă este folosit un general care şi-a însuşit stra­tegia mea, este sigur că va învinge. Trebuie păstrat! Dacă este folosit un general care refuză să dea atenţie strate­giei mele, este sigur că va fi învins. Trebuie îndepărtat!

 

16. Ţinînd seama de avantajele prezentate de planu­rile mele, generalul trebuie să creeze.. condiţii care, să, contribuie la realizarea lor.17Prin condiţii înţeleg că el trebuie să acţioneze cu promptitudine potrivit cu ceea ce este avantajos şi astfel să fie stăpîn pe situaţie.

 

17. Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelă­torie.

 

18. De aceea, dacă eşti capabil, simulează incapacitatatea, dacă eşti activ, simulează pasivitatea.

 

19. Bacă eşti aproape, fă să se creadă că eşti departe, şi dacă eşti departe, fă să se creadă că eşti aproape.

 

20. Momeşte inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează dezordinea şi loveşte.

Tu Mu: “Generalul Li Mu din statul Chao lasă turme de vite cu paznicii lor; cînd cei din Hsiung Nu înaintară puţin, el simulă retragerea, lăsînd în urma lui mai multe mii de oameni, ca şi cum i-ar fi abandonat. Cînd hanul fu informat despre aceasta, încîntat, el înaintă în fruntea unui detaşament puternic. Li Mu aşeză grosul trupelor sale în formaţie de luptă pe aripile dreaptă şi stîngă, de­clanşă un atac neaşteptat, zdrobi pe huni şi masacră mai mult de o sută de mii dintre cavaleriştii lor.18

 

21. Cînd inamicul se concentrează, pregăteşte-te să lupţi contra lui; acolo unde este puternic, evită-l.

 

22. Enervează-l şi derutează-l pe general.

Li Chu’an: “Dacă generalul este coleric, autoritatea lui poate fi uşor zdruncinată. Caracterul său devine in­stabil.”

Chang Yu: “Dacă generalul armatei inamice este încă­păţînat şi se înfurie uşor, insultă-l şi enervează-l, aşa încît să devină furios, să nu mai vadă clar şi să atace ne­cugetat, fără nici un plan”.

 

23. Fără să i se pară că eşti în situaţie de inferiori­tate şi încurajează-l la înfumurare.

Tu Mu: «Spre sfîrşitul dinastiei Chi’în, Mo Tun, din tribul Hsiung Nu, s-a instalat la putere pentru prima dată. Cei din tribul Hu din răsărit erau puternici şi au trimis soli pentru a parlamenta. Aceştia au spus: “Vrem să cumpărăm calul de o mie de li al lui T’ou Ma”. Mo Tun îşi consultă consilierii, care au strigat într-un glas: “Calul de o mie de li!! Lucrul cel mai preţios din ţară! Să nu li se dea!». Mo Tun răspunse: “Pentru ce să refuzi un cal unui vecin?”. Şi el trimise calul.19

Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit trimi­seră soli, care au spus: “Vrem pe una din prinţesele ha­nului”. Mo Tun ceru avizul miniştrilor săi: Toţi strigară furioşi: “Hu din răsărit sînt cinci! Acum am ajuns să ne ceară o prinţesă! Vă implorăm să-i atacaţi!” Mo Tun zise: “Cum am putea refuza o femeie unui vecin?.” Şi le dădu femeia.

«Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit au re­venit şi au spus: “Aveţi o mie de li de pămînt nefolosit pe care îl vrem noi”. Mo Tun îşi consultă consilierii. Unii au spus că ar fi rezonabil să se cedeze pămîntul, alţii că nu. Mo Tun se mînie şi zise: “Pămîntul este temelia sta­tului. Cum am putea să-l dăm?” Toţi cei care îl sfătuiseră să se dea pămîntul au fost decapitaţi.»

Mo Tun sări atunci în şa, ordonă ca cei ce vor rămîne în urmă să fie decapitaţi şi declanşă un atac prin surprin­dere contra tribului Hu din răsărit. Aceştia din urmă, care îl dispreţuiau, nu făcuseră nici o pregătire. Cînd îi atacă, îi nimici. Se întoarse apoi spre vest şi atacă tribul Yueh Ti. La sud, anexă Lou Fan… şi invadă Yen. El re­cuceri în întregime pămînturile strămoşeşti ale tribului Hsiung Nu, cucerite anterior de către generalul Meng T’ien, din statul Ch’in.20

Ch’en Hao: “Dăruiţi inamicului băieţi tineri şi femei pentru a-i suci capul, precum şi jad şi mătase pentru a-i aţîţa ambiţiile”.

 

24. Atacă-l întruna, hărţuieşte-l.

Li Ch’uan: “…Cînd inamicul se află în repaus, oboseşte-l”.

Tu Mu: «…Spre sfîrşitul celei de-a doua dinastii Han, după ce Ts’ao îl învinse pe Liu Pei, acesta fugi spre Uyan Shao, care înaintă cu trupele sale spre Ts’ao Ts’ao Ts’ao. T’ien Fang, unul dintre ofiţerii de stat major al lui Yuan Shao, spuse: “Ts’ao Ts’ao este expert în arta de a conduce trupele.Nu poate fi atacat cu uşurinţă. Cel mai bine ar fi să tărăgănăm lucrurile şi să-l ţinem la distanţă. Cît despre dumneavoastră, generale, trebuie să construiţi fortificaţii de-a lungul munţilor şi fluviilor şi să ocupaţi cele patru prefecturi. În exterior,încheiaţi alianţe cu conducători puternici; în interior urmaţi de o politică agro-militară.21 Apoi, alegeţi din trupele de elită şi faceţi unităţi speciale. Reperaţi punctele unde inamicul poate fi luat prin surprindere, efectuaţi incursiuni repetate şi pertur­baţi ţara la sud de fluviu. Cînd el va veni în ajutorul flancului drept, atacaţi flancul stîng; cînd va veni în ajutorul flancului stîng, atacaţi flancul drept; faceţi-l să-şi piardă suflul, silindu-l să alerge fără încetare în toate părţile. Dacă nu veţi urma această strategie victo­rioasă şi vă decideţi în schimb să riscaţi totul într-o sin­gură înfruntare, va fi prea tîrziu ca să mai regretaţi. “Yua Shao nu urmă acest sfat. Astfel încît el fu bătut.22

 

25. Dacă este unit, dezbinaţi-l.

Chang Yu: “Întărîtaţi pe suveran împotriva miniştri­lor săi; îndepărtaţi-l de aliaţi. Faceţi să se nască între ei bănuieli reciproce, în aşa fel încît între ei să domnească neînţelegerea. Atunci veţi putea complota împotriva lor”.

26. Atacă-l acolo unde nu este pregătit; acţionează cînd el nu se aşteaptă.

Ho Yen Hsi: “Li Ching, din dinastia T’ang propuse zece planuri de acţiune împotriva lui Hsiao Hsieh, şi în­treaga responsabilitate de a comanda armatele îi fu în­credinţată, în cursul celei de-a opta luni îşi adună forţele la K’ueiChou.23

“Cum era anotimpul inundaţiilor de toamnă, Yang Tse se revărsase şi drumurile care treceau prin cele trei trecători erau periculoase. Hsiao Hsieh era sigur că Li Ching nu l-ar fi atacat. În consecinţă, el nu s-a pregătit deloc.”

«În luna a noua Li Ching luă conducerea trupelor şi li se adresă în termenii următori: “De primă importanţa în război este să fii iute ca fulgerul; nu ne putem permite să pierdem o ocazie. În prezent, forţele noastre se găsesc concentrate iar Hsiao Hseih nu ştie încă aceasta. Profitînd că fluviul este în creştere, vom ţîşni pe neaşteptate sub zidurile capitalei. Cum se spune: După ce tună, degeaba îţi astupi urechile. Chiar dacă ne descoperă, el nu va fi ca­pabil să imagineze la iuţeală un plan pentru a ne opri şi cu siguranţă vom putea pune mîna pe el”.»

“El înaintă pînă la I Ling. Hsiao Hsieh începu să se teamă şi ceru întăriri în sudul fluviului, dar acestea n-au putut veni la timp. Li Ching îşi stabili sediul în faţa ora­şului şi Hsieh se predă”.

“Atacaţi acolo unde adversarul nu se aşteaptă”, în­seamnă să acţionezi în acelaşi fel în care, spre sfîrşitul ei, dinastia Wei trimise pe generalii Ciung Hui şi Teng Ai să atace Shu…24 Iarna, în cursul lunii a zecea, Ai plecă de la Ying P’ing şi parcurse o regiune nelocuită, întinsă pe mai mult de şapte sute de li, străbătînd drumurile de-a curmezişul munţilor şi construind poduri suspendate. Munţii erau înalţi, văile adînci şi această sarcină extrem de grea şi de periculoasă. Astfel, armata, rămînînd fără hrană, era pe punctul de a pieri. Teng Ai se înfăşură în covoare de pîslă şi coborî pantele abrupte; generalii şi ofiţerii se căţărară ţinîndu-se de ramurile copacilor. Es­caladînd prăpăstiileîn rînduri strînse, ca bancurile de peşti, armata avansă.

“Teng Ai se arătă mai întîi la Chiang Yu în Shu, şi Ma Mou, generalul însărcinat să apere acest oraş, se predă. Teng Ai puse să fie decapitat Chu Ko Chan, care rezistase la Mien Chnou şi înainta spre Ch’eng Tu. Liu Shan, regele din Shu, se predă”.

 

27. Acestea sînt, pentru strateg, cheile victoriei. Nu este posibil să prevezi totul dinainte.

Mei Yao Ch’en: “Cînd vă găsiţi faţă în faţa cu ina­micul, adaptaţi-vă la schimbările de situaţie şi găsiţi ex­pediente. Cum ar fi posibil să prevezi acestea dinainte?”

 

28. Dacă estimările făcute la templu înainte de începe­rea ostilităţilor lasă să se întrevadă o victorie, înseamnă că şi calculele indică o putere superioară celei a inami­cului. Dacă ele anunţă o înfrîngere, înseamnă că din aceste calcule reiese o putere inferioară. Făcînd cît mai multe calcule, se poate cîştiga; dacă se fac prea puţine, victoria este imposibilă. Şi cît îşi micşorează şansele cel care nu calculează deloc! Datrită acestor calcule, exami-nez şi soluţia devine evidentă.25

 

 

 

II

Conducerea războiului

 

Sun Tzu a spus:

 

1. În general, operaţiunile militare necesită o mie de care uşoare şi o mie de care grele acoperite cu piele, fie­care tras de cîte patru cai şi o sută de mii de soldaţi cu platoşe.

Tu Mu: «…Altădată în luptele cu care, “cele acope­rite cu piele” erau fie uşoare, fie grele. Carele grele erau folosite pentru transportul halebardelor, armelor, al ma­terialelor, militare, obiectelor de valoare şi al uniformelor. Ssu Ma Fa spunea: “Un car transportă trei ofiţeri cu platoşe; şaptezeci şi doi de infanterişti îi însoţeau. Se mai adaugă zece bucătari şi servitori, cinci oameni care să aibă grijă de uniforme, cinci rîndaşi la cai pentru nutreţ şi cinci oameni care aveau sarcina să adunelemne pentru foc şi să scoată apă. Şaptezeci şi cinci de oameni pentru fiecare car uşor, douăzeci şi cinci pentru căruţa cu bagaje, astfel încît în total o sută de oameni for­mează o companie.”26

 

2. Dacă proviziile sînt transportate pe o distanţă de o mie de li, cheltuielile în spatele şi pe teatrul de ope­raţiuni, alocaţiile destinate să acopere întreţinerea consi­lierilor şi a oaspeţilor, costul furniturilor, cum ar fi cleiul şi lacul şi cel al carelor şi al armamentului se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Dacă se dispune de această sumă se poate indica o oaste cu o sută de mii de oameni de trupă.27

Li Ch’uan: “Or, în timp ce armata va înainta în teritoriu străin, visteria se va goli în interiorul teritoriu­lui naţional”.

Tu Mu: «În armată, există un ritual de vizite amicale făcute de către seniori vasali. De aceea, Sun Tzu vorbeşte despre consilieri şi oaspeţi”.»

 

3. Victoria este obiectivul principal al războiului.28Dacă ea întîrzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Cînd trupele vor ataca oraşele, ele vor fi la capătul puterilor.

 

4. Cînd armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.

Chang Yu: “…Campaniile împăratului Wu al hanilor au tărăgănat fără nici un rezultat. Odată visteria golită, împăratul a promulgat un edict de austeritate”.

 

5. Cînd armele îşi vor fi pierdut tăişul, cînd înflăcă­rarea se va stinge, cînd forţele vor fi epuizate şi visteria va fi golită, suveranii vecini vor profita de slăbiciunea ta pentru a acţiona. Şi chiar dacă ai consilieri pricepuţi, nici unul dintre ei nu va fi în stare să întocmească planuri de viitor adecvate.

 

6. Dacă deja am auzit vorbindu-se despre succese într-un război de scurtă durată, dus fără îndemînare, n-am văzut încă un succes în cazul unei operaţiuni de lungă durată, chiar purtată cu iscusinţă.

Tu Yu: “Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate dar el trebuie neapărat să se desfăşoare cu viteza fulgeru­lui.”

 

7. Căci nu s-a văzut niciodată ca un război prelun­git să fie convenabil vreunei ţări.

Li Ch’uan: “În analele Primăverii şi Toamnei se citeşte: Războiul este asemănător focului; cei ce nu vor să depună armele pier ucişi de arme”.

 

8. Astfel, cei ce sînt incapabili să înţeleagă pericolele inerente la folosirea trupelor sînt tot a’ţît de incapabili să înţeleagă cum să le conducă spre victorie.

 

9. Cei ce sînt experţi în arta războiului nu au nevoie de o a doua recrutare şi o singură aprovizionare le este deajuns.29

 

10. Ei îşi iau echipamentul la plecare; pentru hrană ei contează pe inamic. Astfel, armata este aprovizionată din abundenţă.

 

11. Cînd o ţară este secătuită de pe urma operaţiuni­lor militare, cauza este preţul ridicat al transporturilor pe distanţe lungi, trimiterea proviziilor la depărtare lasă poporul în cele mai grele lipsuri.

Chang Yu: “…Dacă armata va trebui să fie aprovizio­nată cu cereale la o distanţă de o mie de li, oamenii vor avea un aspect înfometat.30

 

12. Acolo unde se află armată, preţurile sînt ridicate, cînd preţurile urcă, avuţia poporului se epuizează. Cînd resursele ţării sînt epuizate, ţăranii sînt sleiţi.31

Chia Lin: “Cînd trupele sînt concentrate, preţul tuturor mărfurilor creşte, pentru că fiecare îşi propune să scoată profituri foarte mari.32

 

13. Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile cîmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

 

Li Ch’uan: “Dacă războiul se prelungeşte, bărbaţii şi femeile vor fi supăraţi că nu se pot căsători şi vor fi reduşi la mizerie sub greutatea cheltuielilor de transport.”

 

14. În ceea ce priveşte cheltuielile guvernului, cele datorate de stricarea carelor, de istovirea cailor, de echi­parea cu armuri şi căşti, săgeţi şi arbalete, lănci, scuturi pentru mînă şi corp, cu animale de tracţiune şi vehi-cole de aprovizionare, se vor ridica la 60% din total.33

 

15. În consecinţă, generalul avizat veghează ca trupele sale să se hrănească pe seama inamicului, căci o baniţă de alimente luată de la inamic face cît douăzeci de ale sale.

Chang Yu: “Dacă trebuie transportate alimente pe o distanţă de o mie de li, douăzeci de baniţe vor fi consu­mate pentru unul singur livrat armatei… Dacă traseul prezintă dificultăţii vor fi necesare cantităţi mai mari.”

 

16. Dacă trupele îşi masacrează inamicul, este din cauză că se află la capătul rezistenţei lor psihice.34

Ho Yen Hsi: «Atunci cînd armata Yen încercuia Chi Mo în ţinutul Ch’i, soldaţii tăiară nasurile tuturor prizonierilor Ch’i.35 Oamenii din Ch’i, ieşindu-şi din fire, se apărară cu îndîrjire. T’ien Tan trimise un agent secret să spună: “Tremurăm de teama ca nu cumva voi, oamenii din Yen, să nu scoateţi din morminte trupurile strămoşilor noştri. Ah! Ne-ar îngheţa sîngele în vine.”»

“Imediat armata Yen se năpusti şi violă mormintele şi arse cadavrele. Apărătorii lui Chi Mo asistară de pe înălţimile zidurilor oraşului la acest spectacol, şi cu ochii în lacrimi fură cuprinşi de dorinţa de a se arunca în luptă, căci furia le înzecise forţa. T’ien Tan îşi dădu seama că trupele erau gata, şi el aplică ţinutului Yen o dureroasă înfrîngere”.

 

17. Îţi jefuieşti inamicul pentru că îi rîvneşti bogăţia.

Tu Mu: “…Sub a doua dinastie Han, Tu Hsiang, prefectul din Chin Chou, atacă rebelii din P’uet Chou printre alţii pe Pu Yang şi pe P’an Hung. El pătrunse în Nan Hal, unde distruse trei tabere, şi puse mîna pe o importantă sumă de bani. În acest timp, P’an Hung şi partizanii săi rămîneau puternici şi numeroşi, în timp ce trupele lui Tu Hsiang, în prezent bogate şi arogante, nu mai aveau nici cea mai mică dorinţă să se lupte”.

Hsiang spune: “Pu’ Yang şi P’an Hung sînt rebeli de zece ani. Amîndoi sînt versaţi în arta atacului şi a apărării. Ceea ce ar trebui să facem, în realitate, este să unim forţele tuturor prefecturilor şi apoi să-i atacăm. Pentru moment, trebuie să incităm soldaţii să meargă la vînătoare”. Astfel că soldaţii de toate gradele se duseră împreună să prindă vînatul în capcană.

“De îndată ce aceştia plecară, Tu Hsiang trimise oameni în taină pentru a le incendia tabăra. Bogăţiile pe care le strînseseră fură complet distruse. Cînd vînă­torii se întoarseră, toţi plîngeau.”

Tu Hsiang spune: “Bogăţiile şi bunurile lui Pu Yang şi ale partizanilor săi sînt de ajuns pentru a îmbogăţi mai multe generaţii. În timp ce voi, Domnilor, n-aţi arătat încă tot ce puteţi. Ceea ce aţi pierdut nu repre­zintă decît o mică parte din ceea ce au ei. De ce să vă faceţi griji?”

“Cînd soldaţii auziseră aceste cuvinte, apucaţi de furie, au vrut să se lupte. Tu Hsiang ordonă să fie hrăniţi caii şi toţi să mănînce în pat, apoi dis de dimineaţă ei atacară tabăra rebelilor. Yang şi Hung nu se pregătiseră de loc. Trupele lui Tu Hsiang îi atacă cu violenţă şi îi zdrobi”.36

Chang Yu: …Sub această dinastie imperială, cînd Eminentul Fondator ordonă generalilor să atace Shu, el decretă: “În toate oraşele şi prefecturile care vor fi cucerite, veţi trebui, în numele meu, să goliţi visteriile şi magazinele publice pentru a-i distra pe ofiţeri şi pe oameni. Ceea ce vrea statul, este numai pămîntul”.»

 

18. În consecinţă, dacă într-o luptă de care, mai mult de zece din ele sînt capturate, recompensează pe cei care l-au luat pe primul. Înlocuieşte drapelele şi stindardele inamicului cu ale voastre, amestecă cu ale voas­tre carele recuperate şi dă oameni care să le conducă.

19. Tratează bine pe prizonieri şi ai grijă de ei.

Chang Yu: “Toţi soldaţii luaţi prizonieri trebuie să fie îngrijiţi cu o sinceră generozitate, pentru ca să poată fi folosiţi de noi.”

20. Iată ce se numeşte “a cîştiga o bătălie şi a deveni mai puternic”.

21. Esenţială în război este, deci, victoria, nu apariţiile prelungite. Iată de ce generalul care înţelege războiul, este stăpînul destinului poporului şi arbitrul destinului naţiunii.

Ho Yen Hsi: “Dificultăţile inerente la numirea unui comandant şef sînt aceleaşi astăzi, ca şi altă dată.” 37

 

 

 

 

III

Strategia ofensivă

 

Sun Tzu a spus:

 

1. În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie.

Li Ch’uan: “Nu încurajaţi omorul”.

2. E mai bine să capturezi armata inamică, decît s-o nimiceşti; e mai bine să prinzi intacte un batalion, o companie sau o grupă de cinci oameni decît să le nimiceşti.

 

3. Într-adevăr, culmea priceperii nu este să recupe­rezi o sută de victorii într-o sută de bătălii.

 

4. Cel mai important în război este să ataci în stra­tegia inamicului.38

Tu Mu: “…Marele Duce a spus: Cel care excelează în soluţionarea dificultăţilor înainte de a apărea. Cel care este capabil să-şi învingă adversarii triumfă înainte ca ameninţările acestora să se concretizeze”.

Li Ch’uan: «Atacaţi planurile inamicului prin anihi­larea punctului lor de pornire. Sub hunii celei de-a doua dinastii, K’ou Hsun a încercuit Kao Chun.39 Chun trimise pe generalul său însărcinat cu planificarea, Huang Fu Wen, pentru negocieri. Huan Fu Wen era încăpăţînat şi grosolan. K’ou Hsun ordonă să fie decapitat şi îl informă pe Kao Chun în termenii următori: “Ofiţerului vostru de stat maior îi lipsea buna creştere. L-am decapitat. Dacă vreţi să vă supuneţi făceţi-o imediat, dacă nu apăraţi-vă.” Chiar în aceeaşi zi Chun îşi distruse fortificaţiile şi se predă.»

Toţi generalii lui K’ou Hsum spuseră: “Cum! I-aţi ucis mesagerul şi totuşi l-aţi obligat să predea cheile oraşului! Cum este posibil aşa ceva?”

K’oun Hsun zise: «Huang Fu Wen era mîna dreaptă a lui Kao Chun, sfetnicul său particular. Dacă l-aş fi cruţat şi-ar fi dus la îndeplinire planurile, dar omorîndu-l l-am lipsit pe Kao Chun de mîna lui dreaptă. Se spune: “Supremul rafinament în arta războiului este de a dejuca planurile inamicului”.»

Toţi generalii spuseră: “Aceasta depăşeşte puterea noastră de înţelegere”.

 

5. Apoi, cel mai bine este să-i destrami alianţele.40

Tu Yu: “Nu-i lăsaţi pe inamici să se unească”.

Wang Hsi: “Examinaţi problema alianţelor lor şi provocaţi ruptura lor. Dacă un inamic cere aliaţi, pro­blema este gravă şi poziţia inamicului puternică; dacă nu are, problema este minoră şi poziţia lui este slabă”.

 

6. Dacă acest lucru nu este cu putinţă, cel mai bine este să-i ataci armata.

Chia Lin: «Marele Duce a spus: “Cel ce luptă pentru victorie numai cu sabia, nu este un general bun”.» Wang Hsi: “Bătăliile sînt treburi periculoase”.

Chang Yu: “Dacă nu puteţi să înăbuşiţi în faşă inten­ţiile inamicului, nici să-i rupeţi alianţele cînd sînt pe punctul de a fi încheiate, ascuţiţi-vă armele spre a dobîndi victoria…”.

 

7. Cea mai rea politică este aceea de a ataca oraşele. Nu ataca oraşele decît atunci cînd nu mai ai altă soluţie.41

 

8. Pregătirea carelor de asediu, a armelor şi echipa­mentului cere cel puţin trei luni; lucrările de terasa­ment necesare pentru a ridica talazuri în faţa zidului, alte trei luni.

 

9. Dacă generalul nu este în stare să-şi înfrîneze nerăbdarea şi ordonă oamenilor săi să se îngrămădească în preajma zidului ca un roi de albine, o treime dintre ei vor fi omorîţi fără ca oraşul să fie cucerit. Aceasta este soarta atacurilor de acest gen.

Tu Mu: “Spre sfîrşitul dinastiei Wei, împăratul Tai Wu conduse o sută de mii de oameni împotriva generalului tării Sung, Tsang Chih, la Yu Tai. Împăratul îi ceru mai întîi vin, lui Tsang Chih.42 Tsang Chih sigilă un vas plin cu urină şi i-l trimise. Tai Wu, înnebunit de furie, atacă imediat oraşul, ordonînd trupelor sale să escala­deze zidurile şi să se angajeze în lupta corp la corp. Cadavrele se îngrămădiră pînă pe creasta zidurilor şi la capătul a treizeci de zile numărul morţilor reprezenta mai mult decît jumătatea efectivelor Wei”.

 

10. Aşadar, cei ce sînt experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ei cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite.

Li Ch’uan: «Ei învinseră prin strategie. Sub a doua dinastie Han, Tsan Kung, marchiz de Tsan, încercui pe rebelii Yao la Yuan Wu, dar timp de mai multe luni el nu fu în stare să cucerească oraşul.43 Ofiţerii şi oamenii săi erau bolnavi şi plini de răni. Regele din Tung Hai îi spuse lui Tsan Kung: “Acum, v-aţi masat trupele şi aţi încercuit inamicul, care este hotărît să lupte pînă la moarte. Asta nu este strategie! Ar trebui să ridicaţi asediul. Arătaţi-le că au o portiţă de scăpare; ei vor fugi şi se vor împrăştia. Atunci şi un paznic de cîmp îi va captura! Tsang Kung urmă acest sfat şi cuceri Yuan Wu”.»

 

11. Scopul trebuie să fie de a cuceri intact. “Tot ceea ce este sub cer”. În acest mod, trupele vor rămîne neatinse şi victoria va fi totală. Aceasta este arta strate­giei ofensive.

12. Prin urmare, arta de a conduce trupele la luptă constă în aceasta. Dacă dispui de o superioritate de zece contra unu, încercuieşti duşmanul.

 

13. La cinci contra unu, atacă-l.

Chang Yu: “Dacă eu sînt de cinci ori mai puternic decît inamicul, îi ţin în stare de alarmă trupele din faţă, îl surprind în spate, îl clatin la est şi-l lovesc la vest.”

14. La doi contra unu, dezbină-l.44

Tu Yu: ..Dacă e superioritate de doi contra unu, nu este suficientă pentru a stăpîni situaţia, utilizăm forţa de diversiune pentru a dezbina armata duşmanului. De aceea, Marele “Duce a spus: “Cine este incapabil să acţioneze asupra inamicului, spre a-i dezbina forţele, nu poate vorbi despre o tactică de excepţie”.

 

15. Dacă forţele sînt egale, poţi angaja lupta.

Ho Yen Hsi: “În aceste condiţii numai generalul competent poate învinge”.

 

16. Dacă eşti în inferioritate din punct de vedere numeric, să fii în stare să baţi în retragere.

Tu Mu: “Dacă trupele noastre sînt în stare de infe­rioritate, împiedicaţi-l temporar pe inamic să ia iniţia­tiva atacului. După aceea, veţi putea probabil să profi­taţi de un punct slab. Vă veţi mobiliza atunci toate ener­giile şi veţi urmări victoria cu o hotărîre fermă”.

Chang Yu: “Dacă inamicul este puternic şi eu sînt slab, mă retrag pentru moment şi mă feresc de orice angajare45 — aceasta pînă cînd competenta generalilor şi eficienţa trupelor vor fi la egalitate.

Dacă sînt stăpîn pe toate mijloacele mele şi inamicul este în stare de derută, dacă trupele mele sînt pline de avînt, iar cele ale lui apatice, atunci pot da bătălia chiar dacă el are superioritate numerică.”

 

17. Dacă eşti inferior în toate privinţele, să fii în stare să te eschivezi, căci o armată mică este o pradă uşoară pentru una mai puternică.46

Chang Yu: «…Mancius a spus: “Cel mai mic desigur nu se poate măsura cu cel mare, nici cel slab cu cel puternic sau cei puţini cu mulţimea.”47

 

18. Căci generalul este apărătorul statului. Dacă această apărare se extinde la tot, statul va fi cu sigu­ranţă puternic; dacă ea are lacune, statul va fi fără îndoială slab.

Chang Yu: “…Marele Duce a spus: Un suveran care îşi găseşte omul potrivit cunoaşte prosperitatea. Cel care nu reuşeşte, va fi pierdut”.

 

19. Trebuie să ştii că pentru un suveran există trei mijloace de a atrage nenorocirea asupra armatei sale şi anume dacă procedează după cum urmează.48

 

20. Nesocotind faptul că armata nu trebuie să înain­teze, să ordone o înaintare sau, nesocotind faptul că ea nu trebuie să se retragă, să ordone o retragere. E ceea ce se numeşte “a pune armata pe picior greşit”.

Chia Lin: “Înaintarea şi retragerea armatei pot depinde de deciziile luate de general, potrivit împrejurărilor. Nu există nenorocire mai mare decît ordinele emanînd de la suveranul care stă la curte.”

 

21. Necunoscînd nimic din problemele militare, să participe la organizarea lor, aceasta îi dezorientează pe ofiţeri.

Ts’ao Ts’ao: “…O armată nu poate fi condusă după codul manierelor elegante.”

Tu Mu: “În ce priveşte convenienţele, legile şi decre­tele, armata are propriul ei cod pe care în general îl respectă. Dacă îl aliniez după regulile care prezidează guvernarea unui stat, ofiţerii vor fi complet derutaţi.”

Chang Yu: “Bunătatea şi dreptatea pot fi de folos, la guvernarea unui stat, dar nu în administrarea unei armate. Rapiditatea şi supleţea servesc administrării unei armate, dar nu pot servi la guvernarea unui stat”.

 

22. Necunoscînd problemele de comandament, să ia parte la exercitarea responsabilităţilor, aceasta ucide încrederea în sufletul ofiţerilor.49

Wang Shi: “Dacă o persoană, care nu cunoaşte tre­burile armatei, este trimisă să ia parte la administrarea armatei, fiecare mişcare a sa va stîrni dezacord şi frustare reciprocă şi întreaga armată va fi paralizată. De aceea, Pei Tu prezintă o cerere la palat pentru ca să fie revocat Controlorul armatei; numai după aceea a fost în măsură să pacifice Ts’ao Chou”.50

Chang You: “Recent, curtenilor le-au fost încredin­ţate funcţiile de Controlor al armatei, ceea ce evident reprezintă o eroare.”

 

23. Dacă armata este dezorientată şi lipsită de încredere, suveranii ţărilor vecine vor stîrni dificultăţi. Acesta este sensul proverbului: “Confuzia în armată duce la vic­toria adversarului”.51

Meng: “…Marele Duce a spus: Acela care nu cunoaşte cu precizie obiectivele sale nu ştie să riposteze inami­cului”.

Li Chi’uan: “…Nu trebuie să te înşeli asupra alege­rii persoanei căreia îi este încredinţată comanda… Liu Hsiang Ju, Prim ministru în Chao, a spus: Chao Kua nu ştie decît să citească cărţile tatălui său şi pînă în prezent s-a dovedit complet incapabil să stabilească core­laţia între schimbările de situaţii. Or, Majestatea Voas­tră, datorită numelui său, l-a desemnat comandant şef. Este cum ai lipi corzile unei lăute şi ai încerca apoi s-o acordezi”.

 

24. Trebuie să se ştie că există cinci cazuri în care se poate prevedea victoria.

 

25. Cel care ştie cînd trebuie şi cînd nu trebuie să angajeze lupta, va fi victorios.

 

26. Cel care ştie cum să folosească forţa unei armate mari şi forţa unei armate mici va fi victorios.

Tu Yu: “În cursul unui conflict sînt cazuri în care cei ce au de partea lor superioritatea numerică nu pot să atace o mînă de oameni şi alte cazuri cînd cel slab poate să-l învingă pe cel puternic. Cel care este capabil să acţioneze asupra acestei categorii de împrejurări va fi victorios”.

 

27. Cel ale cărui trupe sînt unite în jurul unui obiec­tiv comun va fi victorios.

Tu Yu: “De aceea, Mencius a spus: Anotimpul potri­vit contează mai puţin decît avantajele oferite de teren; acestea, la rîndul lor contează mai puţin decît armonia relaţiilor omeneşti.”15

 

28. Cel care este prudent şi aşteaptă un inamic impru­dent va fi victorios.

Ch’en Hao: “Organizaţi o armată de neînvins şi aşteptaţi momentul cînd inamicul va fi vulnerabil”.

Ho Yen Hsi: “…Un nobil a spus: Să te bazezi pa ţărani şi să nu faci pregătiri este cea mai mare dintre crime; să fii gata dinainte pentru orice eventualitate este cea mai mare dintre virtuţi”.

 

29. Cel care are generali competenţi, feriţi de ingerin­ţele suveranului va fi victorios.

Tu Yu: “…De aceea, maestrul Wang a spus: Să fixezi întîlniri este de resortul suveranului, să decizi în materie de luptă, este de resortul generalului”.

Wang Li: “…Un suveran înzestrat cu o personalitate şi o inteligenţă superioare trebuie să fie în măsură să recunoască omul care-i convine, el trebuie să-i încredin­ţeze răspunsurile şi să aştepte rezultatele”.

Ho Yen Si: “…În război se pot produce o sută de schimbări în cursul fiecărei etape. Cînd constaţi că este posibil, înaintezi; cînd vezi că situaţia este grea, te retragi. A spune că un general trebuie să aştepte ordinele unui suveran în asemenea împrejurări, e ca şi cum ai informa un superior că vrei să stingi un incendiu. Înainte ca ordinul să vină, cenuşa va fi rece. Şi se mai spune că, în asemenea împrejurări trebuie să fie consultat inspec­torul general al armatei. E ca şi cum, pentru a construi o casă lîngă drum, ai cere sfatul trecătorilor. Evident, nu vei mai termina niciodată treaba”.52

“Să-l ţii din scurt pe un general competent, cerîndu-i, în acelaşi timp, să suprime un inamic viclean, este ca şi cum ai lega ogarul negru al hanilor şi apoi i-ai da ordin să prindă iepuri. Care este diferenţa?”

 

30. Iată cele cinci cazuri precise în care calea către victorie este cunoscută.

 

31. De aceea spun: “Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; într-o sută de bătălii nu te vei expune nici unei primejdii”.

 

32. Cînd nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi, şansele tale de victorie sau de înfrîngere sînt egale.

 

33. Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe tine însuţi, eşti sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie.

Li Ch’uan: “Astfel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot aştepta ei decît la înfrîngere.”

 

 

 

IV

Dispuneri53

 

Sun Tzu a spus

 

1. În vremurile vechi, războinicii iscusiţi începeau prin a deveni de neînvins, apoi aşteptau ca inamicul să fie vulnerabil.

 

2. Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnera­bilitatea inamicului, de el.

 

3. În consecinţă, cei care sînt versaţi în arta războiu­lui pot ajunge invincibili, dar nu-l pot face în mod sigur pe inamic vulnerabil.

Mei Yao Ch’en: “Pot să fac ceea ce depinde de mine; ceea ce depinde de inamic nu e niciodată sigur.”

 

4. Iată de ce se spune că e posibil să ştii cum să învingi, fără ca aceasta să însemne că o vei şi face.

 

5. Invincibilitatea constă în apărare, iar şansele de victorie în atac.54

 

6. Te aperi cînd dispui de mijloace suficiente; ataci cînd dispui de mijloace mai mult decît suficiente.

 

7. Cei care sînt experţi în arta apărării se ascund sub nouă straturi de pămînt; cei care sînt abili în arta atacului se deplasează ca şi cum ar cădea din al nouălea cer. Astfel, ei sînt capabili să se apere şi să-şi asigure o victorie totală, în acelaşi timp.55

 

8. A prevedea o victorie pe care primul venit poate s-o prevadă nu este culmea abilităţii.

Tu Yu: “Cei care sînt experţi în arta pregătirii apără­rii consideră esenţial să ţină seama de forţa obstacolelor, cum sînt munţii, fluviile şi podişurile. Ei fac în aşa fel încît inamicul să nu poată şti unde să atace. Ei parcă se ascund sub al nouălea strat al pămîntului.”

“Cei care sînt experţi în arta de a ataca, consideră că esenţial să ţină seama de anotimpuri şi de avantajele terenului; ci folosesc inundaţiile şi focul după împreju­rări. Ei fac în aşa fel ca inamicul să nu poată şti unde să se pregătească. Ei declanşează atacul ca un trăznet ţîşnit din al nouălea cer”.

Li Ch’uang: “…Cînd Han Hsein nimici statul lui Chao, el plecă de la Gîtul Puţului înainte de micul dejun. El spuse: Vom distruge armata lui Chao. Apoi ne vom regăsi pentru masă. Generalii care erau descurajaţi, se prefăcură a fi de acord. Han Hsein îşi dispuse armata în linie de bătaie, cu spatele la fluviu. Observîndu-i de la înălţimea parapetelor, trupele Chao izbucniră într-un rîs zgomotos şi îl batjocoriră astfel. Generalul nu ştie să con­ducă o armată! Han Hsin strivi atunci armata Chao şi după ce-şi luă micul dejun, puse să fie decapitat seniorul Ch’eng An.” 56

“Iată o pildă despre ceea ce scapă muritorilor de rînd” “.

 

9. A triumfa în luptă şi a fi universal proclamat “expert”, nu constituie culmea abilităţii, pentru că pentru a ridica un puf de toamnă nu ai nevoie de multă forţă; să deosebeşti soarele de lună nu este o dovadă de clar­viziune; să auzi tunetul nu înseamnă că ai auzul fin.57

Chang Yu: «Prin “puf de toamnă”, Sun Tzu înţelege puful iepurelui care, cînd vine toamna, este foarte uşor.»

 

10. În vechime, cei despre care se spunea că sînt experţi în arta războiului bănuiau un inamic uşor de învins.58

 

11. Iată de ce victoriile obţinute de un maestru în arta militară nu aduceau acestuia nici faima înţelepciu­nii, nici meritul vitejiei.

Tu Mu: “Scapă înţelegerii comune victoria obţinută înainte ca situaţia să se fi cristalizat. Cel care o dobîn­deşte nu cîştigă deci deloc o reputaţie de înţelepciune. Înainte să-şi fi înroşit sabia în sînge, ţara inamică a capi­tulat”.

Ho Yen Si: “…Cînd vă supuneţi inamicului fără luptă, cine vă va proclama vitejia?”

 

12. Căci el îşi cîştigă victoriile fără greş. “Fără greş” înseamnă că, orice ar face, el îşi asigură victoria; el învinge un inamic deja învins.

Chen Hao: “În materie de planificare, nici o mişcare inutilă; în materie de strategie, nici un pas neîngăduit”.

 

13. Iată de ce un comandant şef priceput face în aşa fel încît să ocupe o poziţie care să-l pună la adăpost de înfrîngere şi el nu pierde nici o ocazie de a-şi surclasa inamicul.

 

14. Astfel, o armată este victorioasă înainte de a căuta bătălia; o armată sortită înfrîngerii se bate fără speranţa de a învinge.

Tu Mu: “…Ducele Li Ching din Wei a spus Cali­tăţile indispensabile ale unui comandant sînt, înainte de toate, clarviziunile, arta de a face să domnească armo­nia în sînul armatei sale, o strategie chibzuită, dublată de planuri pe termen lung, simţul anotimpurilor şi facul­tatea de a înţelege factorii umani. Căci un general inapt să-şi evalueze posibilităţile sau să-şi imagineze ce sînt promptitudinea şi supleţea va înainta, cînd se va prezenta ocazia de aataca, cu un pas poticnit şi şovăitor, privirea întoarsă cu îngrijorare mai întîi la dreapta, apoi la stînga, şi el va fi capabil să întocmească un plan. Dacă este credul se va încrede în rapoarte nedemne de crezare, crezînd ba una, ba alta. Tot atît de temător ca o vulpe în retragere şi în avansare, el va lăsa rîndurile armatei sale să se risipească. Prin ce se deosebeşte acest mod de acţiune de aruncarea unor nevinovaţi în apă clocotită sau în foc? Nu este exact acelaşi lucru cu a duce vacile şi oile să pască lîngă lupi şi lîngă tigri?”

 

15. Cei care sînt experţi în arta războiului practică “Dao” şi respectă legile; ei sînt, deci, în măsură să for­muleze o politică victorioasă.

Tu Mu: «Dao este calea omeniei şi a dreptăţii; “legile” sînt reguli şi instituţii. Cei care excelează în arta războiului cultivă, mai întîi, propriul lor simţ de drep­tate şi îşi protejează legile şi instituţiile lor. În acest fel ei fac ca guvernul lor să fie de neînvins.”

16. Căci, elementele artei militare sînt: în primul rînd, aprecierea spaţiului; în al doilea rînd, evaluarea cantităţilor; în al treilea rînd, calculele; în al patrulea rînd, comparaţiile şi, în al cincilea rînd, şansele de victorie.

 

17. Aprecierea spaţiului este în funcţie de teren.

 

18. Cantităţile decurg din apreciere, cifrele din canti­tăţi, comparaţiile din cifre şi victoria din comparaţii.

Ho Yen Si59: Prin teren trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, distanţele şi felul terenului; prin aprecieri calculul. Înainte ca armata să fie pusă în mişcare, sînt efectuate studii în ceea ce priveşte gradul de dificultate prezentat de teritoriul inamic, cît de drepte sau întortochiate sînt drumurile lui, cifrul efectivelor inamicului, valoarea echipamentului său de război, starea moralului trupelor acestuia. sînt efectuate calcule pentru a se vedea dacă inamicul poate fi atacat şi numai după aceea setrece la mobilizarea popoulaţiei şi la înrolarea trupelor”.

 

19. Astfel o armată victorioasă se aseamănă cu o jumătate de chintal pus în balanţă cu un grăunte; o armată învinsă se aseamănă cu un grăunte pus în balanţă cu o jumătate de chintal.

 

20. Datorită artei de a-şi dispune trupele, un general victorios este în măsură să le facă să lupte cu efectul apelor zăgăzuite, care deodată eliberate, se precipită într-o prăpastie fără fund.

Chang Yu: “E în, natura apei să evite înălţimile şi să se năpustească spre ţinuturile joase. Cînd se rupe un baraj, apa se dezlănţuie cu o forţă irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitaţi de lipsa de pregă­tire a inamicului, atacati-l în momentul în care se aşteaptă mai puţin, evitaţi-i forţa şi loviţi părţile lui slabe şi, întocmai ca şi apei, nimeni nu vă va putea rezista”.

 

 

 

V

Energie60

 

Sun Tzu a spus:

 

1. În general, a comanda mulţi oameni e acelaşi lucru cu a comanda cîţiva. E o problemă de organizare.61

Chung Yu: “Pentru a conduce o armată trebuie, mai întîi, să încredinţezi responsabilităţile comandanţilor şi locţiitorilor lor şi să fixezi efectivele diverselor forma­ţiuni…”

“Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci,62adică căprărie; două cărării formează o secţie; cinci secţii fac un pluton; două plutoane, o compa­nie; două companii un batalion; două batalioane, un re­giment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată.63 Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie şi are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca şi cum ar fi vorba de cîţiva inşi .

 

2. Şi a ordona unui număr mare este acelaşi lucru cu a ordona cîtorva. Este o problemă de dispunere şi de semnale.

Chang Yu: “Orm este sigur că trupele, cînd sînt foarte numeroase, se desfăşoară pe spaţii vaste, pe care nici ochiul, nici urechea nu le-ar percepe cu o acuitate satis­făcătoare. De aceea, ordinul de înaintare sau de retragere este transmis ofiţerilor şi oamenilor cu autorul steaguri­lor şi paviloanelor şi acela de a se deplasa sau de a se opri cu ajutorul clopotelor şi al tobelor. Astfel, viteazul nu va înainta singur şi fricosul nu va fugi”.

 

3. Posibilitatea armatei de a rezista atacului inamicu­lui, fără a fi înfrîntă, este asigurată prin operaţiunile for­ţei “extraordinare” şi a forţei normale.64

Li Ch’uang: “Forţa care înfruntă inamicul este forţa normală; cea care-l ia din flanc este forţa extraordinară. Nici un comandant de armată nu poate smulge avantajul de la inamic fără ajutorul forţelor extraordinare.”

Ho Yen Hsi: “Procedez în aşa fel încît inamicul să ia forţa mea normală drept forţă extraordinară şi forţa mea extraordinară drept forţă normală. Mai mult, cea normală este susceptibilă de a deveni extraordinară şi invers”.

 

4. Trupe aruncate împotriva inamicului ca o piatră de moară peste nişte ouă sînt un exemplu de acţiune masivă contra neantului.

Ts’ao Ts’ao: “Atacaţi cu tot ce aveţi mai puternic în punctele slabe ale inamicului.”

5. Ca regulă generală, în bătălie foloseşte forţa nor­mală, pentru a angaja lupta; foloseşte forţa extraordinară pentru a cuceri victoria.

 

6. Resursele celor ce sînt experţi în utilizarea forţe­lor extraordinare sînt la fel de nemărginite ca cerul’ şi pămîntul, la fel de inepuizabile ca apa marilor fluvii.65

 

7. Într-adevăr, ele se termină, apoi se formează din nou, ciclic, cum sînt mişcările soarelui şi ale lunii”. Ele mor, apoi renasc la viaţă, repetîndu-se, cum fac anotim­purile care trec.

 

8. Notele muzicale sînt numai în număr de cinci, dar combinaţiile lor sînt atît de numeroase, încît este impo­sibil să le auzi pe toate.

 

9. Culorile fundamentale sînt doar în număr de cinci, dar combinaţiile sînt atît de numeroase, încît este impo­sibil ochiului să le perceapă pe toate.

 

10. Gusturile sînt numai în număr de cinci, dar ele dau amestecuri atît de variate, încît este imposibil să le deguşti pe toate.

 

11. În luptă există numai forţa normală şi forţa extraordinară, dar combinaţiile lor sînt nelimitate; nici un spirit omenesc nu le poate sesiza pe toate.

 

12. Căci aceste două forte se reproduc una din alta; interacţiunea lor este fără de sfîrşit., ca aceea a verigilor în lanţ. Cine poate spune unde începe una şi unde sfîr­şeşte cealaltă?

 

13. Cînd apa torentului rostogoleşte galeţii, este dato­rită impetuozităţii sale.

 

14. Dacă şoimul sfîşie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că loveşte exact la momentul dorit.66

Tu Yu: “Loviţi-vă inamicul la fel de puternic, cum loveşte şoimul la ţintă. Fără greş, sfîşie rinichii prăzii sale pentru că el aşteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat.” 67

 

15. Astfel, expertul în arta militară posedă o forţă de impulsie irezistibilă şi atacul său este reglat cu precizie.

16. Potenţialul său este cel al unei arbalete întinse la maximum, timpul său de acţiune este cel al declanşării mecanismului acestuia.68

 

17. În tumult şi în vacarm, bătălia pare confuză, dar nu există dezordine; trupele par să se învîrtă în cerc, dar ele nu pot fi înfrînte .69

 

Li Ch’uang: “În bătălie, totul pare a fi tumult şi con­fuzie, dar steagurile şi pavilioanele răspund unor dispo­zitive precise, sunetul talgerelor are reguli fixe”.

 

18. Confuzia aparentă rezultă din ordine, laşitatea apa­rentă din curaj, slăbiciunea aparentă din tărie.70

Tu Mu: “Semnificaţia acestui verset este că dacă do­reşti să simulezi dezordinea pentru a trage un inamic, tre­buie să fii, tu însuţi, foarte disciplinat. Numai atunci poţi simula învălmăşeala. Cel care doreşte să simuleze laşitatea şi să-şi pîndească inamicul trebuie să fie curajos, căci numai atunci va fi în stare să simuleze frica. Cel care do­reşte să pară slab, pentru a-l face pe inamic trufaş, tre­buie să fie extrem de puternic. Numai cu această condiţie va putea să se prefacă a fi slab”.

 

19. Ordinea sau dezordinea depind de organizare, cu­rajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.

Li Ch’uang: “Cînd trupele reuşesc să se plaseze într-o situaţie favorabilă, laşul este viteaz;dacă situaţia devine disperată, curajoşii vor deveni laşi. În arta războiului nu există reguli fixe. Aceste reguli nu pot fi stabilite decît după împrejurări.”

 

20. Astfel, cei care se înţeleg să provoace o mişcare a inamicului izbutesc, creînd o situaţie în faţa căreia acesta trebuie să se plece; ei îl atrag prin momeli într-o cursă sigură şi, făcîndu-l să creadă într-un cîştig aparent, îl aşteaptă în forţă.

 

21. De aceea, un comandant de armată calificat pre­tinde victoria de la situaţie şi nu de la subordonaţii săi.

Ch’en Hao: “Experţii în armata militară au îndeobşte încredere în oportunitatea şi în rapiditatea execuţiei. Ei nu lasă numai pe spinarea propriilor oameni povara sar­cinii de îndeplinit”.

 

22. El îşi alege oamenii, iar ei profită de situaţie.71

Li Ch’uan: “Viteazul ştie să se bată; prudentul să se apere; înţeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent”.

Tu Mu: “Nu Pretindeţi nici o înfăptuire celor care nu au talent”.

Cînd Ts’ao Ts’ao l-a atacat pe Chane Lu în Han Chung i-a lăsat pe generalii Chang Liao, Li Tien şi Lo Chin în fruntea a mai mult de o mie de oameni pentru a apăra Ho Fei. Ts’ao trimise instrucţiuni lui Hseih Ti, şeful sta­tului major al armatei, într-un plic pe care a scris: “A se deschide numai la sosirea rebelilor”. Puţin după aceea, Sun Ch‘uan din Wu, în fruntea a o mic de oameni, asedie asedie Ho Fei. Generalii desfăcură plicul şi citiră: “Dacă Si Sun Ch’uan soseşte, generalii Chang şi Li vor porni lupta. Generalul Lo va apăra oraşul. Şeful statului major al armatei nu va lua parte la luptă.72 Toţi ceilalţi generali vor trebui să atace pe inamic”.»

Chang Liao a spus: “Stăpînul nostru este în campanie departe şi dacă aşteptăm sosirea întăririlor, rebelii ne vor nimici cu siguranţă. De aceea, instrucţiunile ne ordonă ca înainte ca trupele inamice să se unească, să le atacăm imediat pentru a le rupe colţii şi a întări moralul proprii­lor noastre trupe. Apoi, vom putea apăra oraşul. Toate şansele de victorie sau de înfrîngere depind de această acţiune”.

Li Tien şi Chang Liao îl atacară pe Sun Ch’uan şi efec­tiv îl puseră în dificultate, ceea ce făcu să se prăbuşească moralul armatei Wu. Ei se întoarseră şi-i pregătiră liniile de apărare, iar trupele se simţiră în siguranţă. Sun Ch’uan asedie oraşul timp de zece zile, dar nu reuşi să-l cucerească şi se retrase.

În legătură cu acest episod, istoricul Sun Sheng a no­tat: “Războiul este o chestiune de şiretenie. În ceea ce priveşte apărarea lui Ho Fei, ea era şovăitoare, slabă şi lipsită de întăriri. Dacă ai încredere în generali viteji că­rora le place să se bată, greutăţile nu vor întîrzia să apară. Dacă te bazezi numai pe cei ce sînt prudenţi, aceştia se vor descumpăni şi le va fi greu să ţină situaţia sub con­trol”.

Chang Yu: “Or, cea mai bună metodă, cînd ai oa­meni în subordine, constă în a-l folosi pe zgîrcit şi pe prost, pe înţelept şi pe viteaz şi de a-i da fiecăruia o res­ponsabilitate care i se potriveşte. Nu încredinţaţi oame­nilor sarcini pe care nu sînt capabili să le îndeplinească. Faceţi o selecţie şi încredinţaţi fiecăruia răspunderi pe mă­sura competenţelor lor”.

 

24. Cel care contează pe situaţie îşi foloseşte oamenii în luptă ca şi cum ar rostogoli nişte buturugi -şi pietre. Căci este în firea buturugilor şi a pietrelor să stea în echi­libru pe un pămînt ferm şi sa se mişte pe un pămînt nestabil. Dacă au colţuri se opresc, dacă sînt rotunde se rostogolesc.

 

25. Astfel, potenţialul trupelor care în luptă sînt con­duse cu îndemînare, se poate compara cu cel al galeţilor rotunzi care se rostogolesc din vîrful muntelui.

Tu Mu: “…Astfel, nu este nevoie decît de puţină forţă pentru a realiza mult”.

Chang Yu: «…Li Chang a spus: În război sînt trei feluri de situaţii:

“Cînd generalul dispreţuieşte inamicul şi ofiţerilor, săi le place să se lupte, cînd ambiţiile acestora ţin de aşa de sus ca norii de pe cer şi înflăcărarea lor este la fel de sălbatecă precum uraganele, sîntem în prezenţa unei situaţii create de moral.”»

“Cînd un singur om apără un defileu îngust de munte, care seamănă cu tubul digestiv al unei oi sau cu intrarea coteţului unui cîine, el poate ţine piept la o mie de sol­daţi. Ne găsim atunci în, prezenţa unei situaţii create de teren.”

“Cînd se trage folos din delăsarea inamicului, din obo­seala sa, din foamea sau setea sa, sau cînd loveşti în timp ce posturile sale înaintate nu au fost solid întărite, sau cînd armata sa este la jumătatea drumului de traversare a unui rîu, ne găsim în prezenţa unei situaţii create de către inamic”.

“Astfel, cînd comanzi trupe, trebuie să tragi foloase de pe urma situaţiei, exact ca atunci cînd rostogoleşti o minge de-a lungul unei pante abrupte. Efortul pe care îl depui este minimum, dar rezultatele sînt uriaşe”,

 

 

 

 

VI

Puncte slabe şi puncte tari

 

Sun Tzu a spus:

 

1. În general, cel care ocupă primul terenul şi aşteaptă inamicul, se află în poziţie de forţă; cel care vine pe teren mai tîrziu şi se aruncă în luptă este deja slăbit.

 

2. De aceea, experţii în arta militară îl fac pe inamic să vină pe cîmpul de bătaie şi nu se lasă aduşi de ei.

 

3. Cel care este capabil să-l facă pe inamic să vină de bunăvoie izbuteşte, oferindu-i un oarecare avantaj. Şi cel care este în stare să-l împiedice să vină izbuteşte, slă-bindu-i forţele.

Tu Yu: “…Dacă sînteţi în măsură să menţineţi anu­mite puncte vitale situate pe drumurile lui strategice, inamicul nu poate trece. De aceea, maestrul Wang a spus: Cînd o pisică stă la intrarea unei găuri de şoareci, zece mii de şoareci nu îndrăznesc să iasă; cînd un tigru pă­zeşte vadul, zece mii de cerbi nu pot să-l traverseze”.

 

4. Dacă inamicul este în poziţie de forţă, să ştii să-l slăbeşti, dacă e bine hrănit, să-l înfometezi, dacă. este în repaus, să-l împingi la acţiune.

 

5. Arată-te în locurile prin care el trebuie să treacă, deplasează-te repede acolo unde nu te aşteaptă.

 

6. Dacă faci marşuri de o mie de li fără să te oboseşti, înseamnă că străbaţi drumuri unde nu se află inamicul.

Ts’ao Ts’ao: “Năpustiţi-vă în neant, aruncaţi-vă în vid, ocoliţi ceea ce el apără, loviti-l acolo unde nu vă aşteaptă.”

 

7. Pentru a fi sigur că vei lua ceea ce ataci, să ataci un punct pe care inamicul nu-l apără. Spre a fi sigur că menţii ceea ce aperi, să aperi un punct pe care inamicul nu-l atacă.

 

8. De aceea, împotriva celor ce sînt experţi în arta de a ataca, un inamic nu ştie unde să se apere; contra ex­perţilor apărării, inamicul nu ştie unde să atace.

 

9. Impalpabil şi imaterial, expertul nu lasă urme; misterios ca o divinitate, el nu poate fi auzit. Astfel ina­micul se află la bunul lui plac.

Ho Yen Hsi: “…Procedez în aşa fel încît inamicul să ia punctele mele tari drept puncte slabe şi punctele mele slabe drept puncte tari, în timp ce eu transform în puncte slabe punctele sale tari şi îi descopăr slăbiciunile… Îmi ascund urmele pînă le fac invizibile; păstrez tăcerea pen­tru ca nimeni să nu mă poată auzi”.

 

10. Cel a cărui înaintare este irezistibilă se bazează pe punctele slabe ale inamicului; cel care atunci cînd bate în retragere, nu poate fi urmat, se deplasează atît de repede că nu poate fi ajuns.

Chang Yu: “…Soseşte ca vîntul şi pleacă precum ful­gerul”.

 

11. Dacă doresc să dau o bătălie, inamicul, chiar pro­tejat de ziduri înalte şi de şanţuri adînci, este forţat să angajeze lupta, deoarece atac o poziţie pe care el e obligat să o apere.

 

12. Dacă doresc să evit lupta, se poate să mă apăr foarte simplu trăgînd o linie pe pămînt; inamicul nu va putea să mă atace pentru că îl abat de la direcţia pe care doreşte să o urmeze.

Tu Mu: «Chu Ko Liang, instalîndu-şi tabăra sa la Yanh P’ing, dădu lui Wei Yen şi altor generali ordinul de a-şi grupa efectivele şi de a coborî spre est. Chu Ko Liang nu lăsă decît zece mii de oameni pentru a apăra oraşul, aşteptînd veşti. Ssu Ma I spuse: “Chu Ko Liang este în oraş; trupele lui sînt reduse; el nu este pe po­ziţie de forţă. Generalii şi ofiţerii lui sînt descurajaţi”. În acelaşi timp, Chu Ko Liang depunea o activitate intensă, ca de obicei. El ordonă să se scoată steagurile şi să înce­teze tobele. El îi împiedică pe oameni să iasă apoi, des­chizînd cele patru porţi, scoase soldaţii pe străzi unde aceştia se răspîndiseră.”»

“Ssu Ma I se temu de o ambuscadă şi în grabă îşi con­duse armata spre Munţii din nord.”

«Chu Ko Liang spuse şefului său de stat major: “Ssu Ma I a crezut că i-am întins o cursă şi a fugit la poalele lanţurilor muntoase. >Cînd mai tîrziu a aflat, Ssu Ma I fu copleşit de regrete.” 73

 

13. Dacă sînt în stare să determine amplasarea ina­micului, totodată ascunzînd-o pe a mea, în acest caz eu pot să mă concentrez şi el trebuie să se împrăştie. Şi dacă eu mă concentrez în timp ce el se împrăştie, eu pot folosi totalitatea forţelor mele pentru a ataca o parte din ale sale.74 Voi avea, deci, superiorilatea numerică. Atunci dacă pot folosi cel mai mare număr pentru a lovi o mînă de oameni la locul ales, cei ce au de-a face cu mine vor fi pierduţi.75

Tu Mu: …..Folosesc cînd trupe uşoare şi călăreţi vi­guroşi pentru a ataca acolo unde el nu este gata, cînd ar-baletieri robuşti şi arcaşi puternici pentru a-i smulge poziţii-cheie pentru a-i învălmăşi flancul stîng, pentru a-i înconjura aripa dreaptă, pentru a-l alarma în faţă şi a-l lovi pe neaşteptate în spate.”

“În plină zi îl păcălesc cu jocul drapelelor şi stindar­delor şi seara, îl induc în eroare cu bătăi de tobă. Atunci terorizat de frică, el îşi va împărţi forţele ca măsură de precauţie.”

 

14. Inamicul nu trebuie să ştie unde am de gînd să dau bătălia. Căci, dacă nu ştie el, va trebui să fie pregă­tit în mai multe puncte. Şi dacă este pregătit în mai multe puncte, adversarii pe care îi voi găsi în vreunul din aceste puncte nu vor fi numeroşi.

 

15. Căci dacă el se pregăteşte în prima linie, arier­garda sa va fi slabă, şi dacă se pregăteşte în spate, pri­mele lui rînduri vor fi fragile. Dacă el se pregăteşte la stînga, dreapta lui va fi vulnerabilă şi dacă se pregăteşte la dreapta, stînga sa va fi descoperită. Şi dacă se pregă­teşte peste tot, el va fi slab peste tot.76

Chang Yu: “El nu va fi în stare să descopere unde vor 77apărea cu adevărat carele, nici din ce punct va ţîşni ca­valeria mea, nici chiar în ce loc trebuie, de fapt, să-l ur­mărească infanteria mea şi de ce aceea se va împrăştia şi se va împărţi, şi va trebui să se apere contra mea din toate părţile. În consecinţă, puterea sa va fi divizată şi slăbită, forţele sale vor fi scindate şi risipite şi în locul în care îl atac voi putea arunca o armată de anvergură împotriva unităţilor lui izolate”.

 

16. Cine dispune de efective reduse trebuie să se men­ţină pregătit contra inamicului; cine are efective nume­roase împinge inamicul să se pregătească împotriva lui.

 

17. Dacă se ştie unde şi cînd va avea loc o bătălie, se poate efectua cu trupele un marş de o mie de li, pentru a le reuni pe cîmpul de bătălie. Dar dacă nu se cunoaşte nici ziua, nici locul luptei, stînga nu poate ajuta dreapta, nici dreapta stînga; avangarda nu va putea susţine spatele şi nici spatele avangarda. Cu atît mai mult se întîmplă aşa. atunci cînd diversele elemente se găsesc la zeci de li unele de altele sau chiar numai la cîţiva li!

Tu Yu: “Or, experţii în materie de război trebuie să ştie unde şi cînd se va da bătălia. Ei măsoară itinerariile şi fixează data. Ei împart armata şi se pun în mişcare pe detaşamente separate. Cei ce sînt departe pleacă primii, cei ce sînt aproape pleacă după aceea. Astfel, joncţiunea diverselor elemente — chiar dacă ar fi la o mie de li unele de altele — se va efectua în acelaşi timp, aşa cum se adună cumpărătorii care vin spre piaţă.

 

18. Cu toate că estimez ca fiind numeroase efectivele din Yuch, ce avantaj pot avea din această superioritate în privinţa rezultatului conflictului?78

 

19. Eu spun deci că victoria poate fi creată. Căci chiar dacă inamicul este numeros, pot să-l împiedic să atace.

Chia Lin: “Chiar dacă inamicul este numeros, dacă nu cunoaşte situaţia mea militară, eu pot să-l împing să se ocupe de urgenţă de pregătirile lui proprii, în aşa fel ca să nu aibă timp liber să stabilească planuri de luptă împotriva mea”.

 

20. Scoate deci la iveală planurile inamicului şi vei şti care strategie va fi eficace şi care nu.

 

21. Aţîţă-l şi descoperă schema generală a mişcărilor lui.

 

22. Stabileşte dispunerea lui, asigurîndu-te astfel asu­pra locului bătăliei.79

 

23. Pune-l la încercare şi vezi care sînt punctele tari şi care cele slabe.

 

24. Important este cînd se dispun trupele, să nu pre­zinte o formă susceptibilă de a fi definită în mod clar. În acest caz, vei scăpa de indiscreţiile spionilor cei mai isteţi şi nici minţile cele mai pătrunzătoare nu vor putea să stabilească un plan împotriva ta.

 

25. Stabilesc după formă planurile care duc la victo­rie, dar aceasta scapă muritorilor de rînd. Cu toate că fiecare are ochi pentru a sesiza aparenţele, nimeni nu în­ţelege cum am creat victoria.

 

26. De aceea, cînd am cîştigat o victorie, nu folosesc a doua oară aceeaşi tactică, dar pentru a face faţă împre­jurărilor folosesc metoda mea la infinit.

 

27. Or, o armată poate fi comparată cu apa, căci, după cum şuvoiul care curge evită înălţimile şi se îndreaptă spre locurile joase, tot aşa o armată evita forţa şi loveşte slăbiciunea.

 

28. Şi la fel cum şuvoiul de apă urmează denivelările terenului, tot aşa o armată, pentru a dobîndi victoria, îşi adaptează acţiunea sa la situaţia inamicului.

 

29. Şi la fel, după cum apa nu are formă stabilă, nici în război nu există condiţii permanente.

 

30. În consecinţă, cel care ştie să cîştige victoria, mo­dificîndu-şi tactica după situaţia inamicului, merită să fie divinizat.

 

31. Din cele cinci elemente, nici unul nu predomină în mod constant, din cele patru anotimpuri nici unul nu du­rează veşnic; dintre zile, unele sînt lungi şi altele scurte, iar luna creşte şi descreşte.

 

 

 

VII

Manevra80

 

Sun Tzu a spus:

 

1. În mod normal, atunci cînd se face uz de forţă ar­mată, generalul primeşte, mai întîi, ordinele suveranului. El îşi adună trupele şi mobilizează populaţia. El face din armată un tot omogen şi armonios şi o instalează în ta­băra sa.81

Li Ch’uan: “El primeşte mandatul suveranului şi, conformîndu-se deliberărilor ţinute în vederea victoriei prin sfaturile templului, asigură respectuos executarea pedepselor ordonate de cer.”

2. Nimic nu este mai greu decît arta manevrei. Difi­cultatea în această privinţă este să faci dintr-o cale întortochiată drumul cel mai direct şi să schimbi neşansa în avantaj.

3. Înaintează, deci, pe căi ocolite şi distrage atenţia inamicului, momindu-l. Datorită acestui procedeu, se poate ca, plecat după el, să ajungi înaintea lui. Cine este în stare să acţioneze astfel înţelege strategia directului şi indirectului.

Ts’ao Ts’ao: “…Lăsaţi impresia că sînteţi la depărtare. Veţi putea să porniţi la drum după inamic şi să sosiţi înaintea lui pentru că ştiţi cum să apreciaţi şi să cal­culaţi distantele”.

Tu Mu: “Acela care vrea să aibă un avantaj urmează un drum lung şi întortochiat şi îl transformă într-o cale scurtă. El schimbă neşansa în avantaj. El înşală şi induce în eroare inamicul spre a-l incita la temporizare şi la ne­glijenţă, apoi el avansează cu repeziciune.”

 

4. Or, avantajul şi pericolul sînt amîndouă inerente manevrei.82

Ts’ao Ts’ao: “Specialistul va profita; pentru cel ce nu este, ea e periculoasă”.

 

5. Cel ce lansează întreaga armată în urmărirea unui avantaj, nu îl va obţine.

 

6. Dacă abandonează tabăra cu scopul de a smulge avantajul prin luptă, materialul va fi pierdut.

Tu Mu: “Dacă te deplasezi cu toate convoaiele de ba­gaje, materialul va călători cu încetineală şi nu se va ob­ţine avantajul. Dacă se lasă în urmă bagajele grele şi se înaintează în marş forţat cu trupele uşoare, există teme­rea că bagajele se vor pierde”.

 

7. Rezultă că dacă-şi vor scoate armura şi vor porni la drum, neoprindu-se nici zi, nici noapte şi străbătînd o sută de li, sărind o etapă din două, cei trei şefi de armată vor fi capturaţi. Căci trupele robuste vor ajunge primele, iar cele slabe se vor tîrî în urmă în dezordine, în aşa fel încît, dacă va fi folosită această metodă, va ajunge numai a zecea parte a armatei.83

Tu Mu: “…În mod normal, o armată parcuge treizeci de li pe zi, ceea ce constituie o etapă. Într-un marş for­ţat corespunde de două ori acestei distanţe, ea străbate două etape. Nu se pot străbate o sută de li pe zi decît mergînd zi şi noapte. Dacă înaintarea se efectuează în acest ritm, oamenii vor fi făcuţi prizonieri… Cînd Sun Tzu spune că, dacă această metodă este aplicată, numai un soldat din zece va ajunge, vrea să spună că, atunci cînd nu există altă soluţie şi că trebuie cu orice preţ dacă bă­tălia pentru a cîştiga o poziţie avantajoasă, se alege un om clin zece, cel mai viguros, pentru a-l trimite înainte, în timp ce ceilalţi nouă vin în ariergardă. Astfel, din zece mii de oameni alegeţi o mie, care vor sosi în zori. Ceilalţi vor veni neîntrerupt, unii la sfîrşitul dimineţii şi ceilalţi în cursul după-amiezii, în aşa fel încît nici unul nu va fi istovit, ci toţi, unii după alţii vor veni să se alăture pri­milor veniţi. Pasul lor răsună fără întrerupere. Cînd te baţi pentru un avantaj, acesta trebuie să fie un punct strategic vital. În acest caz, o mie de oameni abia vor ajunge pentru a-l apăra, în aşteptarea restului armatei”.

8. Dacă se înaintează printr-un marş forţat de cinci­zeci li, comandantul avangărzii va cădea, şi numai o ju­mătate din armată va ajunge. În cazul unui marş forţat de treizeci de li, vor ajunge numai două treimi din armată.84

 

9. Rezultă că o armată, căreia îi lipseşte armamentul greu. furajul, hrana şi materialele va fi pierdută.85

Li Ch’uan: “…Protecţia cu ajutorul pereţilor metalici este mai puţin importantă decît grînele şi hrana.”

10. Cei care ignoră condiţiile geografice — munţii şi pădurile, defileele periculoase, mlaştinile — nu pot con-duce marşul unei armate.

 

11. Cei care n-au recurs la călăuze locale sînt în im­posibilitate să cunoască avantajele terenului.

Tu Mu: “Kuan Tzu spune: în general, şeful armatei trebuie să se familiarizeze dinainte temeinic cu hărţile, pentru a cunoaşte trecerile periculoase pentru care şi pen­tru căruţe, pe acelea unde apa este prea adîncă pentru vehicule, trecătorile munţilor cunoscuţi,86 principalele fluvii, dispunerea înălţimilor terenului şi a colinelor, locurile unde stuful, pădurile şi trestiile sînt luxuriante, lungimea drumurilor, importanţa cetăţilor şi a oraşelor, cetăţile binecunoscute care sînt părăsite şi locurile unde există livezi luxuriante. Trebuie cunoscute toate aceste date, ca şi traseul exact al liniilor de demarcaţie. Toate aceste date, generalul trebuie să şi le înmagazineze în me­morie; numai cu această condiţie el nu va pierde avan­tajul terenului”.

Li Ch’ing a spus: “…Trebuie să alegem ofiţerii cei mai curajoşi şi pe cei care sînt cei mai inteligenţi şi cei mai zeloşi şi recurgînd la călăuze locale, să străbatem în secret munţii şi pădurile fără zgomot şi fără a lăsa urme. Cîteodată, confecţionăm labe artificiale de animale şi le încălţăm, cîteodată adaptăm la chipuri păsări false şi ne ascundem în linişte în tufişuri dese. Apoi, plecăm ure­chea la sunetele îndepărtate şi clipim din ochi pentru a vedea mai bine. Avem spiritul atent la orice ocazie de care am putea profita. Observăm semnele atmosferice, căutăm în cursurile de apă eventualele urme ale trecerii inamicului printre vad şi pîndim freamătul copacilor caredenotă apropierea lor.”

Ho Yen Hsi: “…Or, dacă am primit ordinul să intrăm în campanie, ne grăbim spre un loc necunoscut, unde n-a pătruns influenţa civilizaţiei sau unde comunicaţiile sînt tăiate şi dacă ne pierdem în aceste defileuri, nu este greu? Dacă înaintez cu o armată izolată, inamicul mă aşteaptă, mă pîndeşte. Căci, situaţiile respective ale atacantului şi ale aceluia care se păzeşte diferă considerabil. Cu atît mai mult cînd inamicul este şiret şi foloseşte numeroase stra­tageme! Dacă n-am stabilit un plan cădem cu capul ple­cat. Bravînd pericolele şi pătrunzînd în locuri pericu­loase, ne expunem dezastrului de a fi prinşi în plasă sau inundaţii. Înaintînd ca oamenii beţi, riscăm să ne găsim aruncaţi într-o luptă neprevăzută. Cînd ne oprim seara sîntem neliniştiţi de alerte false; dacă înaintăm în grabă şi fără pregătire, cădem în ambuscade. Este ceea ce se cheamă să arunci o armată de urşi şi tigri în ţara morţii. Cum putem să le dăm de capăt fortificaţiilor rebelilor sau să izgonim inamicul din bîrlogurile sale înşelătoare?”

De aceea, pe teritoriul inamic, munţii, fluviile, ridică­turile de pămînt şi colinele pe care el le poate apăra ca puncte strategice, pădurile, trestiile, stuful şi ierburile planturoase, unde el se poate ascunde, lungimea drumu­rilor şi potecilor, suprafaţa cetăţilor şi oraşelor, întinde­rea satelor, fertilitatea şi ariditatea cîmpurilor, profunzi­mea lucrărilor de irigaţie, importanţa materialului, Am­ploarea armatei adverse, tăişul armelor, toate acestea tre­buie perfect cunoscute. Atunci avem ochiul aţintit pe ina­mic şi el poate fi prins uşor.

 

12. Căci războiul se bazează pe înşelăciune. Deplasaţi-vă cînd e în interesul vostru şi creaţi schimbări de situaţii prin dispersări şi concentrări de forţe.87

 

13. În campanie fiţi iuţi ca vîntul; cînd înaintaţi pe etape mici, fiţi maiestuoşi ca pădurea; în incursiuni şi jafuri fiţi asemenea focului; la oprire, fiţi neclintiţi ca munţii.88 De nepătruns ca norii, deplasaţi-vă ca fulgerul.

 

14. Cînd prădaţi o regiune, repartizaţi-vă forţele.89Cînd cuceriţi un teritoriu, împărţiţi profiturile.90

 

15. Cîntăriţi mai întîi situaţia şi după aceea acţionaţi.

 

16. Cel care cunoaşte arta înaintării directe şi indirecte va fi victorios. Aceasta este arta manevrei.

 

17. Cartea administraţiei militare spune: Întrucît glasul omenesc nu se aude în timpul luptei, se folosesc tobe şi gonguri. Întrucît trupele nu se pot vedea cu claritate în timpul luptei, se folosesc drapele şi stindarde.91

 

18. Or, gongurile şi tobele, drapelele şi stindardele sînt folosite pentru a concentra într-un punct atenţia tru­pelor. Cînd trupele pot fi unite în acest fel, viteazul nu poate să înainteze singur, nici laşul să dea înapoi. Aceasta este arta de a conduce o armată.

Tu Mu: «… Legea militară declară: “Aceia care atunci cînd trebuie să înainteze, nu o fac şi cei care tre­buie să se retragă, nu o fac, sînt decapitaţi”.»

“În timp ce Wu Ch’i se bătea împotriva lui Ch’în, nu exista nici un ofiţer care înaintea şocului armatei, să nu poată să-şi stăpînească înflăcărarea. El înaintă, tăie două capete şi se întoarse. Wu Ch’i ordonă să fie decapitat.”

«Şeful statului major al armatei îl dojeni în termenii următori: “Acest om este un ofiţer talentat; nu trebuia să pui să fie decapitat”. Wu Ch’i răspunse: “Nu pun la îndoială talentele lui de ofiţer, dar el este neascultător”.»

“Ca urmare puse să fie decapitat”.

 

19. Pentru lupta de noapte, folosiţi un mare număr de torţe şi tobe; pentru lupta de zi se foloseşte un mare nu­măr de drapele şi stindarde, pentru a impresiona ochii şi urechile trupelor noastre.92

Tu Mu: “…Aşa după cum formaţiile importante cu­prind altele mai mici, la fel şi taberele importante cuprind altele mai mici.” Avangarda,’ ariergarda, aripa dreaptă şi aripa stîngă au, fiecare, tabăra lor proprie. Toate aceste tabere distincte sînt dispuse în cerc, în jurul cartierului general al comandantului, situat în centru. Diversele col­ţuri se îmbucă între ele în aşa fel încît tabăra, în între­gul ei, aminteşte, prin forma sa, constelaţia Pi Lei.93

“Distanţa care separă diferitele tabere nu depăşeşte o sută de paşi şi nu este mai mică decît cincizeci. Drumu­rile şi potecile se unesc în aşa fel încît să permită trupe­lor să se desfăşoare. Fortificaţiile sînt faţă în faţă, astfel că fiecare să poată ajuta pe celelalte, furnizîndu-le arcuri şi arbalete.”

“La fiecare încrucişare se ridică un mic fort; în vîrf sînt îngrămădite lemne de foc; în interior sînt ascunse tuneluri. Pe scări se ajunge în vîrf, unde sînt postate sentinele. Dacă una dintre ele, după căderea nop­ţii, aude bătaie de tobă clin cele patru laturi ale taberei, ea aprinde focul de alarmă. De aceea, dacă inamicul atacă noaptea, se poate întîmpla ca el să forţeze porţile, dar peste tot există mici tabere, fiecare foarte bine apă­rate, şi la est, şi la vest, şi la nord, şi la sud, şi el nu ştie pe care s-o atace.

“În tabăra comandantului-şef sau în taberele de mai mică importanţă, cei care află primii de Venirea inamicu­lui îl lasă să intre cu toate trupele sale. Apoi, ei bat toba şi toate taberele răspund. La toate forturile mici se aprind focuri de alarmă, datorită cărora se luminează ca în plină zi. După aceea, ofiţerii şi oamenii închid porţile taberelor; ei se postează la fortificaţii şi din înălţimea acestui obser­vator, supraveghează inamicul. Arcuri şi arbalete de mare putere trag în toate direcţiile.”

“Pentru noi, nu este decît o îndoială la acest plan, căci inamicul nu va ataca noaptea, deoarece dacă o face este sigur că va pierde”.

 

20. Or, se poate întîmpla ca o armată să fie lipsită de moral şi comandantul ei să nu aibă curaj.94

Ho Yen Hsi: “…Wu Ch’i a spus: Responsabilitatea unei armate de un milion de soldaţi se bazează pe un sin­gur om. El este succesul moralului”‘.

Mei Yao Ch’en: “…Dacă o armată şi-a pierdut mora­lul, generalul său, la rîndul lui, îşi va pierde încrederea”.

Chang Yu: “Generalul domină prin încredere. Or, ordinea şi încurcătura, curajul şi laşitatea sînt tot atîtea calităţi determinate de încredere. De aceea, acela care este expert în arta de a ţine inamicul în frîu îl contra­carează, apoi porneşte împotriva lui. El îl scoate din sărite pentru a-l înspăimînta şi îl hărţuie pentru a-l face să se teamă. Astfel el îl face să-şi piardă încrederea şi toată priceperea să întocmească planuri.”

 

21. Dis-de-dimineaţă te simţi plin de ardoare; în cursul zilei, zelul încetineşte şi seara, gîndurile se întorc spre ţară.95

 

22. De aceea, specialiştii în arta militară evită inamicul atunci cînd acesta este înflăcărat; ei îl atacă atunci cînd s-a moleşit şi cînd soldaţilor le este dor de ţară. Iată ce se numeşte a avea în mînă factorul “moral”.

 

23. Ei aşteaptă în perfectă ordine un inamic dezor­donat şi, în linişte, un inamic gălăgios. Iată ce se numeşte a avea în mînă factorul “spirit”.

Tu” Mu: “în calm şi fermitate ei nu sînt copleşiţi de evenimente”.

Ho Yen Hsi: “Pentru generalul care trebuie să-şi exercite singur şi cu subtilitate autoritatea asupra unei armate de un milion de oameni împotriva unui inamic a cărui ferocitate o egalează pe aceea a tigrilor, avantajele şi dezavantajele se întrepătrund. În faţa nenumăratelor schimbări, el trebuie să fie prudent şi suplu; el trebuie să păstreze prezente în minte toate posibilităţile. Dacă nu are inima fermă şi judecata clară, cum ar putea face faţă împrejurărilor fără să-şi piardă capul? Cînd pe neaşteptate se loveşte de dificultăţi grave, cum ar putea să nu se alarmeze?Cum ar putea, fără să se încurce; să ţină cu fermitate în mînă o infinitate de probleme?”

 

24. Ei aşteaptă aproape de cîmpul de bătaie un inamic care vine de departe; în repaus, un inamic epuizat; aşteaptă cu trupe bine hrănite, trupe flămînde. Este ceea ce se numeşte a avea în mînă factorul “condiţii mate-riale .

 

25. Ei nu atacă un inamic care înaintează cu stindarde bine orînduite, nici pe cel ale cărui formaţii se aliniază într-o ordine impresionantă. Este ceea ce se numeşte a avea în mînă factorul “oportunitate.”96

 

26. Arta de a comanda constă, deci, în a nu înfrunta inamicul atunci cînd el ocupă poziţii ridicate, şi atunci te opune cînd este adăpostit de coline.

 

27. Dacă simulează fuga, nu îl urmări.

 

28. Nu ataca trupele lui de elită.

 

29. Nu te arunca lacom în capcanele care îţi sînt întinse.

Mei Yao Ch’en: “Peştele care rîvneşte la capcană este prins; trupele care rîvnesc capcana sînt învinse”.

Cheng Yu: «După cele Trei Strategii: “Sub capcana parfumată va fi, desigur, un peşte prins cu undiţa”.»

 

30. Nu tăia drumul unui inamic care se întoarce acasă.

 

31. Unui inamic împresurat trebuie să-i laşi o ieşire, Tu Mu: “Arată-i că-i rămîne o scîndură de salvare şi strecoară-i în suflet că există şi altă soluţie decît moartea. După aceea loveşte”.

Ho Yen Hsi: «Atunci cînd Ts’ao Ts’ao l-a asediat pe Hu Kuan, el dădu acest ordine: “Cînd oraşul va fi cucerit, apărătorii vor fi înmormîntaţi.” însă după lună oraşul rezista. Ta’ao Jen spuse: Cînd un oraş este ase­diat, este esenţial de a lăsa să se întrevadă asediaţilor o posibilitate de supravieţuire. Or, monseniore, cum dum­neavoastră le-aţi spus să lupte pînă la moarte, fiecare se va lupta ca săşi apere pielea. Oraşul este puternic şi el are rezerve mari de hrană. Dacă îl atacăm, un mare număr de ofiţeri şi de oameni vor fi răniţi. Dacă perse­verăm pe această cale, va dura zile întregi. Să-ţi insta­lezi taberele sub zidurile unui oraş puternic şi să ataci rebeli hotărăşti să se bată pînă la moarte, nu este un plan judicios». Ts’ao Ts’ao urmă acest sfat şi oraşul se se preda.

 

32. Nu împinge la disperare un inamic hăituit.

Tu Yu: «Prinţul Tu Ch’ai a spus: “Fiarele sălbatice, cînd sînt hăituite, se luptă cu energia disperării. Cît de adevărat este aceasta atunci cînd este vorba de oameni! Dacă ei ştiu că nu există altă soluţie, ei se vor bate pînă la moarte”.»

În timpul domniei împăratului Hsuan din dinastia Han, Chao Ch’ung Ku reprima o revoltă a tribului Ch’iang. Cei din tribul Ch’iang văzură că armata lui era nume­roasă; ei scăpară de bagajele lor grele şi porniră să treacă vadul fluviului Galben. Drumul traversa defilee înguste şi Ch’ung Kuo împingea înaintea lui pe cei din tribul Ch’iang, fără exces.

Unul spuse: “Avem un avantaj mare, dar înaintăm încet”.

Ch’ung Kuo răspunse: “Ei sînt într-o situaţie dispe­rată. Nu pot să-i hărţuiesc. Dacă îi împing cu moderaţie, ei vor pleca fără să întoarcă capul. Dacă îi strîng de aproape, ei se vor întoarce împotriva noastră şi se vor bate pînă la moarte”.

“Toţi generalii spuseră: Minune!”

 

33. Iată cum trebuie conduse trupele.

 

 

 

 

VIII

Cele nouă variabile

 

Sun Tzu a spus:

 

1. Îîn general, cînd se face uz de forţă armată, practica cere ca comandantul-şef să primească însărcinarea de la suveran pentru a mobiliza populaţia şi a strînge armata.97

 

2. Nu trebuie să ridici tabăra pe un teren jos.

 

3. Pe un teren propice comunicaţiilor, uneşte-te cu aliaţii tăi.

 

4. Nu întîrzia pe un teren descoperit.

 

5. Pe un teren închis este nevoie de ingeniozitate.

 

6. Pe un teren al morţii, luptă.

 

7. Există drumuri pe care nu trebuie să te aventurezi, trupe pe care să nu le loveşti, oraşe pe care să nu le asediezi şi terenuri pe care să nu te aperi pas la pas.

Wanri Hsi: …După părerea mea, trupele aşezate drept momeală, trupele de elită şi un inamic cu formaţiile bine rînduite şi impresionante nu trebuie să fie atacate”.

Tu Mu: ..Aici este vorba despre un inamic retranşat într-o poziţie strategică, în spatele unor ziduri înalte şi a unor şanţuri adînci şi dispunînd de provizii îmbelşu­gate de grîne şi alte alimente, al cărui scop este de a-mi reţine armata. Dacă atac oraşul şi îl cuceresc, nu voi obţine nici un avantaj demn de menţionat. Dacă nu-l cuceresc, asaltul va reduce cu siguranţă în bucăţele puterea armatei mele. Aşadar, nu trebuie să atac”.

 

8. Există cazuri cînd nu este nevoie să execuţi ordinele suveranului.98

Ts’ao Ts’ao: “Cînd este oportun, în cursul operaţiu­nilor, generalul nu are nevoie să fie frînat de ordinele suveranului “.

Tu Mu: «Wei Liao Tzu declară: “Armele sînt usten­sile de rău augur şi lupta este contrară virtuţii: coman­dantul este stăpînul morţii şi el nu este responsabil nici sus, fată de cer, nici jos, faţă de pămînt, nici faţă de ina­mic, nici în spate, faţă de suveran”.»

Chang Yu: “Regele Fu Ch’ai a spus: Cînd vedeţi ce conduită trebuie să adoptaţi, acţionaţi; nu aşteptaţi instrucţiunile”.

 

9. Un general care cunoaşte perfect cei nouă factori variabili, ştie cum să conducă trupele.

Chia Lin: “Generalul trebuie să fie sigur că poate domina situaţia în avantajul său, după cum o cer împre­jurările. El nu este legat de proceduri fixe”.

 

10. Generalul care nu înţelege avantajele celor nouă factori variabili nu va fi în stare să aibă avantajul tere­nului, chiar dacă îl cunoaşte bine.

Chia-Lin: “…Un general evaluează schimbările de împrejurări oportune.”

 

11. În conducerea operaţiunilor militare, cel ce nu înţelege tactica adaptată la cele nouă situaţii variabile, va fi incapabil să folosească trupele sale eficient, chiar dacă înţelege cele “cinci avantaje.”99

Chia Lin: «…Cele “cinci variaţiuni” sînt următoa­rele: un drum, chiar cel mai scurt, nu trebuie să fie urmat, dacă se ştie că e periculos şi că există riscul unei ambuscade.»

“O Armată, cu toate că ar putea fî atacată, nu trebuie să fie atacată dacă împrejurările sînt disperate şi inami­cul este susceptibil să se bată pînă la moarte.”

“Un oraş, chiar izolat şi care se pretează a fi atacat, nu trebuie să fie atacat dacă se presupune că este bine aprovizionat şi apărat de trupe de primă forţă ţinute bine în mînă de un general experimentat, că miniştrii săi sînt loiali şi planurile lor sînt de nepătruns.”

“Un teren bun, chiar dacă stăpînirea lui este contes­tabilă, nu trebuie să facă obiectul unei bătălii, dacă se ştie că odată cucerit va fi greu să fie apărat, sau că nu există nici un avantaj de tras din cucerirea lui, că va fi probabil contra-atacat şi că vor fi pierderi de deplîns.”

“Ordinele unui suveran, cu toate că trebuie executate, nu trebuie urmate dacă generalul ştie că ele comportă pericolul unui control dăunător al capitalului asupra acţiunilor sale.”

“Trebuie să te conformezi acestor cinci eventualităţi în momentul în care ele se ivesc, potrivit împrejurări­lor, căci nu este posibil să decizi dinainte asupra lor”.

 

12. “De aceea, generalul competent trebuie să ţină cont, în deliberările sale, în acelaşi timp, de factorii favo­rabili şi defavorabili”.100

Ts’ao Ts’ao: “El cîntăreşte primejdiile inerente avan­tajelor şi avantajele inerente primejdiilor.”

 

13. Luînd în considerare factorii favorabili, el face planul său viabil; luînd în considerare factorii defavo­rabili, el va rezolva poate dificultăţile.101

Tu Mu: “…Dacă doresc să am avantaj asupra inamicu­lui, nu trebuie să privesc numai avantajul pe care îl voi găsi la el, ci trebuie mai întîi să iau în consideraţie felul în care el poate să-mi dăuneze dacă acţionez astfel”‘.

Ho Yen Hsi: “Avantajul şi dezavantajul au unul asupra altuia o acţiune reciprocă. Şeful luminat delibe­rează.”

14. Este temut de vecini acela care le face rău.

Chin Lin: “Planurile şi proiectele destinate să facă rău inamicului nu sînt cantonate în cadrul unei metode deosebite. Ori îndepărtaţi din anturajul lui înţelepţii şi virtuoşii, cu scopul de a’ nu mai avea consilieri, ori tri­miteţi’ trădătorii în ţara lui pentru a-i scăpa adminis­traţia. Sau datorită unor înşelăciuni viclene, îndepărtaţi pe miniştrii de suveranul lor. Sau trimiteţi meşteşugarii îndemînatici pentru a incita populaţia şi a-i delapida bogăţiile. Sau oferiţi-le muzicieni şi dansatori imorali pentru a le schimba obiceiurile. Sau daţi-le femei fru­moase pentru a-i face să-şi piardă capul”.

 

15. El îi istoveşte menţinîndu-i constant în mişcare şi îi împinge să alerge de colo pînă colo, prezentîndu-le pretinse avantaje.

 

16. Există un principiu, în materie de artă militară, de a nu presupune că inamicul nu va veni, ci de a conta, mai degrabă, pe graba lui de a-i face faţă, de a nu sconta că el nu va ataca, ci mai de grabă să te faci de neînvins.

Ho Yen Hsi: “…În strategiile lui Wu se citeşte: Cînd este pace în lume, un om de bine îşi tine sabia alături de el .

 

17. Cinci calităţi sînt periculoase la un general.

 

18. Dacă este temerar, poate fi ucis.

Tu Mu: “…Un general prost şi curajos este o calami­tate. Wu Ch’i a spus: Cînd oamenii vorbesc despre un general, ei dau întotdeauna importanţă curajului său. În ceea ce priveşte un general, curajul nu este decît o cali­tate printre altele. De fapt, un general viteaz nu va lipsi să se angajeze cu uşurinţă înluptă şi dacă acţionează astfel, el nu va aprecia ceea ce este avantajos”.

 

19. Dacă este laş, el va fi capturat.

Ho Yen Hsi: “În Ssa Ma Fa se citeşte: Cel ce pune viaţa mai presus de toate va fi paralizat de nehotărîre. Nehotărîrea la un general este o mare calitate”.

 

20. Dacă este furios, poate fi păcălit.

Tu Yu: “Un om impulsiv poate fi făcut să se înfurie şi împins la moarte. Cel care se înfurie uşor este iritabil, încăpăţînat; el acţionează în grabă. El nu ţine cont de dificultăţi”.

Wang Hsi: “Ceea ce este esenţial la un general este constanţa”.

 

21. Dacă are sentimentul onoarei prea susceptibil poate fi calomniat.

 

Mei Yao Ch’en: “Cel ce ţine să-şi apere reputaţia nu dă atenţie la nimic altceva”.

 

22. Dacă are un suflet milos, poate fi necăjit.

Tu Mu: “Acela care are sentimente de omenie şi de compătimire şi nu se teme decît de pierderea oamenilor, nu poate renunţa la un avantaj temporar pentru un profit pe termen lung şi este incapabil să abandoneze ceva pentru a se apuca de altceva”.

 

23. Aceste cinci trăsături de caracter sînt defecte grave la un general şi în operaţiunile militare ele sînt catastrofale.

 

24. Nimicirea armatei şi moartea generalului decurg inevitabil din aceste puncte slabe. Ele trebuie cîntă­rite cu chibzuinţă.

 

 

 

IX

Marşuri

 

Sun Tzu a spus

 

1. Ca regulă generală, cînd ocupaţi o poziţie şi cînd înfruntaţi inamicul, după ce ati trecut munţii, rămîneţi în apropierea văilor. Aşezaţi tabăra pe un teren ridicat, făcînd faţă versantului însorit.102

 

2. Luptaţi coborînd. Nu atacaţi cînd urcaţi.103

 

3. Aceasta este valabilă cînd ocupaţi o poziţie în munţi.

 

4. După ce aţi traversat, un fluviu, trebuie să vă în­depărtaţi puţin.

 

5. Cînd un inamic, care înaintează, trece un curs de apă, nu-l înfruntaţi pe malul apei. Este avantajos să-l lă­saţi să-şi treacă jumătate din forţe, apoi să atacaţi.

Jo Yen Hsi: “În timpul perioadei de Primăvară şi Toamnă, ducele de Sung sosi la fluviul Hung pentru a ataca armata Ch’u. Armata Sung se desfăşurase înainte ca trupele Ch’u să fi terminat de trecut fluviul. Ministrul de război spuse: “Inamicii sînt numeroşi, noi nu sîntem decît o mînă de oameni. Solicit permisiunea de a ataca înainte ca ei să fi terminat traversarea”. Ducele Sung răspunse: “Nu se poate. Cînd armata Ch’u se găsi pe uscat, dar înainte ca ea să-şi fi aliniat rîndurile, ministrul ceru din nou permisiunea de a ataca şi ducele răspunse. Nu încă. Atunci cînd armata lor va fi’ desfăşurată în or­dine, vom ataca”.

“Armata Sung fu învinsă, ducele rănit la coapsă şi ofi­ţerii din avangardă nimiciţi.104

 

6. Dacă doriţi să purtaţi bătălia, nu înfruntaţi inamicul aproape de apă.105

Nu vă instalaţi în aval.

 

7. Acest lucru este valabil cînd vă stabiliţi poziţiile în apropierea unui fluviu.

 

8. Traversaţi cu iuţeală mlaştinile sărate. Nu întîr­ziaţi prea mult. Dacă vă găsiţi faţă în faţă cu inamicul în mijlocul unei mlaştini sărate trebuie să vă stabiliţi în apro­pierea ierbii şi a apei, sprijiniţi de arbori.106

 

9. Acest lucru se explică atunci cînd ocupaţi o poziţie în mlaştini sărate.

 

10. Pe teren şes, ocupaţi o poziţie care vă facilitează acţiunea. Avînd munţii în spate şi la dreapta, cîmpul de bătaie este în faţă şi spatele vă este asigurat.107

 

11. Aşa trebuie să vă instalaţi pe un teren şes.

 

12. În general, este avantajos de a aplica aceste principii la instalarea în cele patru situaţii citate.108Datorită lorîmpăratul Galben a învins patru suverani.109

 

13. O armată preferă terenul ridicat celui de jos; ea apreciază soarele şi nu suferă umbra. Astfel apărîndu-şi sănătatea, ea ocupă o poziţie solidă. O armată care nu su­feră de tot felul de boli poate fi sigură de victorie.110

 

14. Atunci cînd se află în apropiere de munţi mici şi cute de relief, de rambleuri sau alte trasamente, poziţiile trebuie stabilite la soare, cu spatele şi dreapta, sprijinite de aceste obstacole.

 

15. Aceste metode sînt toate avantajoase pentru ar­mată şi permit folosirea avantajului terenului.111

 

16. În cazul torentelor de munte, cum sînt “Fîntînile Cerului”, “Temniţele Cerului”, “Lanţurile Cerului”, “Cap­canele Cerului” şi “Crăpăturile Cerului”, trebuie să vă în­depărtaţi repede. Nu vă apropiaţi de ele.

 

17. Mă ţin la distanţă de aceste locuri şi atrag inami­cul spre ele. Mă plasez cu faţa spre ele şi îl împing pe inamic cu spatele la ele.

 

18. Cînd există de o parte şi de alta a unei armate de-fileuri sau lacuri periculoase, acoperite de ierburi acvatice, printre care creşte trestie şi stuf, sau munţi împăduriţi acoperiţi de mărăcini deşi şi încîlciţi, trebuie explorate în adîncime, căci în aceste locuri se pregătesc ambuscade şi se ascund spionii.

 

19. Cînd inamicul este aproape, dar plasat pe un te­ren jos, el este dependent de o poziţie favorabilă. Dacă vă provoacă la luptă de departe, el doreşte să vă determine să înaintaţi, căci, atunci cînd se găseşte pe un teren lu­necos, el ocupă o poziţie avantajoasă.112

 

20. Cînd se văd copacii mişcîndu-se, inamicul înain­tează.

 

21. Cînd s-au pus numeroase obstacole în mărăcini, este un şiretlic.

 

22. Dacă păsările îşi iau zborul, înseamnă că inamicul aşteaptă în ambuscadă; cînd animalele sălbatice fug speriate, el încearcă să vă ia prin surprindere.

 

23. Praful care se ridică dintr-o dată în sus în coloane înalte, semnalează apropierea carelor. Cel care rămîne sus­pendat la mică înălţime şi se răspîndeşte ca o pînză anunţă apropierea infanteriei.

Tu Mu: “Cînd carele de cavalerie se deplasează re­pede, ele sosesc unele în spatele altora, ca un şir de peşti şi de aceea praful se ridică în coloane înalte şi subţiri”.

Chang Yu: “…Cînd coloana este în marş, ea trebuie să fie precedată de patrule de observare. Dacă acestea văd praf ridicîndu-se atunci ele trebuie să semnaleze aceasta imediat generalului comandant şef.

 

24. Cînd praful se ridică ici şi colo, inamicul aduce lemne de foc; dacă se văd numeroase pete mici care par că se duc şi vin, el îşi instalează tabăra.113

 

25. Cînd trimişii inamicului vorbesc cu umilinţă, dar acesta îşi continuă pregătirile, inamicul va înainta.

Chang Yu: «Cînd T’ien Tan apăra Chi Mo, generalul Ch’i Che, din statul Yen, asedie acest oraş, Tien Tan puse, el însuşi, mîna pe lopată şi ajută trupele sale de lucru. El îşi trimise soţiile şi concubinele să se înroleze în armată şi împărţi propriile alimente pentru a-şi ospăta ofiţerii. El trimise, de asemenea, femei pe meterezele oraşului pen­tru a cere condiţii de capitulare. Generalul statului Yen fu foarte satisfăcut. Tien Tan adună. În acelaşi timp, douăzeci şi patru de mii de uncii de aur şi trimise generalului din Yen prin locuitorii bogaţi ai oraşului, o scrisoare redac­tată în aceşti termeni: “Oraşul este pe cale de a se preda imediat. Singura noastră dorinţă este să nu luaţi prizonieri nici pe femeile noastre, nici pe concubinele noastre”. Ar­mata din Yen se relaxă şi deveni din ce în ce mai nreli-jentă. T’ien Tan atacă prin surprindere şi aplică inamicu­lui o înfrîngere zdrobitoare.»

 

26. Cînd cuvintele trimişilor sînt înşelătoare, dar ina­micul înaintează ostentativ, el va bate în retragere.

 

27. Cînd trimişii lui vorbesc în termeni măgulitori, înseamnă că inamicul doreşte un armistiţiu.114

 

28. Atunci cînd, fără o înţelegere prealabilă, inamicul cere un armistiţiu, el unelteşte.

Ch’en Hao: “…Dacă fără motive el imploră un armis­tiţiu, este sigur că afacerile lui interioare se află într-o stare periculoasă, că este neliniştit şi că doreşte să stabi­lească un plan pentru a obţine răgaz. Sau ştie că, datorită situaţiei pe care o avem, sîntem vulnerabil la intrigile lui şi vrea să prevină bănuielile noastre cerînd un armis­tiţiu. Apoi, va profita de pe urma lipsei noastre de pre­gătire”.

 

29. Cînd carele uşoare încep să iasă şi să se aşeze pe locuri în flancurile inamicului, aceasta se aranjează în or­dine de bătaie.

Chang Yu: “În Formaţia în solzi de peşte, vin mai în­tîi carele, apoi infanteria”.

 

30. Cînd trupele sale înaintează cu repeziciune şi el îşi trece în revistă carele de luptă, el prevede stabilirea unei joncţiuni cu întărituri.115

 

31. Cînd jumătate din efectivele sale înaintează, iar cealaltă jumătate se retrage, el încearcă să vă atragă într-o cursă.

 

32. Cînd oamenii se sprijină pe arme, trupele sînt înfometate.

 

33. Cînd cei care cară apă beau înainte de a duce apa în tabără, trupele suferă de sete.

 

34. Cînd inamicul vede un avantaj, dar nu înaintează pentru ca să-l folosească, înseamnă că este obosit.116

 

35. Cînd păsările se adună deasupra amplasamentului taberei, înseamnă că tabăra e părăsită.

Ch’en Hao: “Sun Tzu explică cum trebuie să distingi adevărul de fals în înfăţişările exterioare ale armatei ina­mice.”

 

36. Cînd în tabăra inamică se aud strigăte noaptea, înseamnă că duşmanului îi este frică.117

Tu Mu: “Soldaţii sînt îngroziţi şi încearcă un senti­ment de nesiguranţă. Ei fac gălăgie pentru a se linişti”.

 

37. Cînd trupele sale sînt dezordonate, generalul nu are prestigiu.

Ch’en Hao: “Cînd ordinele generalului nu sînt stricte şi comportarea lui este lipsită de demnitate, ofiţerii sînt turbulenţi”.

 

33. Cînd drapelele şi stindardele sale se mişcă într-una, încoace şi încolo, inamicul este dezorganizat.

Tu Mu: “Ducele Ch’ung din statul Lu, îl învinsese pe Ch’a a Ch’ang Sho. Tsao Kuei solicită permisiunea de a-l urmări pe inamic. Ducele îl întrebă pentru ce. El răs­punse: Văd că urmele lăsate de carele lor nu sînt clare şi că drapelele şi stindardele lor atîrnă jalnic. Iată de ce doresc să-i urmăresc”.

 

39. Cînd ofiţerii se înfurie uşor, înseamnă că ei sînt epuizaţi.

Ch’en Hao: “Cînd generalul face planuri nefolosi­toare, toţi sînt obosiţi”.

Chang Yu: “Cînd administraţia şi ordinele sînt lipsite de fermitate, moralul oamenilor lor este scăzut, şi ofiţerii sînt furioşi”.

40. Cînd inamicul îşi hrăneşte caii cu grîne şi oamenii cu carne, oamenii nu-şi atîrnă marmitele în copaci şi nu se întorc în adăposturile lor, inamicul este într-o situaţie disperată.118

Wang Hsi: “Inamicul îşi hrăneşte caii cu grîu şi oa­menii cu carne, spre a le mări forţa şi rezistenţa şi unora şi celorlalţi. Dacă armata nu are marmite, înseamnă că ea nu va mai mînca. Dacă oamenii nu se întorc în adăpos­turile lor, înseamnă că ei nu se mai gîndesc acasă şi au intenţia să angajeze o bătălie decisivă.”

 

41. Cînd oamenii se adună în mod constant în grupuri mii şi îşi vorbesc la ureche, generalul a pierdut încrederea armatei.119

 

42. Recompense prea dese arată că generalul este la capătul puterilor, pedepse prea dese înseamnă că e în cul­mea descurajării.120

 

43. Dacă ofiţerii tratează, mai întîi, oamenii cu bru­talitate şi apoi se tem de ei, limita indisciplinei a fost atinsă.121

 

44. Cînd trupele inamice au un moral ridicat şi. cu toate că sînt în faţa noastră, întîrzie să înceapă lupta fără totuşi să părăsească terenul, trebuie să examinaţi situaţia temeinic.

 

45. În război, numai numărul nu aduce nici un avan­taj. Nu înaintaţi bizuindu-vă exclusiv pe forţa militară.122

 

46. Este deajuns să evaluaţi corect situaţia inamicului şi să vă concentraţi forţele pentru a pune mîna pe el.123Un punct, asia e tot. Cel ce este lipsit de prevedere şi îşi subestimează inamicul va fi cu siguranţă prins de el.

 

47. Dacă trupele sînt pedepsite înainte ca fidelitatea lor să fie asigurată, ele vor fi nesupuse. Dacă ele nu se supun este greu să le foloseşti. Dacă trupele sînt credin­cioase, dar pedepsele nu sînt aplicate, nu poţi să le fo­loseşti.

 

48. Comandaţi, deci, cu politeţe şi însufleţiţi-le tutu­ror aceeaşi ardoare războinică; se va putea spune că victoria este asigurată.

 

49. Dacă ordinele sînt fără excepţie eficiente, trupele vor fi supuse. Dacă ordinele nu sînt întotdeauna eficiente, ele vor fi nesupuse.

 

50. Dacă ordinele sînt în toate împrejurările justifi­cate şi executate, raporturile care există între comandan­tul şef şi trupele sale sînt mulţumitoare.

 

 

 

 

X

Terenul124

 

Sun Tzu spune:

 

1. Terenul se poate clasifica, după natura sa, în ac­cesibil, înşelător, fără influenţă, îngust, accidentat şi de­părtat.125

 

2. Un teren la fel de uşor de trecut de fiecare din cele două părţi aflate faţă în faţă este numit accesibil. Pe un astfel de teren, cel care ocupă primul o poliţie la soare, o poziţie potrivită pentru transportul proviziilor sale, poale să lupte în avantajul său.

 

3. Un teren din care este uşor să ieşi, dar este greu să te întorci, este înşelător. El este de aşa natură, încît dacă inamicul nu este gata şi dacă efectuează o incursiune vic­toria este posibilă. Dacă inamicul este pregătit şi dacă ieşi pentru a ataca, dar nu reuşeşti să învingi, va fi greu să re­vii. Nu se va putea profita de acest teren.

 

4. Un teren pe care este tot atît de dezavantajos de a pătrunde, atît pentru inamic, cît şi pentru noi, este fără influenţă. El este de aşa natură că, cu toate că inamicul întinde o capcană, eu nu înaintez, ci încerc să-l antrenez retrăgîndu-mă. O dată ce am atras afară jumătate din efectivele sale, pot să-l lovesc cu succes.

Chang Yu: “…În Arta războiului de Li Ching, se citeşte: Pe un teren care nu oferă avantaj nici unei părţi, nici alteia, trebuie să atragi inamicul simulînd retragerea, să aştepţi ca jumătate din efectivele lui să fi ieşit şi să lan­sezi un atac pentru a-i bara drumul”.

 

5. Dacă ocup primul un teren îngust, trebuie să blo­chez căile de acces şi să-l aştept pe inamic. Dacă inamicul e cel ce ocupă primul un astfel de teren şi blochează defileele, nu trebuie să-l urmez; dacă nu le blochează complet, pot să fac acest lucru.

 

6. Pe teren accidentat trebuie să-mi stabilesc poziţiile pe înălţimile însorite şi să-l aştept pe inamic.126 Dacă el e cel care ocupă primul un asemenea teren, îl atrag re­trăgîndu-mă. Nu-l urmăresc.

Chang Yu: “Dacă trebuie să fii primul care să te in­stalezi pe teren ses, cu atît mai mult trebuie s,-o faci în locurile dificile şi periculoase.127 Cum am putea ceda un astfel de teren inamicului?”

 

7. Cînd te găseşti departe’ de un inamic de o forţă egală cu a ta, este greu să-l provoci la luptă şi nu ai ni­mic de cîştigat să-l ataci pe poziţiile pe care el şi le-a ales.128

 

8. Acestea sînt principiile referitoare la şase tipuri diferite de teren. Generalului îi revine responsabilitatea supremă de. a te informa despre ele cu cea mai mare grijă.

Mei Yau Ch’en: “Or, natura terenului este factorul fundamental pentru a ajuta armata să-şi asigure victoria”.

 

9. Or, dacă trupele fug, dacă sînt nesubordonate129 sauîn pericol, dacă se prăbuşesc în plină confuzie sau sînt puse în derută, este greşeala generalului. Nici unul din aceste dezastre nu poate fi atribuit unor cauze naturale.

 

10. Celelalte împrejurări fiind la egalitate, dacă o ar­mată atacă pe alta, ale cărei efective sînt de zece ori mai mari ca ale ei, se ajunge la derută.

Tu Mu: “Cînd se atacă în proporţie de unul contra zece, trebuie, mai întîi, să se compare agerimea şi strategia generalilor aflaţi faţă în fată. vitejia şi laşitatea trupelor, condiţiile meteorologice, avantajele oferite de teren şi să se aprecieze dacă trupele din fiecare tabără sînt sătule, flămînde, obosite sau proaspete”.

 

11. Cînd trupele sînt tari şi ofiţerii slabi, armata este nesupusă.

Tu Mu: “Acest verset vorbeşte despre soldaţi şi subofiţeri130 nedisciplinaţi şi trufaşi şi despre generali şi co­mandanţi de armată timoraţi şi slabi.”

“La începutul perioadei Ch’ang Ch’ing,131 sub dinastiadomnitoare pe atunci, T’ien Pu primi ordinul să preia comanda în Wei pentru a ataca pe Wang Ting Ch’ou. Pu fusese crescut în Wei, unde populaţia îl dispreţuia şi mai multe zeci de mii de oameni traversară drumurile pe spi­narea măgarilor. Pu nu reuşi să-i respingă. El rămase la postul luitimp de mai multe luni şi cînd vru să pornească bătălia ofiţerii şi oamenii de trupă se împrăştiară în toate direcţiile Pu îşi tăie gîtul”.

 

12. Cînd ofiţerii sînt curajoşi şi trupele slabe, armata este în pericol.132

 

13. Cînd ofiţerii superiori sînt furioşi şi nesupuşi şi cînd, găsindu-se în faţa inamicului, se aruncă în luptă fără a se întreba dacă angajarea are şanse de a reuşi şi fără să aştepte ordinele comandantului şef, armata se prăbuşeşte.

Ts ao Ts’ao: “Ofiţerii superiori desemnează pe generalii subordonaţi. Dacă, cuprinşi de furie, ei atacă inamicul fără a cîntări forţele aflate în faţă, atunci armata se pră­buşeşte cu siguranţă”.

 

14. Cînd generalul este moralmente slab şi autoritatea sa nu este foarte severă, cînd ordinele şi directivele sale nu sînt limpezi, cînd nu există reguli ferme pentru a-i călăuzi pe ofiţeri şi pe soldaţi, iar formaţiile nu au ţinută, armata este dezorientată.133

Chang Yu: “…Haos născut din el însuşi”.

 

15. Cînd un comandant şef este incapabil să-şi apre­cieze adversarul, foloseşte o forţă restrînsă contra unei forţe importante sau trupe slabe pentru a lovi trupe tari sau el omite să aleagă trupe de şoc pentru avangardă, se ajunge la derută.

Ts’ao Ts’ao: “În aceste condiţii, el comandă trupe sor­tite fugii”.

Ho Yen Hsi: «…Sub dinastia Han “Vitejii celor Trei Fluvii” erau tovarăşi de arme cu un talent puţin obiş­nuit. Sub dinastia Wu, trupele de şoc se numeau Distrugătorii de obstacole, sub Ch’i Stăpînii Destinului, sub T’ang Săritorii şi agitatori. Acestea sînt diferitele nume date trupelor de şoc. Nimic nu este mai important decît folo­sirea acestora în tactica ce se pune în practică pentru a cîştiga bătăliile”.»134

“În general, cînd ansamblul trupelor este instalat în acelaşi loc, comandantul selecţionează din fiecare tabără ofiţerii înfocaţi şi curajoşi, care se disting prin agilitate şi forţă şi se clasează, prin faptele lor de arme, deasupra a ceea ce este comun. El îi grupează pentru a constitui un corp special. Din zece oameni ia doar unul şi din zece mii, o mie”.

Chang Yu: “În general, este esenţial să fie folosite în luptă trupe de elită ca vîrf de lance al avangardei. Mai întîi, pentru că acestea întăresc propria noastră hotărîre, apoi pentru că aceste trupe tocesc tăişul ina­micului”.

 

16. Cînd oricare din aceste condiţii este îndeplinită, armată, este pe calea înfrîngerii. Este responsabilitatea supremă a generalului să examineze cu atenţie aceste şase condiţii.

 

17. Configuraţia locurilor poate fi un atu major în luptă. Iată de ce estimarea situaţiei inamicului şi calcu­larea distanţelor, ca şi gradul de dificultate al terenului astfel încît să-l facă stăpîn pe victorie, este arta gene­ralului eminent. Cel ce se bate avînd o cunoaştere per­fectă a acestor factori este sigur de victorie; în caz contrar, înfrîngerea este asigurată.

 

18. Dacă situaţia este dintre acelea care favorizează victoria, iar suveranul a dat ordin să nu se atace, gene­ralul poate trece peste el.

 

19. Iată de ce generalul, atunci cînd înaintează nu urmăreşte gloria lui personală, iar atunci cînd se retrage nu este preocupat de evitarea unei sancţiuni, ci are un singur ţel să protejeze populaţia şi să slujească interesul superior al suveranului său, este pentru stat un giuvaer preţios.

Li Ch’uan: “…Un astfel de general nu este interesat”. Tu Mu: “…Se găsesc foarte puţini cu aşa caracter”.

 

20. Pentru că un asemenea general îşi consideră oame­nii ca pe copiii săi, aceştia îl vor însoţi în văile cele mai adînci. El îi tratează ca pe copiii săi mult iubiţi şi ei sînt gata să moară cu el.

Li Ch’uan: “Dacă el îşi îndrăgeşte astfel oamenii, el va obţine maximum de la ei. Astfel, vicontele de Ch’u nu trebuia să spună decît un cuvînt pentru ca soldaţii să se simtă îmbrăcaţi în vestminte călduroase de mătase.”135

Tu Mu: “Pe vremea Regatelor Combatante, cînd Wu Ch’i era general, el se hrănea şi se îmbrăca ca cel mai umil dintre oameni. Patul său nu avea rogojină; în tim­pul marşurilor, el nu urca pe cal; îşi ducea singur raţiile de rezervă. Împărţea cu trupele sale oboseala şi efortul cel mai dur”.

Chang Yu: “…De aceea, Codul militar declară: Gene­ralul trebuie să fie primul care să-şi ia partea sa din sarcinile şi corvezile armatei. În căldura verii, el nu-şi deschide umbrela şi în frigul iernii, nu îmbracă vest­minte groase. În locurile periculoase trebuie să coboare de pe cal şi să meargă pe jos. El aşteaptă ca puţurile armatei să fie săpate şi numai după aceea bea; ca să mănînce, el aşteaptă ca prînzul armatei să fie gata şi pentru a se adăposti aşteaptă ca fortificaţiile armatei să fie terminate.”136

 

21. Dacă un general se arată prea indulgent cu oame­nii săi, dar este incapabil să-i folosească, dacă îi iubeşte, clar nu-i poate face să-i executa ordinele, dacă trupele sînt dezordonate şi dacă nu ştie să le ţină în mînă, ele pot fi comparate cu nişte copii răsfăţaţi şi ele sînt inutile.

Chang Yu: “Dacă nu li se arată decît bunăvoinţa, trupele devin asemenea unor copii neascultători şi sînt inutilizabile. Acesta este motivul pentru care, Ts’ao îşi taie părul pentru a se pedepsi.”137 Comandanţii de valoare sînt, în acelaşi timp, iubiţi şi temuţi”.

“Nimic mai simplu decît lucrul acesta”.

 

22. Dacă ştiu că trupele mele sînt capabile să lovească inamicul, ignorînd faptul că el este invulnerabil, şansele mele de victorie nu sînt decît cincizeci la sută.

 

23. Dacă ştiu că inamicul este vulnerabil, ignorînd că trupele mele sînt incapabile să-l lovească, şansele mele de victorie nu sînt decît de cincizeci la sută.

 

24. Dacă ştiu că inamicul poate fi atacat şi că trupele mele sînt capabile să-l atace, dar fără a-mi da seama că din cauza configuraţiei terenului nu trebuie să atac, şansele mele de victorie nu sînt decît cincizeci la sută.

 

25. De aceea, atunci cînd cei ce au experienţa răz­boiului trec la acţiune, ei nu comit nici o greşeală; cînd acţionează, mijloacele sînt nelimitate.

 

26. Iată de ce spun: “Cunoaşte-ţi duşmanul, cunoaşte-te pe tine însuţi, victoria ta nu va fi niciodată amenin­ţată. Cunoaşte terenul, cunoaşte condiţiile meterologice, victoria ta va fi totală”.

 

 

 

XI

Cele nouă feluri de teren138

 

Sun Tzu a spus:

 

1. Din punct de vedere al modului în care trupele pot fi folosite terenul poate fi clasificat în teren de dispersiune, teren frontieră, teren-cheie, teren de comuni­caţie, teren de convergenţă, teren serios, teren dificil, teren încercuit şi teren al morţii.”139

 

2. Cînd un senior se bate pe propriul teritoriu el este în teren de dispersiune.

Ts’ao Ts’ao: “Aici ofiţerii şi soldaţii se grăbesc să se întoarcă la căminele lor apropiate”.

 

3. Dacă el nu pătrunde prea adînc în teritoriul ina­mic, el este pe un teren frontieră.140

 

4. Un teren deopotrivă de avantajos pentru cele două părţi este un teren-cheie.141

 

5. Un teren deopotrivă de accesibil pentru cele două părţi este un teren de comunicaţii.

Tu Mu: “Este vorba de un teren plat şi întins, pe care poţi să vii şi să pleci, oferind o suprafaţă suficientă pentru a da o bătălie şi pentru o ridica obstacole fortificate”.

 

6. Atunci cînd un stat se învecinează cu alte trei state, teritoriul său este un teren de convergenţă. Cel care îl va lua în stăpînire primul va obţine sprijinul a “Tot ce este sub Cer”.142

 

7. Cînd armata a pătruns adînc în teritoriul inamic, lăsînd departe, în urma ei, numeroase oraşe şi cetăţi inamice, ea se găseşte pe un teren serios.

Ts’ao Ts’ao: “E un-teren de unde este dificil să revii”.

 

8. Cînd armata, străbate munţi, păduri, o regiune accidentată, sau înaintează prin defileuri, mlaştini, bălţi sau alte locuri greu de pătruns, ea se găseşte pe teren dificil.143

 

9. Un teren în care se pătrunde printr-un loc gîtuit şi de unde se iese prin locuri întortocheate şi care per­mite unei forţe inamice reduse să o lovească pe a mea, care este mai importantă, se numeşte “încercuit.”144

Tu Mu: “…Aici, e uşor să întinzi capcane şi rişti o înfrîngere absolută”.

 

10. Un teren pe care armata nu poate să supravie­ţuiască decît luptîndu-se cu energia disperării se numeşte “al morţii”.

Li Ch’uan: “Oprit de munţi în faţă şi de fluvii în spate, la capătul rezervelor. În această situaţie, este avan­tajos să acţionezi cu repeziciune şi este periculos să tem­porizezi”.

 

11. Iată de ce spun: Nu luptaţi în teren de dispersiune; nu vă opriţi în regiunile de frontieră.

 

12. Nu atacaţi un inamic care ocupă un teren-cheie; în teren de comunicaţie vegheaţi ca formaţiunile voastre să nu fie separate una de alta.145

 

13. În teren de convergenţă, aliaţi-vă cu statele vecine; în teren “adînc” jefuiţi.146

 

14. În teren dificil, grăbeşte pasul; în teren încer­cuit inventează stratageme, în terenul morţii luptaţi.

 

15. În teren de dispersiune aş face din armată un singur bloc hotărît cu fermitate.147

 

16. În teren frontieră, mi-aş menţine forţele strîns unite.

Mei Yao Ch’en: “În timpul marşurilor, diversele uni­tăţi sînt în legătură; cînd se opresc, taberele şi posturile fortificate sînt legate unele de celelalte”.

 

17. În teren-cheie, aş împinge forţele mele din spate.

Ch’en Hao: “Acest verset arată că, dacă… inamicul încrezător în superioritatea sa numerică, vine să-mi dis­pute un astfel de teren, folosesc efective numeroase pen­tru a-l împinge înapoi.”148

Chang Yu: ..Cineva a spus că această expresie ar semnifica “a pleca după inamic şi a ajunge înaintea lui.”149

 

18. În teren de comunicaţie, aş acorda o atenţie rigu­roasă sistemului meu de apărare.

 

19. În teren de convergentă, mi-aş întări alianţele.

Chang Yu: “Îmi apropii aliaţi puternici, oferindu-le obiecte preţioase şi mătase şi îi leg prin pacte solemne. Respect cu fermitate tratatele, astfel aliaţii îmi vor da cu siguranţă ajutor.”

 

20. În teren serios, mi-aş asigura un aflux constant de provizii.

 

21. În teren dificil, nu m-aş opri.

 

22. În teren “încercuit”, aş bloca punctele de acces şi ieşirile.

Tu Mu: “Doctrina militară cere ca o forţă care încercuieste pe alta să lase o breşă pentru a arăta trupelor încercuite că există o scăpare, astfel încît ele să nu fie decise să se lupte pînă la moarte. Apoi, profitînd de această situaţie, loviţi. Să presupunem acum că eu sînt cel carese găseşte în teren încercuit. Dacă inamicul deschide o cale ca să însele trupele mele să pornească pe ea, eu închid aceasta ieşire, astfel încît ofiţerii şi oamenii mei să se lupte pînă la moarte.”150

 

23. În terenul morţii, aş putea să arăt că nu există nici o şansă de supravieţuire. Căci este în firea soldaţilor să reziste cînd sînt înconjuraţi, să lupte pînă la moarte cînd nu există altă soluţie şi cînd sînt hăituiţi, să se supună orbeşte.

 

24. Modificările tactice adecvate celor nouă tipuri de teren, avantajele inerente folosirii formaţiilor com­pacte sau larg desfăşurate şi principiile care guvernează comportamentul omenesc sînt probleme pe care genera­lul trebuie să le studieze cu cea mai mare grijă.151

 

25. Altădată, cei ce treceau drept experţi în arta militară împiedicau în tabăra inamicului joncţiunea între avangărzi şi ariergărzi, cooperarea reciprocă între elemen­tele importante şi elementele de mai mică anvergură, asistenta acordată de trupele de valoare celor mediocre şi sprijinul mutual între superiori şi subordonaţi.152

 

26. Atunci cînd forţele inamice sînt dispersate, el împiedică să se regrupeze; cînd ele sînt concentrate, el seamănă dezordinea.

Meng: “Lansaţi numeroase operaţiuni destinate să-l inducă în eroare. Arătaţi-vă la vest şi înaintaţi plecînd de la est; atrage-ţi-l la nord şi loviti-l la sud. Înnebuniţi-l şi faceţi-l să-şi piardă minţile astfel încît să-şi împrăştie şi să-şi încurce trupele”.

Chang Yu: “Luaţi-l pe neaşteptate, declanşînd atacuri surpriză acolo unde nu este pregătit. Hărţuiţi-l cu trupe de şoc”.

 

27. Ei se concentrau şi se puneau în mişcare atunci cînd aceasta era în avantajul lor;153 în caz contrar, se opreau.

 

28. Dacă sînt întrebat: “Cum pot birui o armată ina­mică bine ordonată, care este pe punctul de a mă ataca? răspund: Puneţi mîna pe un lucru la care ţine şi veţi face din ea ceea ce veţi dori.”154

 

29. Rapiditatea este chiar esenţa războiului. Profitaţi de lipsa de pregătire a inamicului; urmaţi itinerarii neprevăzute şi loviţi-l acolo unde nu este asigurat.

Tu Mu: “În acest fel se rezumă natura profundă a războiului şi culmea artei în conducerea unei armate”.

Chan Yu: “Aici, Sun Tzu explică din nou… că dacă exis­tă ceva care contează, este cu adevărat divina rapiditate”.

 

30. În cazul unei forţe de invazie, principiul general de reţinut este că. odată intrată adînc în teritoriul inamic, armata este unită şi ţara care se apără nu o poate înfrînge.

 

31. Jefuiţi regiunile fertile, pentru a aproviziona armata din abundenţă.

 

32. Vegheaţi la hrana trupelor; nu le impuneţi corvezi inutile. Faceţi în aşa fel ca ele să fie animate de acelaşi suflu şi ca forţa lor să rămînă intactă. În ceea ce priveşte mişcările armatei, stabiliţi planuri de nepătruns.

 

33. Aruncaţi trupele într-o situaţie fără ieşire, astfel ca, chiar în faţa morţii, ele să nu fuga. Căci, dacă ele sînt gata să moară, cîte fapte eroice nu ar fi capabile să înfăp­tuiască? Atunci, într-adevăr, ofiţeri şi soldaţi, împreună, dau maximum din ceea ce pot. Într-o situaţie disperată, ei nu se tem de nimic; cînd nu este posibila o retragere, ei sînt de neclintit.Cînd au pătruns adînc în teritoriul inamic, ei sînt legaţi unii de alţii şi, acolo unde nu există altă soluţie, ei vor angaja cu inamicul lupta corp la corp.155

 

34. Deci, astfel de trupe nu au nevoie să fie încurajate la vigilentă. Fără să le zmulgă sprijinul, generalul îl obţine; fără să îl caute le dobîndeşte devotamentul; fără să o ceară, le cîştig încrederea.156

 

35. Ofiţerii mei nu au foarte multe bogăţii, dar aceasta nu din dispreţ, pentru bunurile pămînteşti; ei nu se aşteaptă să trăiască pînă la bătrîneţe; dar nu din ură pentru longevitate.

Wang Hsi: “Atunci cînd ofiţerii şi soldaţii nu se preocupă decît de bunurile pămînteşti, ei iubesc viaţa mai mult decît orice”.

 

26. În ziua cînd armata primeşte ordinul de a se pune în marş, lacrimile celor ce stau jos le inundă gulerele: lacrimile celor ce sînt culcaţi le curg şiroaie pe obraji.

Tu Mu: “Toţi au semnat un pact cu moartea. În preajma bătăliei, se lansează acest ordin: Ceea ce se va petrece astăzi depinde de această lovitură unică. Cor­purile celor ce refuză să-şi pună viaţa în joc vor îngrăşa cîmpurile şi vor deveni hoituri abandonate ca hrană păsă­rilor şi animalelor sălbatice”.

 

37. Dar aruncaţi-i într-o situaţie fără ieşire şi ei vor arăta curajul nemuritor al lui Chuan Chu şi Ts’Kuei.157

38. Or, trupele celor ce sînt experţi în arta militară sînt folosite ca Şarpele “care ripostează cu toate inelele sale deodată”, de pe muntele Ch’ang. Atunci cînd îl loveşti în cap, atacă cu coada; cînd îl loveşti în coadă, atacă cu capul; dacă este lovit la centru, el atacă în acelaşi timp şi cu capul şi cu coada.158

 

39. Dacă sînt întrebat: “Este posibil să faci trupele să fie capabile de astfel de coordonate instantanee? răs­pund: Este posibil”. Căci cu toate că oamenii din Wu şi din Yueh se urăsc, dacă s-ar găsi împreună la bordul unui vas clătinat de furtună, ei ar colabora ca mîna dreaptă cu mîna stîngă.

 

40. Deci, nu este deajuns să ai încredere în caii împie­dicaţi să meargă sau în roţile carelor îngropate.159

41. A întreţine un nivel de bravură uniform, este obiectivul comandamentului militar.160 Numai datorită folosirii adecvate a terenului forţele de şoc şi forţele uşoare sînt, amîndouă, utilizate cei mai bine.161

Chang Yu: “Dacă se obţine avantajul terenului, atunci chiar trupe slabe şi fără consistenţă ar putea învinge. Cu atît mai mult trupe încercate şi puternice! Dacă într-un caz şi în celălalt trupele pot fi folosite cu eficaci­tate, este pentru că ele sînt aşezate în conformitate cu con­diţiile terenului”.

 

42. Generalul are datoria să fie calm, imperturbabil, imparţial şi stăpîn pe sine .162

Wang Hsi: “Dacă este calm, el este insensibil la con­trari etăţi; dacă este de nepătruns, este insondabil; dacă este drept, acţionează cum trebuie; dacă este stăpîn pe el. nu cade în confuzie”.

 

43. El trebuie să ştie să-şi menţină ofiţerii şi soldaţii în necunoştinţă de planurile sale.

Ts’ao Ts’ao: “Trupele sale se pot asocia la bucuria acţiunii îndeplinite, dar nu la stabilirea planurilor sale”.

 

44. El interzice practicile superstiţioase şi astfel eli­berează armata de îndoială. Atunci, pînă în clipa morţii nu va avea dificultăţi din partea ei.163

Ts’ao Ts’ao: “Interziceţi oracolele şi prezicerile de rău augur. Debarasaţi planurile de îndoială şi incerti­tudine”.

Chang Yu: “Ssu Ma Fa declară: Exterminaţi super­stiţiile”.

 

45. El schimbă metodele sale şi îşi modifică planurile, astfel încît să nu se ştie cum acţionează.

Chang Yu: “Procedeele folosite deja anterior şi pla­nurile vechi duse la bun sfîrşit în trecut trebuie modi­ficate”.

 

46. El schimbă plasamentul taberelor şi înaintează pe căi deturnate, făcînd astfel intenţiile sale de nepă­truns.164

 

47. Sarcina de a concentra armata şi de a arunca într-o situaţie disperată este problema generalului.

 

48. El intră cu armata adînc în teritoriul inamic şi acolo grăbeşte declanşarea.165

 

49. El aude vasele şi sparge marmitele; împinge armata ca pe o turmă de oi, cînd într-o direcţie, cînd într-alta şi nimeni nu ştie unde merge.166

 

50. El fixează o dată pentru adunarea trupelor şi a comentariului lui Ts’ao Ts’ao, care a fost omisă, indică faptul odată joncţiunea efectuată, el taie trupelor retragerea, ca şi cum le-ar trage o scară de sub picioare.

 

51. Cine ignoră planurile statelor vecine nu poate lega la timp alianţe, dacă sînt ignorate condiţiile geo­grafice în ceea ce priveşte munţii, pădurile, defileele peri­culoase, mlaştinile şi bălţile, nu poate conduce o armată; dacă se omite folosirea călăuzelor indigene, nu se poate obţine avantajul terenului. Este de ajuns ca un general să neglijeze unul din aceşti trei factori pentru a nu fi apt să comande armatele unui rege dominator.167

Ts’ao Ts’ao: “Aceste trei puncte au fost tratate mai sus. Motivul pentru care Sun Tzu revine asupra lor este că el dezaprobă puternic pe cei ce sînt incapabili să utili­zeze trupele convenabil”.

 

52. Or, atunci cînd un rege dominator atacă un stat puternic el pune inamicul în imposibilitatea de a se con­centra. El se impune faţă de inamic şi îi împiedică pe aliaţii săi să i se alăture.168

Mei Yao Ch’en: “Atunci cînd atacaţi un stat impor­tant, dacă puteţi diviza forţele inamice, mijloacele noastre vor fi mai mult decît suficiente.”

 

53. Rezultă că el nu se înfruntă cu coaliţii puternice şi că nu favorizează puterea altor state. Pentru” a-şi atinge obiectivele, el se bazează pe aptitudinea sa de a se impune adversarilor săi. Şi astfel el poate să-i ia inamicului oraşele şi să-i răstoarne guvernul.169

Ts’ao Ts’ao: «Prin “rege dominator” se înţelege acela care nu se aliază cu seniorii feudali. El rupe alianţele imperiului. Tot ce este sub cer şi îşi adjudecă autoritatea. El foloseşte prestigiul şi virtutea pentru a-şi atinge scopurile».170

Tu Mu: “Acest verset declară că, dacă nu se asigură, prin pacte, de ajutorul statelor vecine, şi că dacă nu se formează planuri legate de oportunitate, dar că, urmînd propriile obiective, se încrede doar pe propria forţă mili­tară pentru a se impune inamicului, atunci riscă să vadă capturate,, propriile sale oraşe şi răsturnat propriul guvern .171

 

54. Acordaţi recompense fără a ţine seama de obi­ceiurile curente: daţi ordine, fără a tine seama de precedente.172 Astfel veţi putea folosi armata întreaga, ca şi ca şi cum ar fi vorba de un singur om.

Cheng Yu: “Dacă codul relativ la recompense şi la pedepse este clar redactat şi aplicat în mod expeditiv, atunci veţi putea folosi mulţimea ca şi cum ar fi vorba de o mîna de oameni”.

 

55. Puneţi trupele la lucru fără a le, împărtăşi inten­ţiile voastre, folosiţi-le pentru a obţine avantajul fără a le dezvălui pericolele la care se expun. Aruncaţi-le într-o situaţie periculoasă, ele vor scăpa din ea; plasaţi-le într-un teren al morţii, vor rezista. Căci, atunci cînd armata este pusă într-o asemeneasituaţie, ea poate, sprijinită pe înfrîngere, să zmulgă victoria.

 

56. Or, ceea ce este capital în operaţiunile militare este să laşi să se creadă că te potriveşti planurilor inami­cului.173

 

57. Concentraţi-vă forţele împotriva inamicului şi la o mie de li distanţă îi veţi putea ucide generalul.174 Este ceea ce se numeşte a putea să-ţi atingi scopul prin viclenie şi ingeniozitate.

 

58. În ziua cînd sistemul de atac este pus în mişcare, blocaţi trecerile, anulaţi permisele de liberă trecere,175 încetaţi toate relaţiile cu trimişii inamicului şi îndemnaţi sfatul templului să execute planurile.176

 

59. Cînd inamicul vă oferă o ocazie, profitaţi de ea fără întîrziere.177 Luaţi-i înainte, punînd stăpînire pe un lucru pe care îl preţuieşte şi treceţi la acţiune la o dată fixată în secret.

 

60. Doctrina militară ne învaţă să urmărim de aproape situaţia militară a inamicului pentru a hotărî asupra luptei.178

 

61. Pentru acest motiv, fiţi, deci timid ca o fecioară. Cînd inamicul prezintă o fisură fiţi repede ca iepurele şi el va fi incapabil să vă reziste.

 

 

 

 

XII

Atacul prin foc

 

Sun Tzu a spus:

 

1. Există cinci metode de a ataca prin foc. Prima, este să dai foc personalului; a doua, să dai foc depozite­lor; a treia, să dai foc materialului; a patra, să dai foc arsenalelor şi, a cincea, să foloseşti proiectile incendiare.179

 

2. Pentru a folosi focul trebuie să te bazezi pe anumite mijloace.

Ts’ao Ts’ao: “Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rîndurile inamice.”180

Chang Yu: “Toate atacurile prin foc depind de con­diţiile atmosferice”.

 

3. Materialul incendiar trebuie să fie întotdeauna disponibil.

Chang Yu: “Utilajul şi materialele combustibile tre­buie să fie pregătite totdeauna înainte”.

 

4. Există perioade favorabile şi zile propice aprinde­rii focului.

 

5. Prin “perioade” trebuie să înţelegem “atunci cînd este o căldură toridă”, prin “zile” atunci cînd luna este în constelaţiile săgetătorului. Alpharatz, I sau Chen”, căci în aceste momente se pornesc vînturile.181

 

6. Or, în cazul atacului prin foc, trebuie reacţionat la schimbările de situaţie.

 

7. Atunci cînd incendiul se declară în tabăra inamică, coordonaţi imediat ansamblul operaţiunilor din exterior. Dar dacă trupele rămîn calme, aveţi răbdare şi nu atacaţi.

 

8. Cînd incendiul atinge punctul culminant, continuaţi dacă este posibil. Dacă nu. aşteptaţi.

 

9. Dacă puteţi genera incendii la exteriorul taberei inamice, nu este necesar să aşteptaţi ca ele să izbucnească în interior. Incendiaţi la momentul potrivit.182

 

10. Cînd focul e bătut de vînt, nu atacaţi, nu atacaţi din direcţia spre care bate vîntul.

 

11. Dacă vîntul bate ziua, se va potoli seara.183

 

12. Or, armata trebuie să cunoască cele cinci cazuri diferite de atac prin foc şi să rămînă într-o stare de vigi­lenţă constantă.184

 

13. Cei ce folosesc incendiile pentru a-şi susţine atacu­rile au de partea lor inteligenţa, cei care folosesc inundaţia au de partea lor forţa.

 

14. Apa poate izola un inamic, dar nu-i poate distruge, proviziile sau materialul său.185

 

15. Or, a cîştiga bătălii şi a cuceri obiectivele fixate, dar a nu reuşi să tragi foloase din aceste rezultate, este de rău augur şi se numeşte “pierdere de timp”.186

 

16. Iată de ce se spune că suveranii luminaţi delibe­rează “asupra planurilor şi că generalii buni le execută.

 

17. Dacă nu este în interesul statului nu acţionaţi. Dacă nu sînteţi în stare să reuşiţi, nu recurgeţi la forţa armată. Dacă nu sînteţi în pericol, nu vă bateţi.187

 

18. Un suveran nu poate să ridice o armată într-un acces de exasperare, nici un general să nu se bată sub impulsul urii. Căci, dacă este posibil ca un om care este iritat să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să să-şi recapete liniştea şi un om rănit sufleteşte să se simtă din nou satisfăcut’, un stat, care a fost distrus, nu poate fi refăcut, nici morţii readuşi la viaţă.

 

19. Iată de ce suveranul luminat este prudent şi gene­ralul bun este prevenit împotriva mişcărilor nesăbuite.188 Astfel, statul este salvat şi armata cruţată.

 

 

 

XIII

Folosirea agenţilor secreţi189

 

Sun Tzu a spus:

 

1. Or, atunci cînd o armată de o sută de mii de oameni va fi ridicată şi trimisa în campanie la distanţă, chel­tuielile suportate de populaţie, adăugate la sumele plă­tite din tezaur, se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Va domni o agitaţie permanentă atît în interiorul, cît şi în exteriorul ţării, populaţia va fi epuizată din cauza cerinţe­lor transporturilor şi treburile a şapte sute de mii de familii vor fi dezorganizate.190

Ts’ao Ts’ao: “Pe vremuri, opt familii formau o colec­tivitate. Atunci cînd una dintre ele trimitea un om în armată, celelalte şapte contribuiau la întreţinerea cămi­nului afectat. Astfel că, atunci cînd era mobilizată o armată de o sută de mii de oameni, familiile care nu erau în măsură să asigure pe deplin partea lor de muncă şi de semănături, erau în număr de şapte sute de mii”.

 

2. Cel ce face faţă inamicului timp de mulţi ani ca să lupte pentru victorie într-o bătălie decisivă, dar care se zgîrceşte să acorde grade, onoruri şi cîteva sute de galbeni şi nu cunoaşte situaţia inamicului, este total lipsit de omenie.

 

3. Or, dacă prinţul luminat şi generalul avizat înving inamicul de cîte ori treci la acţiune, dacă realizările lor depăşesc pe cele obişnuite, aceasta se datoreşte informă­rii prealabile.

Ho Yen Hsi: «Capitolul din Riturile dinastiei Chou, intitulat “Ofiţerii militari”, menţionează pe directorul spionajului naţional». Acest ofiţer conducea, probabil, operaţiunile secrete în străinătate.191

 

4. Ceea ce se numeşte “informare prealabilă” nu pro­vine de la spirite, nici de la divinităţi, nici din analogie cu evenimentele trecute, nici din calcule. Ea trebuie obţinută de la oamenii care cunosc situaţia inamicului.

 

5. Or, există cinci feluri de agenţi secreţi care pot fi folosiţi şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili şi volanţi.192

 

6. Atunci cînd cele cinci tipuri de agenţi lucrează simultan şi cînd nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc “sculul divin” şi constituie comoara unui suveran.193

 

7. Agenţii indigeni, pe care îi folosim, sînt originari din ţinutul inamic.

 

8. Agenţii interiori sînt funcţionari inamici pe care îi folosim.

Tu Mu: “În categoria funcţionarilor se numără oameni de merit, care au fost destituiţi’; sînt şi alţii care comitînd greşeli au fost pedepsiţi. sînt sicofanţi şi favoriţi care rîvnesc la bogăţie. sînt dintre aceia care pe nedrept au fost, timp îndelungat, menţinuţi în funcţii modeste, cei care nu au ajuns în posturi de răspundere şi cei a cărei singură dorinţă este de a profita de pericolele tulburi pen­tru a-şi mări puterile personale. Există cei cu două feţe, nestatornici şi vicleni şi cei care aşteaptă permanent să vadă de unde bate vîntul. În ceea ce priveşte pe aceştia vă puteţi informa în secret asupra situaţiei ior materiale, să-i acoperiţi cu aur şi mătase şi astfel să vi-i ataşaţi. Pe urmă, puteţi conta pe ei pentru a face lumină în situaţia aşa cum se prezintă ea în ţara lor şi pentru a vă informa asupra planurilor pe care acea ţară le face împotriva voastră. De asemenea, ei pot provoca disensiuni între suveran şi miniştrii săi, de natură ca între ei să nu dom­nească o înţelegere perfectă.”

 

9. Agenţii dubli sînt spioni inamici pe care noi îi folosim:

Li Ch’uan: “Cînd inamicul trimite spioni ca să isco­dească ceea ce fac sau nu fac, le dau cu generozitate bani, îi trimit înapoi şi îi transform în proprii mei agenţi”.

 

10. Agenţii lichidabili sînt aceia dintre spionii noştri cărora noi le dăm deliberat informaţii inventate în toate felurile.

Tu Yu: “Lăsăm să scape informaţii care sînt realmente false şi facem în aşa fel ca agenţii noştri să le cunoască. Atunci cînd aceşti agenţi, lucrînd pe teritoriul inamic, vor fi prinşi de acesta, vor face uz, cu siguranţă, de aceste informaţii false. Inamicul le va acorda credit şi se va pre­găti în consecinţă. Dar noi, fireşte vom acţiona în cu totul alt sens şi inamicul îşi va omorî spionii”.

Chang Yu: “Sub dinastia noastră, şeful statului major Ts’ao graţie într-o zi un condamnat, îl deghiza în călugăr, îl puse să înghită un cocoloş de ceară şi îl trimise la Tangouts. La sosirea lui falsul călugăr fu întemniţat. El le vorbi celor ce-l capturaseră despre cocoloşul de ceară pe care-l elimină în curînd în scaun. Deschizînd cocoloşul, cei din Tangouts citiră scrisoarea adresată de către şeful statului major Ts’ao directorului planificării strategice. Şeful barbarilor, furios, puse să fie executat ministrul său, ca şi călugărul spion. Acesta este proce­deul. Dar agenţii lichidaţi nu se mărginesc la o singură misiune. Uneori, eu trimit agenţi să găsească inamicul pentru a semna pacea şi apoi atac.”

 

11. Agenţii volanţi sînt cei ce aduc informaţii.

Tu Yu: «Alegem oameni inteligenţi, dotaţi, prudenţi şi capabili să-şi croiască un drum către aceia care. În tabăra inamică, sînt intimi cu suveranul şi cu membrii nobilimii. Astfel, ei sînt în măsură să observe mişcările inamicului şi să-i cunoască acţiunea şi planurile sale. Odată informaţi asupra situaţiei reale, se întorc să ne informeze. Iată de ce ei se numesc “agenţi volanţi”. Tu Mu: “sînt oamenicare pot să vină şi să plece şi să trans­mită rapoarte. Ca spioni, volanţi trebuie să recrutăm oameni inteligenţi, dar care par proşti şi oameni între­prinzători, în ciuda aerului lor inofensiv, oameni sprinteni, viguroşi, îndrăzneţi şi bravi, deprinşi cumisiuni modeste şi capabili să îndure foamea, frigul, mizeria şi umilinţa”.»

 

12. Dintre toţi cei care în armată fac parte din anturajul comandantului-şef, nici unul nu este mai aproape de acesta ca agentul secret; dintre toate retribu­ţiile, nici una nu este mai mare ca cea a agenţilor secreţi; dintre toate problemele, nici una nu este mai confiden­ţială ca acelea care au legătură cu operaţiunile secrete.

Mei Yao Ch’en: “Agenţii secreţi îşi primesc instruc­ţiunile în cortul generalului; ei sînt apropiaţi şi pe picior de intimitate cu el”.

Tu Mu: “Acestea sînt probleme şoptite la ureche.”

 

13. Cine nu este experimentat şi prudent, omenos şi drept, nu poate folosi agenţi secreţi. Şi cine nu este fin şi subtil nu poate să le zmulgă adevărul!

Tu Mu: “Ceea ce trebuie, înainte de toate, este să apre­ciezi caracterul spionului şi să stabileşti dacă este sincer, demn de încredere şi cu adevărat inteligent. Apoi, el poate fi folosit… Printre agenţi, există unii al cărui singur scop este să se îmbogăţească fără să caute a cunoaşte cu adevărat situaţia inamicului şi care nu răspund exigenţelor mele decît prin vorbe goale.194 Într-un asemenea caz, eu trebuie să dau dovadă de şiretenie şi de subtilitate. Apoi, voi putea aprecia sinceritatea sau caracterul min­cinos al spuselor spionului şi să fac deosebirea între ceea ce este conform cu faptele şi ceea ce nu este”.

Mey Yao Ch’en: “Luaţi măsuri de precauţie împotriva spionului care a fost manipulat”.

 

14. Subiect într-adevăr delicat? Cu adevărat deli­cat! Nu există nici un loc unde să nu fie folosit spionajul.

 

15. Dacă planuri relative la operaţiuni secrete sînt divulgate prematur, agentul şi toţi cei cărora le-a vorbit trebuie să fie ucişi.195

Ch’en Hac: “…Pot fi ucişi spre a li se închide gura şi a-l împiedica pe inamic să-i audă”.

 

16. În general, dacă vreţi să loviţi armata, să atacaţi oraşe şi să. asasinaţi oameni, trebuie să cunoaşteţi numele comandantului garnizoanei, al ofiţerilor de stat major, al uşierilor, al gardienilor de la porţi şi al gărzilor de corp. Trebuie să daţi ordin agenţilor voştri să se informeze amănunţit despre acest detaliu.

Tu Mu: “Dacă dorim să conducem ofensiva, trebuie să cunoaştem oamenii pe care-i foloseşte inamicul. sînt ei experimentaţi sau proşti, fini sau grosolani? Odată aceste calităţi cunoscute, facem pregătirile adecvate. Cînd regele celor din Han trimise pe Han Hsin, Ts’ao Ts’ao şi Kuan Yung să atace Wei Pao, el întrebă: “Cine este co­mandant şef al statului Wei? Po Chin, i se răspunse. Regele spuse: Gura lui miroase încă a laptele pe care l-a supt. El nu va putea să-l egaleze pe Han Hsin. Cine comandă cavaleria? Feng Chesig, i se răspunse. Regele spuse: Este fiul generalului Feng Wu Che din Ch’în. Cu toate că este om de valoare, nu face cît Kuan Yung. Si cine comandă infanteria? Hsiang T’o, i se răspunse. Regele spuse: Nu poate fi comparat cu Ts’ao Ts’an. N-am nici un motiv să mă îngrijorez”.

 

17. Este de o importanţă capitală să fie reperaţi agen­ţii inamicului, care vin să ducă activităţi de spionaj împotriva voastră şi să fie tocmiţi să treacă în serviciul vostru. Daţi-le instrucţiuni şi aveţi grijă de ei.196 În acest fel sînt recrutaţi şi folosiţi agenţii dubli.

 

18. Agenţii indigeni şi interiori pot fi recrutaţi şi folosiţi prin intermediul agenţilor dubli.

Chang Yu: “Motivul este că agentul dublu cunoaşte, printre compatrioţii săi, pe aceia care sînt hrăpăreţi, ca şi pe funcţionarii care s-au achitat cu neglijenţă de dato­riile lor. Pe aceste persoane le putem atrage în serviciul nostru”.

 

19. Şi în felul acesta agentul lichidabil, încărcat cu informaţii false, poate fi trimis la inamic pentru a i le transmite.

Chang Yu: “Agenţii lichidabili pot fi trimişi să trans­mită informaţii false deoarece agenţii dubli ştiu în ce domeniu inamicul poate fi înşelat”.

 

20. Şi tot astfel, agenţii volanţi pot fi folosiţi la momentul oportun.

 

21. Suveranul trebuie să aibă cunoştinţă deplină des­pre activităţile celor cinci feluri de agenţi. Această cunoaş­tere trebuie să provină de la agenţii dubli şi de aceea ei trebuie neapărat trataţi cu extremă dărnicie.

 

22. În trecut, ascensiunea dinastiei Yin se datorase lui I Chin care servise, cîndva, pe Hsia; dinastia Chou ajunsese la putere datorită lui Lu Yu, servitorul celor din dinastia Yin.197

Chang Yu: “I Chin era un ministru al celor din dinas­tia Hsia care trecu în serviciul celor din Yin. Lu Wang era un ministru al celor din Yin, care trecu în serviciul celor din Chou.”

 

23. Iată de ce numai suveranul luminat şi generalul de valoare care sînt în măsură să folosească drept agenţi persoanele cele mai inteligente, sînt siguri că realizează lucruri mari. Operaţiunile secrete sînt esenţiale în răz­boi; pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mişcările ei.

Chia Lin: “O armată fără agenţi secreţi este exact ca un om fără ochi şi urechi”.

——————–

 

1Aşa cum figurează în S.C, Sun Tzu Wu Chi Lieh Chuan.

2Procedeu obişnuit pentru a-şi asigura un protector putenic

3Această afirmaţie dovedeşte numai că existau treisprezece articole în momentul cîn Ssu Ma Ch’ien a redactat SC-ul.

4După altă versiune, numărul lor era de trei sute.

5Pentru a arăta că el vorbea serios

6Nici un alt document istoric nu vine să coroboreze aceste informaţii.

7Fraza între paranteze a fost adăugată ca însemnare de Sun Hsing Yen. Lucrarea pe care o citează este probabil apocrifă. Ea ar data din sec. al IV-lea î.C. sau la o dată ulterioară. Wu Hsieh este moderna Su Chou.

8Titlul înseamnă “calcule”, “planuri”.Primul punct despre care se vorbeşte este operaţiunea pe care noi o numim evaluare (sau apreciere) a situaţiei.

9variantă: “Car “cîmpul de bătălie este locul vieţii şi al morţii şi “războiul” calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire”.

10Sun Hsing Yen urmează aici pe Tung Tien şi lasă deoparte caracterul Shih: “Întrebări”, “factori” sau “probleme”. Fără acest caracter versetul nu are nici un sens.

11Aici Tao este tradus prin “influenţă morală . El este, în ge­neral, redat prin expresia “calea dreaptă”. Aici el se referă la moralitatea guvernului şi, în special, la aceea a suveranului. Dacă suveranul conduce cu dreptate şi bunătate, el urmează drumul drept sau calea dreaptă, şi astfel practică un grad superior de in­fluenţă morală. Caracterul Fa, redat aici prin cuvîntul “doctrină” înseamnă, în primul rînd, “lege” sau “metodă”. În titlul lucrării el este tradus prin “artă”. Dar în versetul 8, Sun Tzu precizează că aici el vorbeşte de ceea ce noi numim doctrină.

12Există, în chineză, termeni precişi, care nu se pot distinge bine cuvîntul “atac”. Chang Yu foloseşte o expresie care literar înseamnă “a pedepsi pe vinovaţi”. Alte caractere au semnificaţii precise ca “a ataca pe furiş”, “a ataca pe neaşteptate”, “a suprima pe rebeli”, a supune”, etc.

13Variantă: “Influenţa morală e ceea ce determină acordul poporului cu superiorii săi…” Ts’ao Ts’ao spune că, pentru a conduce poporul pe calea (sau comportarea) dreaptă trebuie să-l instruieşti.”

14Este evident că, caracterul T’ien, cerul, are în acest verset sensul de “condiţii meteorologice”, pe care îl are astăzi.

15Cunoscînd terenul vieţii şi al morţii…” este, aici, redat prin “Dacă el ştie unde va da bătălia”.

16În acest verset şi în celelalte două care urmează, sînt citate cele şapte elemente la care se referă versetul 2.

17Variantă propusă I în I. Comentatorii nu sînt de acord cu

interpretarea acestui verset.

18 Cei din tribul Hsiung Nu erau nomazi care au stingherit pe chinezi timp de secole. Marele Zid a fost construit pentru a proteja China împotriva incursiunilor lor.

19Mo tun, sau T’ou Ma, sau T’ouman, a fost primul conducă­tor care a făcut unitatea tribului Hsiung Nu. Calul de o mie de li era un etalon renumit capabil să parcurgă o mie de li (aproximativ trei sute de mile) fără furaje şi fără apă. Această denumire desem­nează un cal de o calitate excepţională, rezervat, fără îndoială, pen-tru reproducere.

20Meng T’ien supuse nomazii de la frontieră sub dinastia Ch’în şi începu construirea Marelui Zid. Este considerat cel ce a inventat pensula pentru caligrafie. Este inexact probabil, dar este posibil să fi adus pensulei care se folosea deja, o îmbunătăţire într-un fel sau altul.

21Aluzie la coloniile militare agricole situate în regiuni retrase, unde erau instalaţi soldaţii şi familiile lor. O parte din timp era destinată culturilor, restul exerciţiului, antrenamentului şi dacă era cazul, luptei. Ruşii au aplicat aceeaşi politică era pentru co­lonizarea Siberiei, care, de fapt, este actualmente limitrofă cu China.

22În timpul perioadei numită Trei Regate, locuitorii Wei din nord şi din est, cei Shu la sud-vest şi cei Wu din valea Yang Tse şi-au disputat supremaţia.

23K’uei Chou se găseşte în Ssu Ch’uan.

24Această campanie a fost condusă către anul 255 d.C.

25Verset confuz, în calculele preliminare erau folosite aparate de calculat. Caracterul care înseamnă “operaţiuni” indică faptul că este vorba de un dispozitiv de acest gen, posibil o numărătoare cu bile, primitivă. Noi nu ştim cum erau apreciate diverşii “factori” şi “elemente” enumerate, dar în orice caz procedeul fo­losit pentru a compara puterile relative era raţional. Se pare că erau efectuate două calcule distincte: primul pe plan naţional, cel de-al doilea pe plan strategic. Acesta din urmă comporta com­paraţia a cinci elemnte de bază menţionate în versetul 3; putem să presupunem că, dacă rezultatele erau favorabile, experţii mili­tari comparau puterea, antrenamentul, echitatea în atribuirea re­compenselor şi pedepselor etc. (cei şapte factori).

26Proporţia efectivelor de luptă, în raport cu efectivele de în­treţinere era deci de trei la unu.

27Moneda de aur era bătută în Ch’u începînd din anul 400 î.C, dar în realitate Sun Tzu nu foloseşte termenul “aur”. Acela pe care îl foloseşte înseamnă “monedă metalică.”

28Se inserează caracterul Kuei după cei şapte clasici militari. În acest context, acest caracter are sensul de “ceea ce are valoare” sau “ceea ce este apreciat”.

29Comentatorii se lasă purtaţi în discuţii interminabile în ceea ce priveşte numărul de aprovizionări. În această versiune citim: “Nu le trebuie trei”, adică le trebuie numai două, mai precis una la plecare şi a doua la întoarcere. Între timp, ei mănîncă de la inamic. Versiunea TPYL (ce urmează pe Ts’ao Ts’ao) spune: “Ei nu au nevoie să fie reaprovizionaţi”, în timpul campaniei, se înţelege.

30Acest comentariu figurează în capitolul V, versetul 10, dar el pare mai bine la locul lui aici.

31Varianta: “Aproape de locul unde se găseşte armata (adică în sectorul operaţional), “mărfurile sînt scumpe; cînd mărfurile sînt scumpe… această “sleire” face aluzie la impozitele speciale, la rechiziţii de animale şi de cereale şi la transport.”

32 Acestui comentariu, care venea în urma versetului de mai sus, i s-a schimbat locul.

33Sun Tzu foloseşte aici caracterul care desemnează specific “arbaleta”.

34 Acest verset nu pare a fi la locul potrivit.

35 Acest asediu a avut loc în anul 279 î.C.

36Ei luară o masă preparată mai, înainte ca să evite pregătirea focului pentru încălzirea hranei de la micul dejun.

37Ho Yen Hsi a scris acestea probabil către anul 1050.

38Nu cum citim în traducerea lui Giles “să dejoci planurile inamicului”.

39 Aceasta a avut loc în cursul primului secol al erei noastre.

40Şi nu cum citim în traducerea lui Giles: “să împiedici jonctiunea forţelor inamice”

41Contrar celor ce credea Giles, Sun Tzu nu vorbeşte în aceasta serie de versete, despre arta de a comanda o armată. Este vorba aici despre obiectivele ce trebuie atinse sau de politica ce trebuie dusă; Cheng — în cel mai înalt grad.

42Schimbul de cadouri şi de complimente era un preambul nor­mal al luptei.

43Caracterul Yao desemnează pe supra-terestru. El a putut fi aplicat boxerilor, care se credeau ţinta mingilor străine.

44După anumiţi comentatori, acest verset ar însemna: “a-şi dezbina propriile forţe”, dar această interpretare pare mai puţin satisfăcătoare, deoarece caracterul Chih, folosit în cele două ver­sete precedente, se referă la inamic.

45Tu Mu şi Chang Yu recomandă, amîndoi, retragerea “tem­porară”, lăsînd să reiasă necesitatea revenirii la acţiune ofensivă cînd împrejurările vor fi favorabile.

46Literal, “mijloacele unei armate mici sînt…”, aparent aici este vorba despre arme şi echipament.

47 CC II (Mencius)T, capitolul 7.

48Am schimbat aici ordinea caracterelor care înseamnă res­pectiv “suveran” şi “armată”. Altminteri acest verset ar vrea să spună că ar exista pentru o armată, trei mijloace de a atrage nenorocirea asupra suveranului.

49Literal, “neştiind” sau “neînţelegînd” sau “ignorînd” unde autoritatea armatei, sau “ignorînd problemele relative la exerciţii” ale autorităţii militare… Caracterul înseamnă “autori­tate” sau “putere”.

5013 “Controlorii armatei” ai dinastiei T’ang erau în realitate comisari politici. Pei Tu a devenit Prim-ministru în 815 al erei noastre şi în 817 el ceru suveranului să revoce pe controlorul care-i fusese afectat lui, care fără îndoială, se amesteca în opera­ţiunile militare.

5114 “Seniori feudali” este redat prin “suveranii vecini”. Comen­tatorii sînt de acord pentru a declara că o armată, cînd este în încurcătură,”.se privează .singură de victorie. 15 CC (Mencius), capitolul I, p.85.

52Parafrazarea unei ode pe care Legge o traduce astfel: “Ei seamănă cu unul care consultă trecătorii asupra construcţiei unei case. Aceasta, în consecinţă, nu va fi niciodată terminată” (CC IV, p. 332, oda I).

53Caracterul Hsing înseamnă “formă”, “aspect” sau “aparenţa” şi într-un sens mai restrîns “dispunere” sau “formaţie”. În ediţia Clasici militari care — se pare — urma pe Ts’ao Ts’ao, acest capitol se intitula “Cliung Hsing” — “Formă” sau “Dispuneri ale arma­tei. După cum se va vedea, acest caracter înseamnă mai mult decît dispuneri concrete.”

54Invincibilitatea este (înseamnă) apărarea, capacitatea de a învinge, este (înseamnă) atacul

55Ideea că Cerul şi Pămîntul se compun fiecare de “straturi” sau “etaje” vine din antichitate.

56Han Hsin dispuse armata sa în “terenul morţii”. El îşi arse vasele şi-şi distruse ustensilele de bucătărie. Fluviul era înapoi, armata lui Chao înainte. Pentru Han Hsin nu exista altă soluţie, el trebuia să învingă sau să moară.

57Să cîştigi o victorie datorită unei lupte grele sau datorită norocului nu este un semn de iscusinţă.

58Inamicul fu învins cu uşurinţa pentru ca experţii creaseră în prealabil, condiţii favorabile.

59Acest comentariu figurează în text ca urmare la V.18. Fac­torii enumeraţi sînt calităţi ale “fermei”.

60Caracterul Shih, care serveşte drept titlu acestui capitol, în­seamnă “forţe”, “influenţă”, “autoritate”, “energie”. Comentatorii le iau în sensul de “energie” său de “Potenţial” în anumite pasaje şi de “situatie” în altele.

61Fen Shu înseamnă, literalmente, “diviziuni de, (sau prin) “miniere” sau “împărţire şi numărătoare”. Traducerea adaptată aici este “organizare”.

62S-ar părea ca “perechi” şi “trio ar putea purta arme diferite.

63O secţie de zece oameni; o sută de companie, două sute de batalion, patru sute de regiment, opt sute de jumătate de brigadă, o mie şase sute de brigadă, trei mii două sute de armată. Aceasta pare să corespundă organizaţiei care exista la vremea cînd Chang Yu scria.

64Ideea exprimată prin caracterul Cheng “normal” sau “di­rect” şi Ch’i “extraordinar” sau “indirect” prezintă o importanţă capitafă. Forţa normală (Cheng) fixează sau distrage inamicul’; forţele extraordinare (Ch’i) intră în acţiune în timpul şi locul unde intervenţia lor nu este prevăzută. Daca inamicul simte o manevră Ch’i şi îi ripostează, ca să o neutralizeze, această manevră se transformă automat în manevră Cheng.

65Sun Tzu foloseşte caracterele Chiang şi Ho, traduse aici ca “marile fluvii”.

66Adică, impus de distanţa care îl separa de prada sa.

67După Tu Mu

68Din nou Sun Tzu foloseşte aici caracterul specific care în­seamnă “arbaletă”

69Onomatopeele folosite de Sun Tzu evocă zgomotul şi con­fuzia în bătălie.

70După Tu Mu.

71Textul este redactat după cum urmează: “Astfel el este ca­pabil să aleagă oameni…”. Adică, oameni capabili să profite din orice situaţie, oricare ar fi ea. Aceasta implică un sistem de selec­ţie care sănu fie bazat pe nepotism sau, favoritism.

72Tsai Tsao a avat mare grija să-l ţină deoparte pe ofiţerul politic.

73Această poveste este la baza intrigii unei opere populare chi­neze. Chu Ko Liang se aşeză pe turnul porţii şi cîntă din lăuta lui, în timp ce gărzile parcurgeau străzile şi se răspîndeau şi ar­mata lui Ssu Ma I dădea tîrcoale prin mahalale. El fusese deja dejucat de Chu Ko Liang şi mai este încă şi acum.

74 Literal, “o parte din ale sale.”

75 Kalgren, GS, 1120 m pentru “ultima extremitate”.

76Literal: “dacă nu există loc unde el nu se pregăteşte, nu există loc unde să nu fie vulnerabil”. Dubla negaţie întăreşte afirmaţia.”

77Pentru a ilustra acest punct, Tu Mu povesteşte această inte­resantă anecdotă: “Împăratul Wu, din dinastia Sung, îl trimise pe Chu Ling Shih să-l atace pe Ch’iaoTsung în Shu. Împăratul Wu spuse: Anul trecut Liu Ching Hsuan a plecat din teritoriu în interiorul fluviului, îndreptîndu-se spre Huang Wu. Neajungînd la nici un rezultat, el s-a întors. Acum, rebelii cred că eu ar tre­bui să vin din teritoriul exterior la fluviu, dar ei presupun că vreau să-i surprind venind din interiorul fluviului. Dacă este aşa, ei desigur vor apăra Fu Ch’eng cu trupe grele şi voi păzi drumu­rile în interior. Dacă eu mă duc la Huang Wu, voi cădea drept în cursa lor. Ei bine! Voi conduce grosul armatei în partea exteri­oară a fluviului şi voi lua Ch’eng Tu şi voi trimite trimite de diversiune către interiorul fluviului. Iată un plan mirific pentru a pune mîna pe inamic.

“În acelaşi timp, el se va teme ca acest plan să nu fie cunoscut şi că rebelii să nu fi descoperit cumva unde era slab, şi unde era puternic. El trimise, deci, o scrisoare pecetluită cum se cuvine, lui Lung Shih. Pe plic el scrise aceste cuvinte: “A se deschide cînd vei ajunge la Pai’ Ti”. În acest moment, armata nu ştia cum va trebui să fie împărţită şi din ce loc va pleca.”

«Cînd Ling Shih ajunse la Pai’ Ti, el deschise scrisoarea, care era redactată astfel: “Grosul armatei va înainta în bloc, plecînd de la exteriorul fluviului pentru a se întîlni cu Ch’eng Tu, Tsang Hsi şi Chu Lin, care plecînd din centrul fluviului, îl vor lua pe Kuang. Han. Îmbarcaţi trupele slabe pe mai mult de zece vase înalte şi trimiteţi-le în afara fluviului către Huang Wu”.»

“De fapt Chiao Tsung a folosit trupe grele pentru a se apăra în afara fluviului şi Ling Shih îl extermină…”

78Aceste aluzii la Wu şi Ta Yuch sînt reţinute de către anumiţi critici ca indicaţii care permit datarea redactării textului. Acest punct este dezvoltat în Introducere.

79Literal, “cîmpul vieţii şi al morţii”.

80Literal, “luptă” sau “luptă între două armate”, fiecare dintre ele forţîndu-se să obţină o poziţie avantajoasă.

81Acest versat se poate traduce fie ca aici, conform lui Li Ch’uan şi lui Chia Lin, fie conform lui Ts’ao Ts’ao şi lui Tu Mu: “El instalează tabăra armatei astfel ca Porţile Armoniei să fie una în faţa celeilalte”. După ce a strîns o armată, prima sarcină a unui comandant ar fi să organizeze, adică să “armonizeze” di­versele elemente

82Giles, bazîndu-se pe TT, a tradus: “A manevra o armată este avantajos; cu o mulţime indisciplinată, este cel mai periculos”. Sun Hsing Yen a înţeles acest verset în acelaşi fel. Această traducere prea literală lasă de-o parte complet partea esenţială. Interpre­tarea lui Ts’ao Ts’ao este, desigur, mai satisfăcătoare. Acest verset exprimă o generalitate care serveşte de introducere la aceea ce ur­mează. O linie de conduită comportă în general, sub aparenţe, cîteodată, avantajoase, germenii dezavantajului. Inversul este, de asemenea, adevărat.

83Prin “a-şi scoate armura”, Sun Tzu înţelege fără nici o în­doială că echipamentul individual greu trebuie împachetat şi lăsat la bază.

84Acest pasaj poale fi redat şi astfel: “Generalul armatei su­perioare în măsura în care se deosebeşte de generalii care comandă armate mijlocii şi inferioare, va fi învins” sau va fi împiedicat să obţină bune rezultate. Aici armata superioară înseamnă avan­garda în cazul unei progresii în coloană a celor trei divizii ale armatei. Altfel spus, avantajele şi dezavantajele marşurilor for­ţate trebuie cîntărite cu grijă şi trebuie examinată problema de a sti ceea ce trebuie luat sau lăsat într-o bază sigură.

85Versetul care urmează acestuia reia un verset anterior şi nu-şi are locul aici. El a fost sărit.

86“Cunoscuţi” pentru importanţa lor strategică.

87Mao Tse Tung parafrazează de multe ori acest verset.

88Adoptată ca o deviză de către luptătorul japonez Takeda Shingeri.

89YangP’ing An propune aici varianta: “Astfel peste tot unde apar drapelele noaste militare, inamicul este divizat”. Nimic nu pare să justifice o astfel de modificare.

90În loc de “Împărţiţi profiturile , Yang P’ing An a spus: “Apăraţi-vă pentru cel mai bun profit al nostru”. Textul nu spri­jină această interpretare.

91Acest verset este interesant deoarece Sun Tzu citează aici o lucrare anterioară celei sale.

92Sau “a inamicului” sau poate amîndurora. Sensul nu e clar. Comentariul lui Tu Mu nu se aplică în mod deosebit la acest verset, dar el a fost inserat aici pentru că denotă o tehnică dintre cele mai avansate în arta de a stabili un plan.

93 Markal? Pi este Alpharatz

94Sau “de inteligenţă”.

95Mei Yao Ch’en declară că, cuvintele “dimineaţă”, “zi” şi “seară* reprezintă diferitele faze ale unei campanii lungi.

96Sau “factorul ocazii”. În aceste versete pronumele “ei” desemnează pe experţii în materie militară.

97Cum Sun Tzu foloseşte o formulă aproape identică pentru a introduce capitolul VII, Yang P’ing An, în ceea ce îl priveşte, ar suprima acest pasaj ca şi versetele 2-6 inclusiv, care revin mai de­parte în expozeul celor “două terenuri” şi pe care el le-ar înlocui cu versetele 26—32 inclusiv în capitolul VII. Deoarece Sun Tzu foloseşte o negaţie în versetele 2—6 nu mai avem afirmaţia abso­lută exprimată de el mai înainte. Iată de ce nu mă simt obligat să accept modificările propuse. Cele “două Variabile sînt, deci, expuse în versetele 2—7 inclusiv.

98Formulă restrînsă, care înglobează împrejurările variabile enumărate anterior.

99Verset obscur, care deconcertează pe toţi comentatorii. Si Chia Lin vede just: cele “cinci avantaje” trebuie să fie situaţiile enumerate în versetele 2-6 inclusiv.

100Sun Tzu spune că sînt mixte.

101Sun Tzu spune că ţinînd cont de factorii favorabili, faci planul să fie “demn de încredere” sau “sigur”; “viabil” (sau “rea­lizabil”) este sensul cel mai apropiat.

102Literal: “cu faţa la direcţia crescătoare, campaţi într-un loc ridicat”. Comentatorii explică faptul că Sheng “creştere” în­seamnă: Yang, “însorit” adică sudul.

103Daca adoptam versiunea TT. Alta interpretare: “Într-un răz­boi pe munte, nu atacaţi la urcuş”.

104De unde provine reflecţia lui Mao Tse Tung: Noi nu sîntem ca ducele de Sung.

105După comentatori, trebuie să ne îndreptam de maluri şi ţăr­muri, pentru a-l incita pe inamic. să încerce să, treacă vadul.

106Este vorba, poate, de cîmpii sărate inundate dîn cînd în cînd, cum se vede în nordul şi în estul Chinei, şi nu despre mlaş­tini sărate, care, putînd fi traversate exclusiv cu vasul, ne sînt mai bine cunoscute.

107Sun Tzu spune: “Înainte, viaţa; înapoi, moartea”. Flancul drept era cel mai vulnerabil; scutulse ţinea în mîna stîngă.

108În alte cuvinte, metodele descrise trebuie sa fie folosite pen­tru instalarea taberei armatei. După Chang Yu, acest verset se referă la instalarea taberei. Totuşi, acelaşi Chang Yu îl citează pe Chu Kuo Liang în legătură cu modul de luptă, în astfel de locuri.

109 Presupus a fi domnit intre anii 2697—2596 î.Ch.

110Literal, “vreo sută de boli”

111

112variantă: “oferă un aşa zis avantaj.”

113Versiune conformă celei a lui Li Ch’uan, “adună lemne de foc”. Ei tîrăsc vreascuri. Comentariile care întretaie acest verset sînt consacrate consideraţiilor asupra modului de strîngere a lem­nului pentru încălzit.

114 Acest verset, care nu se afla la locul lui în text, a rost reinserat în prezentul context.

115Nu este absolut clar. Doreşte să stabilească joncţiunea eu trupe venite în ajutor sau detaşamentele sale sînt dispersate.

116Faptul ca această serie de versete sînt redactate în termeni simpli, nu opreşte pe comentatori, care se complac să le explice în mod amplu, unul după altul.

117A se vedea în “Alexandru” de Plutarh, descrierea taberei perşilor, noaptea care precede bătălia de la Gaugemala.

118Chang Yu spune ca atunci cînd o armata îşi “arde navele şi “distruge marmitele” este încolţită fiind gata să se lupte pînă la moarte.

119Comentariile ce urmează acestui verset sînt consacrate mai ales pentru a explica termenii folosiţi. Majoritatea comentatorilor sînt do acord să dedare că atunci cînd oamenii se adună şi îşi vorbesc la ureche, ei îşi critică ofiţerii. Mei Yao Ch’en remarcă că ei probabil sînt pa cale de a proiecta o dezertare, versetul care ur­mează imediat fiind o parafrază a acestuia, a fost sărit.

120Ho Yen Hsi observă că pentru îndeplinirea sarcinii sale. ge­neralul trebuia să găsească echilibrul între indulgentă şi severitate.

121 Sau: “Să faci întîi pe fanfaronul, şi apoi sa-ţi fie frică de armata inamică?”: AiciTs’ao Ts’ao, Tu Mu, Wang Hsi şi ChangYu înţeleg toţi pe Ch’i ca şi cum s-ar referi la inamic, dar această idee nu se potriveşte prea bine cu versetul precedent. Interpretarea lui Tu Yu, adoptată aici, pare de preferat.

122“Căci nu după numărul combatanţilor, ci după ordinea im­pecabilă a rîndurilor lor şi după vitejia lor, se măsoară în general faptele războinice”. Procope, Istoria războinicilor, pag. 347

123Aici Ts’ao Ts’ao interpretează eronat Tsu al lui Tsu I, expre­sie care înseamnă “ajunge”. Această greşeală, evident, a înşelat pe comentatori şi nici unul dintre ei n-a vrut să fie în dezacord cu Ts’ao Ts’ao. Wang Hsi începe destul de curajos să declare: “Cred că cei care se pricep să creeze schimbări de situaţie prin concentrare sau dispersie nu au decît să-şi adune forţele şi să exploateze o greşeală în apărarea inamicului pentru a obţine victoria, dar pentru a termina, el lasă prestigiul lui Ts’ao Ts’ao să cîştige asupra propriei sale judecăţi, chiar dacă este mai bună.

1241 “Topografie” sau “Configuraţia terenului”

125Mei Yao Ch’en numeşte “accesibil” terenul pe care drumu­rile se întîlnesc şi se încrucişează, “înşelător” acela care seamănă cu o plasă, “fără influenţă”, pe acela în care te închizi cu inami­cul, “îngust” acela pe care o vale se întinde între doi munţi, “acci­dentat” pe cel care are munţi, rîuri, ondulaţii de pămînt şi creste şi “depărtat” pe acela care prezintă o suprafaţă plană. Sun Tzu foloseşte epitetul “depărtat” pentru a indica o depărtare consi­derabilă a celor două tabere adverse.

126În general, s-a tradus Yang-ul din grupa Yin Yang prin “sud” sau “însorit” şi Yin prin “nord” sau “umbros”. În contextul lui Sun Tzu aceşti termeni nu au implicaţii cosmice.

127Hsein înseamnă “trecere îngusta , de unde sensul de “penculos'” şi prin extindere “strategic”.

128Expresia care urmeaza verbul “a ataca” a fost adăugata pentru a face mai explicită gîndirea lui Sun Tzu.

129Caracterul tradus aici prin “nesupus este Shib, “a destinde” de unde şi sensul de “relaxat”, “nepăsător”, “nesupus”. Comen­tatorii sînt de acord că, în acest context, el trebuie înţeles “ne­subordonat”.

130Wu înseamnă un grup de cinci oameni sau şeful unui astfel de grup, un caporal, un subofiţer.

131În 820-825 era noastră.

132Împotmolită sau pe cale de a se înnămoli, ca într-o mlaştină. Trebuie înţeles că, dacă trupele sînt slabe, eforturile ofiţerilor sînt tot atît de zadarnice ca şi cînd ele ar fi prinse într-o mlaştină.

133Termenul redat prin “lipsă de ţinută” înseamnă literal, “vertical şi orizontal.”

134Din păcate, atribuţiile “săritorilor şi agitatorilor” nu sînt precizate. Fără nici o îndoială, ei trebuiau, printre altele, să stîr­nească avîntul trupelor executînd dansuri sălbatice şi jocuri de scrimă acrobatice, pentru care chinezii sînt, pe bună dreptate, renumiţi şi poate, în acelaşi timp, să impresioneze pe inamic prin îndemînarea şi ferocitatea lor.

135Vicontele îi compătimea pe cei ce sufereau de frig. Cuvintele lui erau de ajuns ca să reconforteze oamenii şi să le ridice moralul şovăitor.

136Memoriile şi codurile militare erau în general intitulate Ping. Fa. Chang Yu nu precizează care din aceste lucrări este citată aici.

137După ce a interzis trupelor să calce cerealele în picioare, Ts’ao Ts’ao lăsă, din neglijenţă, să tropăie pe cîmpie pe pro­priul său cal ca să mănînce. El se condamnă atunci să fie deca­pitat. Ofiţerii lui protestară şi plînseră dezolaţi şi atunci Ts’ao Ts’ao îşi aplică această pedeapsă simbolică pentru a dovedi că, chiar un comandant şef trebuie să răspundălegii şi disciplinei militare.

138Dispunerea primitivă a acestui capitol lasă mult de dorit. Un mare număr de versete nu se găseşte în contextul potrivit. Altele se repetă: acestea sînt probabil comentarii care s-au strecurat în text. Am schimbat locul anumitor versete şi am eliminat pe acelea care par a fi adăugate.

139Acest pasaj prezintă o anumita confuzie. Terenul “accesibil”, din capitolul precedent este definit în aceiaşi termeni ca terenul “de comunicaţie”.

140Literal, terenul poate fi “uşor” pentru ca de pe el este simplu să te retragi.

141“Este vorba despre un teren de disputat sau, după cum spune Tu Mu, prezentînd o importanţă strategică”.

142 Imperiul este desemnat, întotdeauna, cu expresia “Tot ce este sub Cer.”

143Comentatorii se complac într-o oarecare măsură să discute in­terpretarea caracterului redat aici prin adjectivul “dificil”. Mai mulţi dintre ei vor să restrîngă sensul la cel al unui teren inundabil.

144Ideea verbală redată aici ar putea fi tradusă prin “a imobiliza” mai degrabă decît prin “a lovi”.

145Tsao Tsao spune ca ele trebuie să fie în joncţiune .

146Li’ Chuan cred că cea de a doua parte a frazei trebuie citită “nu jefuiţi”, căci principalul obiectiv, cînd te găseşti pe teritoriu inamic, este de a cîştiga ataşamentul şi suportul populaţiei.

147Acest verset şi următoarele nouă au rost reintegrate în acest context. În textul original, ele figurează., mai jos, în acelaşi capitol.

148Este vorba de a şti despre ce “spate” vorbeşte Sun Tzu. Chen Hao adaugă ceva acestui verset, aşa cum figurează în prezen­tul context.

149Acest “cineva este Mei Yao Ch’en, care ia Hou în sensul “după”, prepoziţie de timp.

150După cum spune o poveste lungă, Shen Wu, care trăia sub ul­timii descendenţi ai dinastiei Wu, aflat într-o astfel de situaţie, tăie cu ajutorul armatei singura retragere lăsată trupelor sale. Forţele sale se bătură atunci cu energia disperării şi învinseră o armată de două sute de mii de oameni.

151Acest verset este urmat de şapte versete scurte, care dau o nouă definiţie termenilor deja explicaţi, la versetele 2-l0 in­clusiv. Par a fi comentarii care s-au strecurat în text.

152Trebuie înţeles, aici, că chiar daca inamicul era capabil să se concentreze, disensiunile interne provocate de generalul experi­mentat l-ar pune în imposibilitatea de a lupta cu eficacitate.

153Literalmente “ei s-au concentrat acolo unde le era interesul, apoi, ai au trecut la acţiune. Atunci cînd nu era interesul lor, au. rămas pe loc”. Un alt comentariu, Shih Tzi Mei spune: să nu se pună în mişcare decît dacă ,ai vreun avantaj ca să o faci.

154Comentariul dintre întrebare şi răspuns este omis.

155În chineză există mai multe caractere care exprimă ideea de “a combate”. Cel ce este folosit aici implică noţiunea de “corp la corp”.

156Aceasta se aplică trupelor unui general care ştie să le hră­nească, să le insufle acelaşi ideal şi să le menajeze forţele, stabi­lind pe de altă parte, planuri de nepătruns.

157 Faptele acestor eroi sînt povestite în S.C., capitolul 68

158Acest munte se numea altădată muntele Heng. Sub domnia împăratului Wen (Liu Heng) al dinastiei Han (179—159 î.Ch.) i s-a dat numele “Ch’ang”, ca să se evite folosirea necuviincioasă a nu­melui împăratului. În toate lucrările existente “Heng” a fost înlo­cuit cu “Ch’ang”.

159Astfel de expediente ale stilului “linia Maginot” nu sînt suficiente ca să împiedice trupele aflate în poziţie de apărare, să fugă.

160Literal: “a egaliza curajul tuturor”, pentru ca să de­vină ca unul.

161Chang Yu precizează motivele pentru care terenul trebuie luat în consideraţie la dispunerea trupelor. Diferenţa de calitate dintre trupe poate fi compensată prin repartizarea gîndită a pozi­ţiilor. Trupele slabe vor fi capabile să păstreze un teren puternic, dar ele “ar da greş” poate dacă ele sînt plasate într-o poziţie mai puţin puternică.

162Giles a tradus: “Generalul are datoria să păstreze liniştea şi astfel să asigure secretul, să fie drept şi astfel să menţină or­dinea”. Comentatorii nu sînt de acord, dar nici unul dintre ei nu iau acest pasaj în acest sens şi. textul nu vine, nici el, în sprijinul interpretării. Aici se urmează interpretarea lui Ts’ao Ts’ao şi Wang Hsi.

163Chih-ul ce se găseşte la sfîrşitul frazei a fost înlocuit cu Tsai, ce desemnează o calamitate naturală sau “trimisă de Cer”.

164Sau poate “pune inamicul în imposibilitate de a-i cu­noaşte planurile”. Dar pentru Mei Yao Ch’en trebuie înţeles că astfel inamicului îi va fi imposibil să stabilească planuri. Gils lasă să se înţeleagă că generalul, schimbînd poziţia taberelor sale şi înaintînd pe căi ocolite, poate împiedica inamicul să-i “ghicească” intenţiile. Comenta­riile nu clarifică acest punct controversat.

165Declanşarea unui resort sau unui mecanism, acesta este sen­sul obişnuit al expresiei Fa Chi. Această locuţiune a fost tradusă: “A pune în execuţie planurile sale cele mai adecvate”. Wang Hsi spune că, atunci cînd mecanismul este declanşat, “nu există în­toarcere posibilă” (a săgeţii sau a careului arbaletei). Literalmente, acest verset semnifică: “Îşi face armata să pătrundă profund în teritoriul seniorilor feudali şi acolo declanşează mecanismul” (sau “pune în aplicare planurile sale cele mai potrivite”). Giles traduce expresia în discuţie prin “îşi arată forţa”, adică ia măsuri irever­sibile.

166Nici propriile sale trupe, nici inamicul său nu pot să-i pre­vadă intenţia finală.

167 Înlocuind Ssu Wu Che aceste “patru sau cinci puncte” prin Tz’u San Che, “aceste trei puncte”.

168Acest verset şi următorul pun probleme. După Chang Yu, acest verset înseamnă că, dacă trupele unui rege dominator (sau oricărui alt suveran care aspiră să devină) atacă în grabă (sau temerar sau necugetat) aliaţii să-i nu-i vin în ajutor. Ceilalţi comentatori au dat acestui verset aceeaşi interpretare.

169Comentatorii nu sînt de acord cu interpretarea acestui verset. Giles traduse: «Deci, el nu se forţează să se alieze cu toţi fără excepţie şi el nu favorizează puterea altor state. Îşi îndepli­neşte propriile proiecte secrete, ţinîndu-şi adversarii la respect. Astfel, este în măsură să le ia oraşele şi să le răstoarne regatele. Dar după părerea mea, Sun Tzu a vrut să spună că “regele domi­nator” nu are nevoie să se măsoare cu “puternice coaliţii”, deoa­rece el îi separă pe inamicii săi. El nu-i lasă să formeze “puternice coaliţii “.

170Poate că Giles a scos interpretarea sa din acest comen­tariu.

171Altă interpretare care se poate justifica în aceeaşi măsura şi care arată pînă la ce punct se contrazic adeseori comentatorii.

172Acest verset care, evident, a fost scos din context, reliefează că generalul, pe teren, nu este constrîns să urmeze procedurile în vigoare, pentru a recunoaşte servicii meritorii, dar trebuie să acorde recompense la momentul potrivit. Generalul nu are ne­voie să se conformeze obiceiurilor stabilite în ceea ce priveşte gestiunea armatei sale…

173Traducere prea liberă, dar comentatorii sînt de acord în a declara că aceasta este ideea pe care Eun Tzu a vrut să o ex­prime. L-am urmat pe Tu Mu

174Conform Ts’ao Ts’ao. Un strateg demn de acest nume învinge inamicul la o mie de li distanţă, ghicind planurile acestuia.

175Literal, “face caduce premisele de trecere”. Acestea erau deţinute de voiajori şi examinate de gardienii trecerilor. Fără un permis de trecere adecvat, nimeni nu putea să intre sau să iasă legal dintr-o ţară…

176Textul este lipsit de claritate. Literalmente pare ca el vrea să spună: “De la tribuna templului, îndemnaţi armata? populaţia? să execute planurile.” Comentatorii nu aduc nici o clarificare.

177Înca un verset dificil. După anumiţi comentatori, ar trebui să se înţeleagă: “Cînd inamicul trimite spioni, lăsaţi-i să intre imediat”. Dificultatea rezidă în sensul locuţiunii K’ai Ho, care în­seamnă exact “a deschide canatul unei uşi”, adică “a oferi o ocazie” de a intra. După Ts’ao Ts’ao, această expresie vrea să spună “o fisură”; “o deschidere” sau “un spaţiu”. Ts’ao Ts’ao adaugă: “Tre­buie să intraţi imediat”. După alţi comentatori, locuţiunea în discu­ţie înseamnă “spioni” sau “agenţi secreţi”. Aici, conform Ts’ao Ts’ao.

178Comentatorii sînt, din nou, în dezacord: versetele 58-61 se pretează la diferite traduceri sau interpretări

179Există aici o eroare în text. Tu Yu aduce o modificare şi ex­plică faptul că săgeţile cu vîrful aprins sînt trase în cantonament sau în tabăra inamică de către soldaţi puternici, înarmaţi cu ar­balete. Alţi comentatori propun interpretări diferite, dar modificarea adusă de Tu Yu este logică.

180Expresia “în rîndurile inamice” a fost adăugată. Ch’en Hao observă că nu se bazează numai pe trădători.

181Sun Hsing Yen a modificat textul original conform cu TT şi cu YL dar originalul pare preferabil şi l-am urmat. Nu sînt în măsură să situez constelaţiile I şi Chen

182Ultima frază implică un avertisment: să nu fim arşi de in­cendiul pe care l-m provocat noi înşine.

183După Chang Tu.

184După Tu Mu.

185După Ts’ao Ts’ao

186Mei Yao Chen este singurul comentator care a sesizat ceea ce a vrut să spună Sun Tzu. Situaţiile trebuie exploatate.

187Comentatorii scot în relief că nu trebuie să recurgi la război decît ca o ultimă soluţie.

188Ultimele trei cuvinte au fost adăugate. Furia şi ura îm­ping la acţiuni nesocotite.

1891 Caracterul care apare în titlu înseamnă “spaţiul între” două obiecte (de exemplu, o deschizătură între două uşi) şi de aici, “fi­sură”, “împărţire” sau “a împărţi”. Înseamnă, de asemenea, “spioni”, “a spiona” sau “spionaj”.

190S-a tradus “la o mie de li distanţa prin “în campanie la distanţă”. Această indicaţie numerică nu trebuie luată după sen­sul exact al cuvintelor.

191Se face apel, aici, probabil, la autoritatea tradiţiei pentru a sublinia legitimitatea spionajului şi a subversiunii, care sînt contrare spiritului confucianist.

192Traduc prin “lichidabil”, un termen care înseamnă “moarte”

193Trebuie înţeles că informaţiile pot fi culese aşa cum se face cu peştii, trăgînd de un singur fir şi strîngînd diferitele ochiuri ale plasei.

194Astfel de agenţi secreţi sînt numiţi, pe drept cuvînt, “mori de vînt.”

195Giles a tradus: “Dacă o informaţie secretă este divulgată de un spion înainte de vreme…”. Sun Tzu nu vorbeşte de “infor­maţii”, ci de fapte, afaceri sau planuri care interesează spionajul.

196Aceşti agenţi trebuie să fie, după traducerea lui Giles, “atraşi cu bani, aduşi pe căi ocolite şi găzduiţi confortabil”.

197Un anumit număr de comentatori se indignează să vadă aceste personaje eminente calificate de Sun Tzu drept “spioni” sau “agenţi”; totuşi, este, desigur, adevărul.

Puteţi descărca cartea de aici.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>