Pro tv si emisiunea Romania, te iubesc: o ancheta despre dezastrul de la ARO Cimpulung

Exista un motiv foarte bun pentru care am preferat sa pun emisiunea asta la categoria Absurdistanul romanesc: ilustreaza foarte bine starea de fapt a Romaniei actuale. Nu stiu in detalii cum era societatea romaneasca acum 50 sau 100 sau 500 de ani, dar vazind cum nu s-a schimbat mare lucru in ultimele 3 decenii in ciuda saltului tehnologic imens pot spune cu o aproximare destul de buna e ca sintem asa de cind romanii au invadat o parte a Daciei….

Patru politisti batuti in Cluj

De-abia acum am ajuns şi eu că patru poliţişti au fost bătuţi pe o stradă (sau şosea) în Cluj de către un şofer şi ceva prieten (sau nişte prieteni) de-ai lui. Încă îmi este neclar, îmi lipsesc mult informaţii, dar am înţeles că un echipaj a oprit un şofer în trafic, acesta a refuzat să se legitimeze şi a chemat ajutoare care să-l scoată din problemă. Poliţiştii au chemat şi ei un echipaj suplimentar, ajungînd la 4 bucăţi de Garcea în uniformă, şi au încasat toţi bătaie.

Cînd o să aflu mai multe informaţii o să revin asupra subiectului, mai ales că-s sigur că se va face mult tam-tam la adresa lui, dar pe mine nu mă miră deloc acest incident. Era de aşteptat… singurele întrebări erau cînd şi unde avea să se întîmple.

Nu este deloc un secret faptul că România se îndreaptă spre un haos generalizat, iar respectul faţă de legi s-a diminuat foarte mult. N-aş putea spune unde a început totul, dar nu se spune degeaba că peştele se împute de la cap… adică nici parlamentarii nu-s ocoliţi de această lipsă de respect, iar unii dintre poliţişti cu atît mai puţin.

Nu este deloc un secret că poliţia este incapabilă de a face faţă multor situaţii, iar incidentul cu învăţătoarea ţigancă care a pălmuit un poliţist este un foarte mult exemplu. Multă lume vorbeşte despre reforma statului, despre învăţămînt şi sănătate… dar despre reforma poliţiei se vorbeşte doar cînd apar incidente în care poliţiştii sînt agresaţi, bătuţi, pălmuiţi, etc.

La nivel personal eu mă bucur de incidentul ăsta. Ştiu că era inevitabil, ştiu că este departe de a fi singurul (vor urma şi altele), dar este nevoie de un şoc ca să-i facă pe ăia care iau decizii că trebuie făcută o SCHIMBARE. Mă bucur că motivul a apărut acum şi nu mai tîrziu.

Bacalaureatul 2011 dupa contestatii

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult “iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: “space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Proiectul judetelor Romaniei

Una dintre ştirile care a ajuns la mine în ultimele zile este cel al reorganizării administrative a României şi crearea unor noi zone denumite tot judeţe, dar care să includă mai degrabă zonele istorice decît forma de organizare curentă. Nu pot spune că sînt de acord sau împotriva unui asemenea proiect, ideea politicienilor implică mult prea multe schimbări (de fapt termenul mai corect este “schimbări majore”) pentru a o aproba sau a fi împotriva ei fără o cercetare amănunţită a ei. Însă pot spune cu siguranţă că o privesc cu suspiciune: nu am încredere în explicaţiile pe care le-am auzit pînă acum. S-a spus că este din cauza unor fonduri de cîteva miliarde de euro care vor ajunge (sau ar putea să ajungă) în România în acest scop, dar nu cred că este doar atît. Ştiu că mult “iubiţii” noştri politicieni sînt atît de ahtiaţi după bani încît ar fi în stare să facă cam orice pentru a pune mîna pe nişte euroi în plus, dar cînd vine vorba de reorganizarea unei întregi ţări doar pentru nişte fonduri nu o prea cred.

Le-am ascultat prea multe minciuni pentru a nu-i primi cu scepticism de fiecare dată cînd vin cu o idee nouă, iar asta mi se pare un pic cam trasă de păr. Constituţia României, cel puţin din ce-am auzit pe la ştiri, spune că ţara este organizată în comune, oraşe şi judeţe – de aceea ar trebui să păstreze denumirea sau să schimbe constituţia. Din imaginile pe care le-am văzut în treacăt noile judeţe se pliază foarte bine pe regiunile de dezvoltare (care-s 8 la număr) şi sînt denumite după poziţia geografică: nord-vest, nord-est, sud-est, sud, sud-vest, centru, Bucureşti şi Ilfov.

Voi ce ştiţi despre asta? Adică detalii. Nu mă interesează generalităţile vehiculate prin mass-media… nu-s decît abrambureli ale jurnaliştilor de servici. Ce ştiţi despre perspectiva jigodiilor din UDMR despre acest subiect? MIe mi se pare că noua împărţire teritorială a ţării, oricare ar fi ea, le serveşte perfect intereselor declarate de ani bun (de a crea o “ţară” în ţară).

Articol preluat de aici.

Prostia si accidentele rutiere

Poate că v-aţi întrebat de ce în ultimul timp sînt atîtea accidente rutiere pe drumurile româneşti… Motivele sînt diverse, de la drumuri proaste la neadaptarea vitezei pentru ele, de la oboseala şi neatenţie la consumul excesiv de alcool. Dar foarte multe accidente au în comun două elemente esenţiale: prostia şi nesimţirea, de obicei în combinaţie cu alte elemente (alcool, oboseala şi infrastructura distrusă).

Azi mi-a fost dat să observ un foarte bun exemplu de PROSTIE umană în Oradea. Am avut ceva treabă prin oraş şi am luat maşina, se mai întîmplă să fie nevoie de ea. La un moment dat am ajuns în sensiul giratoriu de la centrul civic, proaspăt renovat – de numai cîteva luni. S-au pus cîteva straturi de asfalt nou, s-au pus nişte semafoare (pentru fluidizarea traficului – cică – şi chiar o trecere nou nouţă de pietoni). De fapt s-a mutat cea de lîngă liceul Gojdu cu cîteva zeci de metri mai încolo, la colţul sensului giratoriu în care o iei spre strada Independenţei. Tot acolo s-a pus şi un fel de gard, nişte grilaje de fapt, pentru a-i împiedica pe oameni să treacă strada aşa, aiurea, mai ales că atunci cînd o iei pe Independenţei spre primăriei curba este de 90 de grade şi nu ai deloc vizibilitate… este foarte uşor să dai peste vreun individ care traversează imediat după curbă.

Chiar şi aşa, azi dimineaţă o femeie TÎMPITĂ a trecut tocmai pe acolo, la numai cîţiva metri de sensul giratoriu, deşi avea două treceri de pietoni la numai cîţiva zeci de metri depărtare în ambele direcţii de mers. Lenea e cucoană mare, dar atunci cînd te omoară nu e tocmai bună. Partea şi mai proastă este că femeia se oprise în mijlocul drumului şi aproape dansa ezitînd în ce direcţie să o ia: nu ştia dacă vroia să treacă mai departe strada spre liniile de tramvai şi parcul 1 Decembrie sau să se întoarcă pe trotuarul de pe care tocmai plecase. N-am băgat claxonul pentru că eram prea ocupat să o evit… iar dacă aş fi speriat-o probabil că mi-ar fi sărit în faţa maşinii. Dacă chiar aş fi avut viteză (din fericire pentru ea eram sub limita legală) cu siguranţă ar fi avut toate şansele să o lovesc în plin.

Din punctul meu de vedere, singurul motiv pentru care am evitat-o pe proasta aia este că nu am vrut să-mi avariez aiurea maşina. În momentul în care femeia aia a ignorat cu bună ştiinţă avertismentele pe care alţii i le-au pus în cale şi şi-a pus în pericol viaţa singură de ce mi-ar fi în vreun fel milă de un asemenea specimen? Iar dacă în 40 şi ceva de ani de existenţă (cam atît estimez că avea individa) nu a reuşit să înveţe cîteva chestii elementare ale convieţuirii cu alţi oameni de ce aş manifesta vreo fărîmă de înţelegere pentru ea? Eu nu găsesc nici un motiv pentru a avea milă sau înţelegere pentru cei care aleg în mod conştient să-şi rişte aiurea propria viaţă… nici morţi şi cu atît mai puţin nici în viaţă.

 

Articol preluat de aici.

Hotelul si afacerile BOR la Ierusalim

Că religia este o afacere FOARTE profitabilă o ştiu demult… iar din cînd în cînd mi se oferă exemple perfecte în acest sens. Ieri a fost o asemenea zi, chiar dacă nu am avut timp să mă ocup de ştire aşa cum trebuie (am auzit-o şi am reţinut-o pentru a scrie despre ea mai tîrziu – adică acum).

De curînd au apărut divergenţe, chiar scandal ar spune unii, între patriarhia Ierusalimului şi patriarhia româneasc pe motiv de hotel bisericesc în oraşul religiilor. Adică BOR-ul şi-a construit un hotel în Ierihon în care să-i cazeze pe credincioşii care merg în pelerinaj la Ierusalim şi, mai mult, şi-a făcut propria agenţie de turism care să-i ducă acolo (cel puţin aşa s-a spus prin media). E clar că patriarhia locală s-a ofticat pentru că li s-au redus cîştigurile (practic românii nu se mai cazează la localnici ci direct la Biserica Ortodoxă Română iar veniturile încasate se întorc acasă în loc să rămînă acolo).

Dacă ar fi vorba de cîţiva bani, ceva mărunţiş, probabil că ar fi fost trecut cu vederea. Dar am înţeles că e vorba deja de cel puţin un milion şi ceva de euro, adică sume care atrag cu uşurinţă atenţia. “Nelămurirea” mea este că, în ciuda vorbei cum că banul este ochiul dracului, vorbă care este întreţinută şi de către preoţi, aceştia caută să-şi îngrămădească prin buzunare mai mulţi bani decît le încap prin pantaloni. Sau pe sub sutane, spuneţi-le cum vreţi, e acelaşi lucru. Oare vor să-i ţină pe diavoli sub urmărire în locul nostru?  Eu prefer să tratez cu diavolii decît cu fariseii ăia… în diavoli am mai multă încredere.

Încă mai caut informaţii suplimentare despre acest subiect, ştiu prea bine că mass-media românească are tendinţa să manipuleze la greu aşa că nu prea pun accent pe ce zic ei. Dar, ca şi concluzie, n-am nevoie de confirmare că Biserica Ortodoxă Română vrea în primul rînd bani şi putere, iar dacă mai rămîne loc şi pentru ceva fapte bune (ceva rămăşiţe) le fac şi pe alea…. n-am nevoie de o confirmare suplimentară. Oricare ar fi cifrele exacte ale scandalului hotelului de la Ierusalim, el se încadrează perfect în metodele de acţiune ale BOR.

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Loteria prostilor, 6 din 49

Ieri, în prima zi a paștelui creștin, au avut două extrageri la loto 6 din 49 și, așa cum era de așteptat, s-a cîștigat premiul cel mare. Numerele cîștigătoare sînt 40, 8, 39, 26, 15 și 7, iar suma cîștigată este 41.997.089,75 lei. Nu știu în ce zonă a țării a fost completat biletul cîștigător, dar mă gîndesc că vînătorii de subiecte tari din mass-media se vor grăbi să urle informația pe toate posturile (dacă nu cumva au început deja să o facă).

Nu este prima oară cînd se cîștigă cu ocazia marelor sărbători religioase creștine… iar zvonurile despre faptul că loteria este aranjată circulă de ani buni… Eu îi spun taxa prostului pentru că trebuie să fii prost ca să te apuci să joci la așa ceva.

I-aș ura felicitări cîștigătorului, dar nu cred că se va bucura prea mult de banii ăia. De obicei nu se întîmplă așa ceva, mai ales cînd e vorba de sume de milioane de euroi.

Sursa este aici.