Sfinta zi de luni

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a atras atenţia într-un mod oarecum iritant: de anul viitor prima zi a săptămînii va fi duminică. Cel puţin prin calendarele BOR. Ei susţin că ziua învierii unuia dintre zeii lor (adică Isus) este duminică şi de aceea ar trebui să fie prima zi a săptămînii. Din cîte am înţeles pe calendarele lor (adică cele emise de Biserica Ortodoxă Creştină) se va face o delimitare clară între dumincă şi restul săptămînii care va face din această zi prima din săptămînă.

Şi totuşi, ce e cu sfînta zi de luni? Ce-a păţit de a fost retrogadată în asemenea hal de către cre(ş)tinii din BOR după cîţeva zeci bune de ani, poate chiar secole, de dominaţie? Între noi fie vorba, ziua în sine este la fel de sfîntă ca întotdeauna, doar că unii dintre preoţi au uitat de modestia şi umilinţa de care ar trebui să dea dovadă iar tupeul le-a crescut la cer. Poate tocmai de aceea unii preoţi aşa zis creştini au impresia că îşi pot permite cam multe în această ţară în care majoritatea populaţiei s-a declarat (în lipsă de altceva mai bun) creştină. Dacă nesimţirea mai creşte mult va ajunge să fie sanctificată şi oamenii se vor închina sfîntului tupeu mai dihai decît la sfîntul duh.

Sînt ateu, după cum (probabil) se ştie. Le respect credinţa celor care o au, oricare este ea, indiferent de zeitatea căreia i se închină… dar, cu toate acestea, mă cam doare în cot (ca să mă exprim frumos – da, e doar o exprimare) de motivaţia celor de la BOR. Ce tipăresc ei pe calendarele lor este în întregime problema celor care le cumpără (pentru că da, toate-s pe bani în creştinismul ortodox), dar nu pot spune că mă încîntă prea tare. În primul rînd pentru că poate crea confuzie, în al doilea rînd pentru că poate crea anumite tensiuni.

Personal nu folosesc calendarele creştine, nu am folosit niciodată şi nici nu am de gînd să încep să o fac. Nu ţin nici o sărbătoare de-a lor, aşa că un calendar al sărbătorilor creştine ar fi pur şi simplu redundant. Nu ştiu sigur ce aş face dacă aş primi unul cadou, dar ideea de a-l folosi pe post de hîrtie igienică mi se pare foarte tentantă… mai ales acum, cînd sfînta zi de luni în care nici măcar iarba nu creşte (conform credinţei populare) a fost detronată iar săptămîna lor amărîtă va începe duminica.

 

Articol preluat de aici.

Tupeu de patriarh al BOR

Abia am terminat articolul anterior, despre catedrala din Voluntari, cînd am aruncat o privire pe hotnews şi am văzut un articol cam în aceeaşi temă cu cel pe care tocmai îl scrisesem: tupeul preoţilor din România. Sau cel puţin al unora dintre ei. Trebuie să-i ai cît carul ca să te apuci să ceri aşa ceva:

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Daniel, ii solicita printr-o scrisoare presedintelui Camerei, Roberta Anastase, sa sprijine inscrierea in bugetul de stat pe 2011 a 20 de milioane de lei ce urmeaza a fi alocate proiectului Catedralei Mantuirii Neamului, transmite Agerpres.

Patriarhul afirma ca cele 20 de milioane reprezinta “doar 10% din costul estimat de 200 milioane lei pentru lucrarile din 2011, care urmeaza a fi acoperite din donatiile credinciosilor dornici sa ajute, desi populatia tarii este profund afectata de criza economico-financiara”.

Sursa este hotnews.ro.

Totuşi, are nevoie cineva să fie mîntuit? Eu sigur nu. Poporul ăsta nici atît. Am spus-o de destule ori pînă acum: românii au nevoie să fie educaţi, hrăniţi şi menţinuţi sănătoşi. Credinţa ajută mult, dar nu este deloc un substituit la cei 3 factori esenţiali pe care i-am precizat deja.

Din punctul de vedere al acestui popor, catedrala mîntuirii neamului, aşa cum au botezat-o iniţiatorii ei, nu este decît un rahat pe băţ de care nu are nevoie. Dar cei de la Biserica Ortodoxă Creştină nu par să realizeze că proiectul lor megaloman nu poate aduce nimic bun neamului ăsta… ştiu doar că îi ajută pe unii dintre ei şi atît.

Oare e clar cît de mult sînt împotriva acestui rahat? Sper că da. Mai ales că nu am de gînd să dau nici măcar un bănuţ (oricît de insignifiat este el) pentru el… iar dacă asta ar însemna să nu dau nici un ban statului cu atît mai bine.

Oricum, ştiţi ce se spune, nu? Nu e prost cel care cere ci acela care dă. Nu sînt chiar atît de prost încît să le dau preoţilor creştini ceva, orice ar fi…

 

Articol preluat de aici.

Catedrala din Voluntari

Cică se ridică o nouă catedrală prin România, prin Voluntari. Este vorba despre un proiect de cîteva zeci de miloane de euro luaţi din banii publici (sau cel puţin aşa se spunea pe la ştiri) în timp ce mulţi oameni stau fără apă curentă, fără canalizare şi chiar fără curent. Sînt sigur că jigodiile din cadrul Bisericii Ortodoxe Române (poate că sună prea dur jigodii, dar nu ştiu cum să le spun mai frumos) se aşteaptă ca tot românii să plătească construcţia rahatului ăla de catedrală, fie direct prin donaţii, fie indirect prin taxele pe care le plătim la stat (şi din care o parte revin BOR-ului).

Şi nu este un caz singular: catedrale s-au construit cam prin toată ţara în ultimii ani în timp ce societatea română suferă din ce în ce mai mult din cauza crizei (atît economice cît şi morale). Mă gîndesc că modul de gîndire a preoţilor este simplu: opulenţa şi clădirile masive vor impresiona pe proşti şi le vor aduce tot mai mulţi adepţi. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi bani. Nu mă înţelegeţi greşit: nu mă leg de credinţa nimănui, mă leg doar de megalomania şi nesimţirea cît încape a unora dintre preoţi, dar şi de prostia oamenilor pe care ei se bazează.

Religia a fost mereu un substituient al educaţiei, un mecanism prin care s-a putut profita la greu de nesiguranţa şi de problemele curente ale oamenilor pentru a-i îndrepta într-o anumită direcţie… este ceva ce putem observa cu uşurinţă şi din ce în ce mai mult prin România noastră cea absurdă cu condiţia să fii suficient de obiectiv şi de cinstit cu tine însuţi ca să poţi rămîne detaşat de manipularea grosonală la care se apelează. Întotdeauna a fost o direcţie în cadrul căreia un grup (relativ) mic e oameni a putut profita din plin pe seama majorităţii, indiferent de religie.

 

Articol preluat de aici.

Fiscul si sechestru pe Arhiepiscopia Tomisului

Zilele acestea mi-am adus aminte din plin şi încă o dată de tupeul unora dintre preoţii care aparţin de aşa zisa religie naţională. Aseara am văzut pe Antena 2 (doar fugitiv, cît am stat pe lîngă televizorul aprins) o emisiune cu un preot tupeist care i-a spus unui specialist it ateu că acesta trăieşte în lumea calculatoarelor spre deosebire de cei credincioşi care trăiesc în lumea reală pentru ca mai apoi, nu chiar imediat, să adauge că este mai sigur de existenţa lui decît de existenţa lui şi a celor din studio. Popa ăla mi-a aratat că prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul. Unii ar putea spune că mă leg de credinţa individului respectiv, dar de fapt mă leg doar de declaraţiile lui.

Ştirea de azi, cea pe care am abordat-o de fapt, nu face decît să completeze atitudinea preotului de aseara. S-a spus şi pe la tembelizor, dar şi pe reţea, că mai multe bunuri ale Arhiepiscopiei Tomisului, printre care Palatul Arhiepiscopal, terenuri şi autoturisme, au fost puse sub sechestru de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Constanţa, pentru o datorie către stat de peste 4,2 milioane de lei.

Datoria este veche de aproape 6 ani şi a tot crescut între timp pînă să ajungă la suma asta frumuşică. Din ce-am înţeles de la ştiri datoria asta este motivată de neplata unor taxe la stat pentru salariile preoţilor din subordine şi că ar mai fi ceva deturnări de fonduri implicate.

Personal nu pot să nu mă întreb cît de nesimţiţi trebuie să fie unii oameni încît să primească bani de la credincioşi, de la stat, din donaţii şi din afacerile BOR-ului (care-s mai mult de o grămadă), să facă planuri ca să construiască o monstruozitate denumită şi categrală a mîntuirii neamului, dar să nu plătească taxele pentru stat ale propriilor angajaţi. Pentru că asta şi sînt preoţii ortodocşi: angajaţi la BOR. Evident, întrebarea pe care mi-o pun este pur retorică. Răspunsul este cît se poate de clar: foarte nesimţiţi. Practic sînt nişte monştri de nesimţire.

În completare a ce am văzut pe la tembelizor mai devreme, în Evenimentul zilei scrie că Arhiepiscopia Tomisului a trimis un comunicat de presă prin intermediul căruia care face referire la statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, conform căruia “bunurile sacre sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile şi… prin urmare sediul Arhiepiscopiei Tomisului nu poate face obiectul unui sechestru”.

HA?! Ştiu că pentru unii BOR-ul este o ţară în ţară, dar pentru o asemenea tîmpenie repetată prea des aş fi în stare să le dărîm acele bunuri de rahat. Pentru moment sînt de acord cu directorul Emil Mihăilescu care, conform aceluiaşi articol, susţine că Palatul Archiepiscopal este “un obiect de bun comun” fiind vorba despre sediu administrativ. Din punctul meu de vedere n-are decît să-l confişte, le mai dă unora peste bot şi chiar că ar merita.

Pînă la urmă cei care vor plăti vor fi tot fraierii de credincioşi pentru că autorităţile bisericeşti vor să facă o chetă printre preoţi şi să strîngă banii pe care nu i-au plătit statului.

Articol preluat de aici.

Un patriarh pe o moneda romaneasca

Una dintre ştirile pe care am dat azi pe reţea pe hotnews (este de ieri după-masă, iar dacă nu se trezea să comenteze despre ea probabil că nu aş fi remarcat-o prea curînd) are legătură cu decizia BNR-ul de a emite o monedă comemorativă pe care va fi inscripţionat chipul patriarhului Miron Cristea.

Nu ştiu în ce măsură vă este cunoscut numele, mie nu îmi era chiar deloc cunoscut, dar este un patriarh care a fost o vreme minstru al României (perioada 1938-1939) despre care se spune că este responsabil de alungarea unor evrei din ţară în acea perioadă. Tocmai de aceea s-au apucat să protesteze ambasadorul Mark Gitenstein (care s-a declarat dezamăgit) şi Radu Ioanid, director in cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington (care s-a declarat şocat).

Or fi avut motivele lor (aşa zisul antisemitism – nu ştiu care au fost motivaţiile acelui patriarh, dar prea multe lucruri au fost oprite în ultimii ani cu bocancul greu al acuzaţiilor de antisemitism, fie ele adevărate sau nu), dar pe mine mă amuză faptul că BNR-ul a răspuns pozitiv cererilor BOR-ului (de fapt a fost solicitarea expresă a patriarhiei) de a emite nişte monede pentru a marca dubla celebrare a celei de-a 125-a aniversări a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi respectiv a împlinirii a 85 de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române. Conform articolului, pentru celebrarea acestor evenimente BNR a realizat o dublă emisiune numismatică în care sînt cuprinse o monedă de aur şi cinci monede de argint reprezentînd simboluri ale Bisericii Ortodoxe Române.

Nu vă lăsaţi păcăliţi: este un amuzament combinat cu dezgust. Respect credinţa oamenilor, dar multe dintre acţiunile Bisericii române îmi provoacă această reacţie (adică dezgutul). Acum au combinat două dintre păcatele lor cele mai mari: a nu face chip cioplit şi a nu se lăsa conduşi de măriile lor BANII.

Articol preluat de aici.

Impozitarea bisericii, o forma de respect pentru societate

Unul dintre articolele peste care am dat aseară are ca subiect impozitarea bisericii şi se găseşte pe hotnews aici. Titlul de acolo este o întrebare, dar eu l-am preluat sub forma unei afirmaţii pentru că răspunsul meu este un categoric DA.

Conform datelor publice prezentate în articolul respectiv, fenomenul religios a cunoscut in ultimii 20 de ani o expansiune fără precedent: peste 4.000 de biserici din cele peste 18.000 cîte există în România au fost construite după 1989, numărul teologilor a explodat de la 1.000 de absolvenţi cît scoteau cele patru facultăţi de teologie în 1989 la peste 10.000 cîţi sînt acum în cele 30 de facultăţi de teologie. Sumele alocate cultelor de la bugetul naţional au crescut şi ele de la 3 milioane de dolari anual pînă în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008 si tot 100 de milioane în 2009. În Bucuresti biserica ortodoxă română a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de lăcaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mîntuirii Neamului, iar acest lucru se practică în cam toată ţara.

Biserica Ortodoxa Romana primeşte ajutor de la stat pentru o parte din salariile angajaţilor, are un trust de presă, pensiuni şi hoteluri, monopol pe producţia de lumînări şi alte obiecte de cult, proprietăţi imobiliare, terenuri, păduri… şi NU plăteşte impozite şi taxe la stat.

Iar acest lucru nu este normal, cel puţin nu din punctul meu de vedere. Religia a fost întotdeauna o afacere FOARTE profitabilă, chiar şi în detrimentul adepţilor ei (sau poate în ciuda lor, dar cu siguranţă datorită lor), dar pe la noi cam începe să-şi ia nasul la purtare. Nu ar fi ceva nou, doar o fac mulţi.

Articol preluat de aici.