Definiție comunist Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu

COMUNÍST, -Ă, comuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de comunism, care se bazează pe principiile comunismului sau este caracteristic comunismului; privitor la comunism. 2. S. m. și f. Membru al unui partid comunist. ♦ Persoană cu convingeri comuniste. – Din fr. communiste.

Spune cinstit, la cine te gîndești primul cînd vine vorba de cuvîntul / termenul comunist: Nicolae Ceaușescu sau Ion Iliescu? Probabil că sînt mulți alți comuniști mult mai reprezentativi, mai obișnuiți (fie aparținînd vechiului regim, fie neo-comuniștii ca Victor Viorel Ponta) și mai aproape de tine, dar nu-i poți exclude pe cei doi ca membri marcanți ai comuniștilor români.

Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918, Scornicești – 25 decembrie 1989, Tîrgoviște) a fost un om politic comunist român, secretar general al Partidului Comunist Român (PCR), șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 pînă la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. În acea zi, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepțional, iar 3 zile mai tîrziu, de Crăciun, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest tribunal, condamnați la moarte și executați la cîteva minute după pronunțarea sentinței.

 

 

 

 

 

 

Ion IliescuIon Iliescu (născut în 3 martie 1930 la Oltenița) este un politician român, care a condus statul român în trei ocazi: ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989 și 1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între anii 1996 și 2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A intrat în PCR în 1953 și a devenit membru al Comitetului Central al PCR în 1965. Începînd cu 1971 a fost treptat marginalizat de Nicolae Ceaușescu pînă la revoluția din 1989 cînd a preluat puterea.

Definiție comunism România

COMUNÍSM s. n. 1. Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. 2. Mișcare care dorește să implementeze acest sistem. 3. Ideologie care promovează acest sistem. – Din fr. communisme.

COMUNÍSM s. n. 1. Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii societății comuniste. – Din fr. communisme.

COMUNÍSM s. (POL.) 1. bolșevism. 2. comunism utopic = socialism utopic.

secera ciocanul comunismCOMUNÍSM s.n. 1. Orînduire social-economică bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție, avînd, potrivit concepției marxiste, două faze: una inferioară, socialismul, și a doua, superioară, comunismul propriu-zis. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste. 3. Mișcare politică-revoluționară care luptă pentru realizarea societății comuniste. [< fr. communisme].

COMUNÍSM s. n. 1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stînga. ◊ ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică. 3. ~ științific = socialism științific. (<fr. communisme)

comunism n. doctrină socială care reclamă comunitatea bunurilor pentru fericirea omenirii. V. socialism.

Republica Socialista Romania
Republica Socialista Romania

COMUNÍSM (‹ fr.) s. n. 1. Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private asupra mijloacelor de producție și al instaurării proprietății colective. Primele idei comuniste de organizare socială au la bază principiul comunității de bunuri și se găsesc la unele grupuri religioase (vechii creștini, mănăstirile medievale), în unele societăți istorice (Sparta, secta anabaptistă a lui Th. Müntzer, Republica iezuită a Paraguay-ului din sec. 16), în unele modele de societăți ideale elaborate de Platon în „Republica”, Th. Morus în „Utopia”. T. Campanella în „Cetatea Soarelui”. Începînd cu sec. 16 s-a dezvoltat un curent utopic, reclamînd suprimarea proprietății private și abolirea inegalităților de orice fel; v. socialism utopic. C. modern este legat de ideile lui K. Marx și Fr. Engels, care, ulterior, au fost preluate, precizate, adaptate și dezvoltate de diverși teoreticieni (Lenin, Stalin, Troțki, Mao). Central, în doctrina comunistă, este conceptul de societate fără clase, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție. Societatea fără clase ar urma după perioada de tranziție de dictatură a proletariatului și după etapa pregătitoare a socialismului. În urma Revoluției din Octombrie 1917 din Rusia doctrina c. a fost folosită pentru preluarea puterii politice în stat. După al doilea război mondial, c. a fost impus de către U.R.S.S. treptat unor state din Europa de Est, Asia, Africa și America Centrală. 2. Sistem economic, social și politic caracterizat prin proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție și de schimb, eliminarea economiei de piață și a sistemului concurențial, hipercentralizarea decizională în sfera economicului, socialului și politicului. 3. Ansamblu de mișcări, partide, țări, persoane care au aderat la doctrina comunistă.. 4 Ansamblul metodelor folosite de cei care au aderat la ideile comuniste și al instituțiilor care au rezultat din acțiunea lor.

imagine comunismAr fi multe de zis despre comunismul din România împrumutat și adaptat de la ”bunii” vecini și ”prieteni” ruși, sau despre perioada ”fericită” de atunci (care pentru unii nu a fost chiar atît de rea), de fapt mulți au și zis în cărțile și documentarele lor, dar cînd va fi cazul unui dex detaliat în imagini vor fi reproduse și alea. Așa, succint, cît să vă trezească interesul pentru a le urmări / studia / căuta mai departe / a învăța ceva nou.

Definiție anal toxic Antena 3

antena 3 logo, definitie anal toxic
antena 3 logo, definitie anal toxic

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.

anál adj. m., pl. análi; f. análă, pl. anále

ANÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de anus; propriu anusului. /<fr. anal

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor. 2. S. n. Otravă. – Din fr. toxique.

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.

De ce imaginea Antena 3? Pentru că mizeriile și manipulările grosolane (minciunile pe față) pe care le difuzează (aproape) zi de zi sînt foarte asemănătoarea cu căcatul pe care-l scoateți prin anul de fiecare dată cînd aveți ocazia. Practic, gigeii de la Antena 3 sînt toxici prin acțiunile lor în spațiul public.

Definitie papagal Mircea Badea

mircea badea
dexul in imagini: papagal Mircea Badea

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

Motivul pentru care papgalul are imaginea lui Mircea Badea: băiețașul ăsta e bun de gură (e tare-n clonț), e cam tot ce știe, dar cînd vine vorba să-și pună în practică vorbele (sau amenințările, în funcție de caz), e pe nicăieri. Nu-l mai găsești nici cu nea google… Una dintre cele mai recente situații a fost conflictul cu motocicliștii de acum cîteva luni: papgalul s-a dat mare și tare, dar în ring mai mult fugea decît stătea pe loc. Într-o luptă de stradă n-ar fi rezistat nici măcar un singur minut.