Cum sa atragi atentia pe Facebook si sa primesti… like-uri

Folositi facebook? Daca aveti timp sa frecati un pic menta si sa il ascultati pe nenea asta cum vorbeste de mediul social (“social media” pentru cei care prefera englezismul) pe facbook sinteti invitatii mei sa o faceti. Nu spune lucruri noi, dar poate va pune un pic pe ginduri si veti imbunatari citeva aspecte ale comunicarii online. Universul stie cit de mult au unii nevoie de asa ceva!

Revelion la vîrsta a treia

De-abia a trecut revelionul 2011 de cîteva zile şi am rămas cu amintiri foarte plăcute de pe urma lui. Pe urmă am găsit mesajul ăsta aşteptîndu-mă într-una din adresele electronice şi am început să mă întreb cum va fi revelionul meu cînd voi ajunge la vîrsta a treia. Încă nu am aflat răspunsul, dar nu pot decît să sper că va fi într-o companie la fel de plăcută ca ultimul… pînă atunci însă vă las să vă bucuraţi de ce-am primit aşa cum m-am bucurat şi eu.

 

De o luna doamna Lili
Cu barbatul ei Ion
Vrea sa faca un chef acasa,
Ca doar este Revelion.

Nu sînt tineri, “vîrsta treia”
Se mai sprijina-n baston
Vor sa adune toata “gasca”
Ca doar este Revelion.

Se adunara gospodine
Pricepute la mîncare
Ca asa se obisnuieste
La aceasta sarbatoare.

Elena-i tare priceputa
În sarmale cu slanina,
Iar Ioana-n “boeuf” si icre,
Ana’n tort cu zaharina.

Muraturi aduce Luci
Pritocite de Bogdan
Iar Odette o racitura
Cu urarea: “Fericire’n noul an”.

Musafirii bat la usa,
Ora-i zece, casa-i plina.
O parada de fustite
Cu parfum de naftalina.

Bunicutele fardate
Si-au expus auraria,
Iar barbatii cu trei fire
Îsi acopera chelia.

Masa este aranjata
Nu au fost dificultati,
Toti fixeaza ochelarii
Si privesc la bunatati.

Masa-i cu delicatese,
Zice Lili lui Ion
“Tu nu pui nimic în gura
Ca-i jumate de colon”.

Gina-i zice lui Danut
“Ce te tot uiti la mîncare?
Pentru tine e otrava,
Ca-i colesterolul mare”.

Horia vrea o saramura,
Dar nu ia, ca-i cardiac,
Lia ar dori iahnie,
Dar are gaze la stomac.

Veselia se încinge
Se-antreneaza acuma toti,
Si încep sa-si aminteasca
De copii si de nepoti.

Cînd pendula bate ora
C-am iesit din anul vechi,
Gica doarme stînd pe scaun
C-are dopuri în urechi.

Gazda vine c-o surpriza
Tineretea s-o învie,
La barbati un dar le ofera
O “Viagra” în farfurie.

Toate doamnele în cor
Sorcovesc barbatii lor:
“Tare ca fierul,
Iute ca otelul,
Tare ca piatra, iute ca sageata!”

Vreau sa-mi spun si eu parerea:
“Beti, mîncati, fara avize
Sa cinstim anul ce vine,
C-avem timp de analize.”
LA ANU’ SI LA MULTI ANI!

Reacţii memorabile

Dupa ce si-a scrîntit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: “Stiam ca la vîrsta mea te scrîntesti la cap, nu la picior.”

Un lingusitor îi atrase atentia lui Oliver Cromwell, care intra biruitor în Londra, ce multa lume se strînsese sa-l vada. “Tot atîtia ar fi fost si daca m-ar fi dus la esafod”, fu raspunsul.

Celebrul compozitor Hans von Bulow, plimbandu-se intr-o seara prin Berlin, ingandurat, s-a lovit de un trecator. Acesta s-a oprit iritat si se rasti la muzician:
– Dobitoc!
Bulow isi scoase palaria si spuse:
– Incantat de cunostinta, numele meu este Bulow!

O echipa de zidari lucra la repararea parterului unei case cumparate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Intr-o zi, in timp ce cintaretul repeta citeva arii intr-o camera de la etajul I, se prezenta la el maistrul.
– Doriti sa terminam reparatiile luna asta?
– Bineinteles! – raspunde Caruso.
– Atunci, fiti amabil si nu mai cintati. Imediat ce va aud, oamenii mei lasa totul balta si stau sa va asculte…
A fost, povestea mai tirziu Caruso, cel mai frumos compliment care i s-a facut vreodata.

Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atractie la masa unor aristocrati. Amfitrioana, cunoscuta pentru inteligenta sa cam subreda, facu imprudenta sa-l intrebe:
– Spuneti-mi, va rog; am auzit ca pestele regenereaza materia cenusie. Ce peste ma sfatuiti sa consum ?
– Balena! – raspunse prompt Shaw.

Dupa ce a esuat în campania militara din Rusia, în 1812, Napoleon se retragea grabit spre vest.
În dreptul rîului Niemen, el împreuna cu suita sa se oprira si cerura ajutorul unui taran barcagiu din împrejurimi sa-i treaca pe celalalt mal.
Cînd taranul îi ajuta sa treaca rîul, Napoleon se interesa:
-Multi dezertori au trecut rîul zilele acestea?
Naiv, taranul i-a raspuns:
– Nici unul, dumneavoastra sînteti primul.

Împaratului Octavian Augustus îi fu prezentat un grec care semana uimitor cu el si, în plus, avea si cam aceeasi vîrsta.
Glumind, Augustus îl întreba daca nu cumva maica-sa fusese în tineretea ei pe la Roma, cam prin vremea cînd si tatal împaratului era tînar. Raspunsul grecului fu prompt:
– Mama nu a fost, dar tatal meu a stat la Roma mai demult. Cam cu un an înainte de nasterea ta, Cezar!

N.T.Orasanu, poet si publicist, autor de epigrame si pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumarate ori la închisoarea Vacaresti, fiindca pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presa. De cîte ori Orasanu scria cîte un articol violent sau atingator la Voda, îsi trimitea imediat salteaua, plapuma si pernele la Vacaresti.
Directorul penitenciarului nu voia sa le primeasca, însa Orasanu îi raspundea:
– Nu-ti fie teama, o sa primesti si ordinul peste cîteva ceasuri.
Fapt ce se adeverea întotdeauna.

Un amic al lui Caragiale i s-a plîns acestuia într-o zi:
– Auzi, nene Iancule, nerusinatul ala de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ala, a îndraznit sa ma faca tîmpit si idiot.
– Cînd, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat.
– Acum o ora.
– Ce magar! a exclamat Caragiale.
Apoi, luîndu-l gura pe dinainte:
– Totdeauna a fost în întîrziere neispravitul asta!

În anul 1906 trebuia sa se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasa cîtiva oameni politici pentru consultari, printre care si pe Georges Clemenceau. În timpul discutiilor s-a servit un bufet rece. Vazînd ca dintre oaspeti numai Clemenceau nu serveste nimic, gazda l-a întrebat:
– Dumneata ce doresti, domnule Clemenceau?
– Internele, a raspuns acesta.
A doua zi, Clemenceau a depus juramîntul ca ministru de interne!

Ziarisul si prozatorul Anton Bacalbasa a fost invitat într-o seara la o petrecere. Printre ceilalti invitati se afla si un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schite satirice în care scriitorul demasca tarele vietii cazone. Fara sa stie ca scriitorul se afla chiar în fata sa, generalul indignat ameninta ca îl va chema pe autor în fata justitei pentru injurii aduse corpului ofiteresc, la care Bacalbasa a intervenit:
– Lasati-l, domnule general. Cine stie ce amarît o fi si scriitorul asta. Nu vedeti? Pîna si numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba sa!

Posturi de radio online shoutcast

Nu prea am avut prilejul să la codul embedded al posturile de radio online la articole de aici, dar este un început bun pentru asta: codul de mai jos vă permite să ascultaţi muzică bună (cel puţin din punctul meu de vedere) oriunde vă aflaţi în lume. Dar puteţi freca oricînd menta ascultînd muzica aici, o să fie cu siguranţă o frecare mai cu spor.