Bravo RDS-RCS pentru intreruperea transmisiei Antenei 1, Antena 3 si Euforia TV prin satelit

Nu pot spune că-mi place prea mult RDS-RCS ca şi companie (am avut nişte probleme cu privire la calitatea serviciilor lor de furnizare a internetului şi a unora dintre angajaţi), dar uneori au şi ei cîte o decizie de-a dreptul salutară. Cei de la trustul Intact au făcut mare tam-tam (din ce mi s-a spus şi din ce-am văzut în cele cîteva zeci de secunde în care am urmărit scandalul) pe Antena 1 (şi, probabil, pe restul canalelor Anal – prefer să le spun aşa din cauza gunoaielor pe care le împroaşcă) despre întreruperea retransmiterii posturilor tv prin satelit de către RDS-RCS prin satelit către românii din afara ţării.

Chiar dacă s-ar putea să fie doar o problemă temporară eu consider un cîştig faptul că românii din afara României nu vor mai fi otrăviţi (sau intoxicaţi – spuneţi-i cum vreţi) de către rahaturile pe care le împrăştie posturile tv ale trustului Intact. Este o cură de desintoxicare forţată din care nu vor avea decît de cîştigat.

Pe de altă parte, însă, căutînd mai mult informaţii despre subiect am dat peste două puncte de vedere complet diferite. Este o adevărată bătălie a declaraţilor publice care poate fi foarte educativă din punctul de vedere a naturii umane: cineva minte cu neruşinare şi pe faţă. În cazul de faţă eu zic că cei de la Antene fac acest lucru, am observat că şi-au făcut un adevărat obicei din acest lucru.

articol Bravo RDS-RCS pentru intreruperea transmisiei Antenei 1, Antena 3 si Euforia TV prin satelit /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Mass-media: Preotul roman, seful unei cooperative de credit

Una dintre ştirile pe care tocmai le-am auzit la ProTV m-a făcut să rîd în hohote: un preot de undeva de prin România era acţionar principal la o cooperativă în credit. Dacă ar fi să mă iau după ce spuneau ce de la tembelizor, preotul respectiv îi slujea pe oameni în biserică, dar îi jumulea pe bani în afara acesteia. S-au dat şi ceva exemple, dar mi se pare absolut irelevante: atitudinea este atît de românească încît mi se pare hilar. Exemplele sînt pur şi simplu redundante, n-aş putea spune că este ceva neobişnuit: foamea de bani este la modă, am observat-o constant în ultimii ani.

Ştirea asta m-a făcut să mă gîndesc la o anumită chestie pe care o spun creştinii: banul este ochiul diavolului. Am observat că unii dintre preoţii români par să fie experţi şi foarte darnici de a-şi aduce prin preajmă (de preferabil în propriul buzunar sau măcar în propria administrare, ca să tragă toate foloasele de pe seama lor), ochii ăştia ai diavolului. Aş putea spune fără să greşesc prea tare (deşi nu prea am preoţi creştini printre apropiaţi) că există o atracţie aparte între unii preoţi creştini şi diavol.

Mass-media Preotul roman, seful unei cooperative de credit /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Cel mai mare dusman comun al romanilor si tiganilor este… mass-media /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Probabil că nu aş fi scris acest articol dacă nu aş fi văzut mai devreme un fragment de interviu de pe TVR Cultural despre evenimentele care înconjoară aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor din Ţările Române. Nu ştiu cine era femeia moderator şi nici cei doi invitaţi ţigani, dar aceştia din urmă sînt reprezentanţii vreunei organizaţii care are ca domeniu de activitate promovarea etniei ţigăneşti în vreo formă sau alta. Interviul era reluarea unei emisiuni, probabil difuzate ieri.

Fiind un subiect care mă interesează (mă refer la pagina care o deţin: ţiganii.ro) am rămas să mă uit, curios să aflu ce se mai spune. La nivel declarativ totul era în regulă (sau cel puţin părea să fie): se doreşte integrarea ţiganilor în societate şi educarea lor ca să interacţioneze bine cu românii majoritari. Dar ce m-a deranjat a fost faptul că se folosea la greu termenul “rrom”…. Adică rrom în sus, rrom în jos… dacă n-aş fi ştiu că era vorba de ţigani sau dacă n-ar fi ieşit în evidenţă tenul un pic mai închis al invitaţilor aş fi putut crede că era vorba despre educaţia şi interesul românilor. În orice emisiune de televiziune sînt transmise mai multe tipuri de mesaje în acelaşi timp… chiar dacă la nivel declarativ mesajul părea bun, mesajul total al interviului a fost unul rău, cel puţin din punctul meu de vedere.

articol Tigani Cel mai mare dusman comun al romanilor si tiganilor este… mass-media /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Mass-media: OTV si Antena 1 amendate pentru imaginile cu Emil Boc gol

Nu urmăresc rahatul de emisiune a lui Capatos – am ajuns întîmplător pe Antena 1 cînd era difuzată emisiunea lui de cîteva ori, dar m-am lămurit repede de calitatea (sau, mai precis, de lipsa acută a calităţii) emisiunii lui şi evit să mă uit la ea. Tocmai din acest motiv (lipsa calităţii, printre altele) prefer să spun Anal 1, Anal 2 şi Anal 3 cînd mă refer la televiziunile trustului Intact.

N-am urmărit rahatul lui Capatos, dar am auzit de faptul că acum cîteva zile cei de la Anal 1 au difuzat imagini cu fostul prim ministru Emil Boc gol la duşul unei săli de sport în care se afla. Din cîte am înţeles OTV-ul a preluat cel puţin o parte a imaginilor, dar am aflat asta numai azi – nu urmăresc nici OTV… 

Mass-media OTV si Antena 1 amendate pentru imaginile cu Emil Boc gol /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Mass-media Oradea si teapa bihoreana /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Întîmplător, am aflat (din nou) că, conform dexonline, ţeapă înseamnă şi ghimpe, spin. Nu pot să nu mă întreb (cam retoric) cîte ţepe din astea există în mass-media orădeană. Am spus “cam retoric” dintr-un motiv foarte simplu: lista este mult prea lungă pentru a primi un răspuns complet prea curînd. Ştiu cîteva exemple cît se poate de clare (am şi scris despre ele), dar cu siguranţă sînt încă multe altele.

ȚEÁPĂ s. 1. țepușă, (Transilv. și Ban.) țăpăruie. (~ este un par ascuțit.) 2. v. barbă3. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, țepușă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de țepi.) 4. v. așchie5. (ANAT.) ghimpe. (~ la arici.) 

Mass-media Oradea si teapa bihoreana /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

diverse amuzante Ziaristul roman si psihoterapeutul / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

– D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

– Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

– Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

– Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

Ziaristul roman si psihoterapeutul

Am primit gluma următoare de la un prieten care a primit-o şi el de la altcineva. Nu ştiu în ce măsură este sau nu adevărată, dar se potriveşte perfect cu atitudinea unora dintre “ziarişti” locali pe care am observat-o deja prin Oradea. Am preferat să pun român în loc de orădean în titlu pentru că sînt sigur că nu este doar o atitudine locală.

 

– D-le doctor, de cite ori aflu ceva nou simt un impuls irezistibil sa povestesc tuturor despre asta.

– Excelent, inseamna ca aveti vocatie de ziarist.

– Pai eu chiar sint ziarist, dar cum sa fac sa nu adaug si minciuni, ca si pentru asta simt un impuls irezistibil?!

– Hmmm, singura solutie ca sa nu mai mintiti este sa cereti un pret exorbitant pentru fiecare minciuna. Un pret atit de mare, incit sa nu vi-l poata plati nici un patron. Dar va fi greu, fiindca puterea de a cere un pret exorbitant ca sa fiti cinstit este invers proportionala cu lacomia de a lua bani putini pentru minciuni marunte.

 

Sursa este aici.

Description unavailable
Image by amberleistarr via Flickr

Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Calitatea stirilor din mass-media

Nu este deloc un secret că încerc să fiu cît mai la curent cu ce se întîmplă în jurul meu şi îmi culeg o parte a subiectelor din ştirile pe care le culeg din sursele dedicate sau de aiurea. Chiar dacă nu am timp să mă uit la ştiri cu atenţie le ascult (fie la radio, fie la tembelizorul deschis prin apropiere) sau le citesc de pe reţea.

Nu vreau să fac o clasificare a ştirilor aruncate de-a lungul ultimelor ani şi de-a latul întregului spectru mass-media, dar este un pic cam inevitabil dacă m-am apucat să scriu despre calitatea lor. Dincolo de ştirile de umplutură, băgate pe gît doar ca să aibă ce umple în program (de genul momentelor amuzante culese de aiurea sau a ştirilor sportive), dincolo de tendinţele evidente ale momentului (există o predilecţie pentru tot ce şochează, indiferent dacă este vorba de dezastre naturale precum cel din Japonia, de tulburări sociale şi războaie precum cele din Egipt şi Libia sau chestii mai domestice avînd legătură directă cu condiţiile sociale precare în care ne aflăm), dincolo de scandalurile care atrag atenţia tuturor nu mai rămîne mare lucru.

Poate v-aţi întrebat de ce ştirile sportive a ajuns să se lungească de la cîteva minute acum vreo 10 ani la mai mult de jumătate de oră în timp ce majoritatea românilor stau tolăniţi în fotolii, scaune (inclusiv cele de şofer), pe canapele sau printre perne fără a catadicsi să se ridice mai mult decît un drum după mîncare sau la o pişare împrăştiată. Întrebarea imediat următoare este “cît de relevante sînt ele?” În ultimul timp ştirile sportive s-au transformat în ştiri despre sportivi… şi despre vieţile lor mai mult sau mai puţin personale… şi este unul dintre motivele pentru care nu mă uit la ele.

Primul şi cel mai relevat criteriu al relevanţei ştirilor este relevanţa lor. Nu-mi pasă dacă Mutu sau Chivu sau oricine altcineva (sportiv sau nu) şi-a belit ochii făcînd o prostie în detrimentul altei informaţii pe care o consider utilă. La fel, nu mă interesează vieţile personale ale unor oameni oarecare, persoane pe care nu le cunosc sau chiar pe care nu le apreciez, în detrimentul elementelor din realitatea din jur care mă afectează (mai mult sau mai puţin) direct. Unul dintre reflexele condiţionate pe care mi le-am format în ultimele săptămîni este schimbarea postului tv şi eliminarea oricărui informaţie despre divorţurile lui Oana Zăvoranu/Pepe şi Monica Gabor-Columbeanu/Irinel Columbeanu pentru că aşa este cel mai sănătos. Am scris despre divorţurile astea cînd a fost cazul însă m-am mulţumit la chestii generale. Picanteriile şi acuzaţiile părţilor care se aruncă peste tot de o perioadă intră deja cu picioarele în vaţa personală şi nu e deloc sănătos să le urmăreşti… nici fizic şi cu atît mai mult nici mental.

Al doilea criteriu este obiectivitatea lor. Mă doar în cot (la fiurat, sper că ştiţi expresia şi că nu mai este nevoie să v-o explic) de părerea unuia sau altuia dintre moderatori sau dintre cei invitaţi în studio cînd urmăresc ştirile… iar românaşii noştri au ales să uite sau să ignore acest element fundamental al difuzării de ştiri. Nu mă refer la părerea mea, mă refer la obiectivitatea meseriei lor. Subiectivitatea, ca să nu spun manipularea, a ajuns să fie o regulă prin mass-media românească iar asta nu face prea bine la meserie. Ajută la rating pe termen scurt sau mediu, dacă manipulează bine, dar pe termen lung duce la deprecierea continuă a unui canal media.

Nu am pretenţia de a fi în întregime obiectiv în ceea ce scriu aici… dar nu am avut niciodată pretenţia de a fi jurnalism în vreun fel sau altul. Nu mă aştept să fiu servit cu ştiri obiective, pertinente şi relevante… la cum se mişcă treburile pe la noi va mai trece cel puţin o generaţie sau două pînă la aşa ceva, nu cred că eu le voi prinde. Filtrarea informaţiilor noi din punctul de vedere a relevanţei şi păstrarea unei obiectivităţi faţă de toate face diferenţa dintre persoane care cedează manipulării şi persoane care manipulează. Voi ce sînteţi?

 

Articol preluat de aici.