Adrian Mutu si amenda de 100.000 de euroi

Incidentul cu Adrian Mutu şi chelnerul bătut din Italia are deja o tentă hilară, cel puţin din punctul meu de vedere. Acum Mutu are de plătit 100.000 de euroi ca să scape de acuzaţii (sau cel puţin o parte dintre ele) dacă ar fi să mă iau după ce am auzit. O adevărată vacă de muls, aşa cum mă aşteptam să fie. Primele două lucruri la se putea gîndi cineva cînd vine vorba de incidentele lui Mutu sînt banii şi (eliminarea din) jocul de fotbal. Pe lîngă talentul de care Adrian Mutu a dat dovadă, a mai excelat în probleme care au dus la cheluieli nejustificate a unor sume imense de bani (inclusiv sume de care nu a dispus încă) şi la eliminări de pe teren pentru perioade destul de lungi.

Ceea ce mă amuză sînt părerile foarte diverse cînd vine vorba de Adrian Mutu. Fiecare pare să ştie cîte ceva despre fotbalist, şi par ferm decişi că ce ştiu ei este corect, este adevărat. Unii îi iau apărarea, alţii îl atacă, o a treia tabără îl dă naibii de om prost, săturaţi de faima de scandalagiu. Singurul motiv pentru care a rămas în atenţia mass-mediei este tocmai această reputaţie… se ştie demult că presei îi plac scandalurile, cu cît sînt mai mari şi mai grase cu atît mai bine. Cînd Adrian Mutu nu va mai juca fotbal şi se va cuminţi (fac presupunerea că mai devreme sau mai tîrziu se va găsi cineva care să-l potolească, cu forţa sau cu vorba bună) o să redevină în ochii mass-mediei ce a fost întotdeauna: un om de nimic.

Articol preluat de aici.

Scandalul de la Steaua

Un pic mai devreme am aprins un pic televizorul, să văd ce mai e nou. Pe vreo două sau trei posturi de televiziune care tocmai tratau subiecte de ştiri era acelaşi subiect: scandalul de la Steaua dintre Jiji Becali şi Victor Piţurcă. Interesează pe cineva aşa ceva? Pe mine cu siguranţă NU, aşa că am închis repede televizorul.

Mi s-a cam înăcrit (nu ştiu dacă e tocmai verbul potrivit, dar în lipsa unuia mai bun am să-l folosesc pe moment) de scandalurile din fotbalul ultimilor ani. Mai demult, pe vremuri, am reuşit să facem ceva performanţă, tot cu Steauua,… dar în timp n-am mai produs decît eşecuri, mediocrităţi (cu cîteva excepţii) şi scandaluri. Unii au făcut şi foarte mulţi bani, dar asta e altceva.

Aşa că… atunci cînd văd ştiri despre fotbalul românesc la televizor şi îl sting instantaneu nu e suficient de repede.

Articol preluat de aici.

Frunzulita lu peste de pe sigla de marca a Romaniei

Am de comentat despre noua obsesie a mass-mediei româneşti. Da, este vorba despre o ştire care a apărut doar ieri, este probabil prea devreme pentru a o considera o obsesie, dar din ce-am ajuns să aflu despre televiziun (în general) nu vor lăsa subiectul ăsta din mînă prea uşor. Este prea… siropos.

Evident, este vorba de sigla de marcă a României şi despre frunzuliţa care a fost preluată de pe reţea şi refolosită. Evident, cei de la Antene au sărit pe ministerul Turism şi pe Elena Udrea ca nişte cîini turbaţi, cu spume la gură, dar era de aşteptat. Nu mă înţelegeţi greşit: nu am de gînd să iau apărarea ministerului a blondinei de la Cotroceri, dar nici pe cei de la Antene nu îi aprob. Obsesiile lor nu le aparţin în întregime, doar metodele de acţiune care-s de o mediocritate incredibilă.

Mă întreb, retoric, evident, cît va ţine această nouă obsesie. Şi, mai ales, mă întreb dacă va avea un rezultat benefic.

Articol preluat de aici.

Gradina din Carpati si marca de tara

În ultimele zile ăştia (adică indivizi proşti şi blondine de genul Elenei Udrea) au scos un nou slogan pentru marca de ţară (înţeleg că din comoditate şi din prostie mulţi au preferat să folosească englezismul brand dar nu voi accepta niciodată aşa ceva cînd vine vorba de vorbitul în limba română). După ce anul trecut a fost “Land of choice” (Ţinutul alegerii), de acum înainte “Explore the Carpathian Garden” (Explorează grădina din Carpaţi). Anul trecut am avut de ales dacă stăm sau nu în ţară, şi cea mai mare parte am ales să stăm, acum preferăm să înlocuim învechitul termen de Eden (grădina raiului creştin) cu cel al localizării lui geografice: Carpaţii. Pentru că zona muntoasă din România este cu adevărat mirifică (cel puţin o foarte mare parte), dar locuitorii ei sînt cam mototoli şi se lasă călcaţi în picioare pentru orice rahat.

Întrebare de baraj: cît de prost trebuie să fii ca să promovezi în lume turismul într-o ţară în care infrastructura lasă foarte mult de dorit (ca să mă exprim frumos)? Răspunsul este clar: fie eşti foarte prost, fie ai găsit o cale de a acapara cel puţin o parte din banii cheltuiţi pe publicitate. Iar banii ăia sînt mai mulţi de o grămadă.

Din punctul meu de vedere România are deja o marcă creată cu grijă în ultimii ani: sîntem risipitori şi neglijenţi, nu sîntem deloc leneşi (sau cel puţin aceea care ies în evidenţă) dar nu ştim să ne organizăm deloc ţara, sîntem corupţi, în afara ţării am reuşit să exportăm inteligenţă, şi hoţi şi ţigani.

E uşor să arunci nişte bani pe fereastră, dar e mult mai greu ca să faci fundamentul pe care să se sprijine acţiunea de promovare. Iar politicienii de acum au ales calea minimei rezistenţe, este unul din principalele motive pentru care încă nu au fost opriţi. Marca de ţară a României se va schimba doar în momentul în care se vor schimba şi priorităţile românilor: munca să fie pe primul loc, dar însoţită de cinste şi respect. Greu, nu? Chiar dacă pentru unii asta e la ordinea zilei, pentru alţii este aproape imposibil.

Articol preluat de aici.