Tigan sau rrom

Zilele astea au fost cam multe discuţii despre propunerea legislativă a lui Silviu Prigoană de a folosi termenul secular de ţigan în locul celui mai nou de rrom. Mai recent guvernul a dat undă verde propunerii, dar avizul este unul consultativ. Executivul şi-a motivat decizia cu recomandările Academiei Române şi cu faptul că, în majoritatea statelor Uniunii Europene, termenul folosit este ţigani, nu romi.

Evident, doar trăim în ţara dezbaterilor inutile şi a protestelor aiurea, aşa, de dorul lelii, s-au găsit imediat televiziuni care să discute despre propunerea asta şi avizul guversului şi persoane/organizaţii care să protesteze despre ele. Unii dintre ţiganii s-au obişnuit cu avantajele confuziei dintre ei şi populaţia românească şi nu sînt deloc mulţumiţi de revenirea la o denumire tradiţională.

Din punctul meu de vedere, indiferent de motivele personale ale lui Prigoană, propunerea legislativă care-i aparţine este un pas absolut necesar în revenirea spre normalitate. Următorii paşi care vor trebui făcuţi pentru integrarea ţiganilor sînt educarea lor şi disciplinarea elementelor turbulente. Doar nu degeaba sînt percepţi de către români ca hoţi şi cerşetori şi exportă prin Europa acest punct de vedere. Pentru moment aşa ceva sînt nişte vise, dar cu multă muncă în acest sens visele astea vor deveni realitate. Totul constă în intenţiile fiecăruia şi modul în care sînt puse ele în practică.

Punctul meu de vedere este scris pe ţiganii.ro, vizitaţi-o. Nu pot spune că am găsit deja o soluţie practică la integrarea ţiganilor, dar încă o caut.

Articol preluat de aici.

Protestele de la finante continua

Din cîte văd protestele celor de la finanţe continuă. Unii dintre ei sînt ferm decişi să protesteze pînă la capăt, oriunde ar fi acela. O parte dinte protestatari au dormit la faţa locului, li s-a adus apă şi cafea, iar protestele s-au răspîndit încă de ieri prin diverse oraşe mai mari din ţară.

Asta generează unele probleme la plăţile efectuate prin instituţiile statului către companii, dar cu siguranţă a blocat într-o măsură mai mare sau mai mică strîngerea taxelor de către stat. Chiar şi aşa, tot aprob acest protest. Politicienii noştri nu pot fi convinşi cu vorba bună, asta e clar de mult, şi doar o reacţie hotărîtă va distruge împotrivirea lor.

Pînă la urmă toţi funcţionarii publici, indiferent dacă sînt inspectori de la finanţe, miniştri sau preşedinte de ţară sînt în slujba statului român. Din acest punct de vedere se poate pune un semn de egalitate între toţi… faptul că unii sînt mai cu moţ pe măsură ce funcţiile sînt mai înalte este irelevant.

Articol preluat de aici.

Revolta de la finanţele din Bucureşti

Azi am avut treabă, mai ales după masă cînd nu am fost pe la calculator, televizor sau vreo sursă de informare în general. Practic cînd am plecat de pe aici totul era în regulă iar cînd m-am întors m-am trezit în mijlocul unei revolte media. Nu ştiu cum stau ziarele şi internetul, nu prea am apucat să le frunzăresc, dar am televizorul aprins pentru zgomot de fundal, iar televiziunile au găsit un subiect tare pe care s-au aruncat grămadă: inspectorii de la finanţele din Bucureşti s-au trezit să protezeste din cauza situaţiei proaste în care se găsesc. Din ce-am înţele protestul ăsta durează de cîteva ori bune, inspectorii nu se lasă duşi, iar o parte dintre poliţistii care au fost trimişi să îi urmărească pentru ca situaţia să nu degenereze li s-au alăturat în protest. În timpul acest o mulţime e oameni politici şi cred că şi afacerişti se distrează la Ateneul român la ceva spectacol sau eveniment (n-am idee care pentru că n-am stat să urmăresc cu atenţie).

Ţinînd cont că oamenii ăia încă protestează nu pot spune decît un singur lucru: bravo lor. Atîta vreme cît nu cedează pînă cînd cererile lor nu sînt îndeplinite (adică ceva, orice, care să le garanteze un viitor mai bun) este excelent. Era timpul de nişte fermitate şi hotărîre în acţiunile oamenilor. Ele se bazează încă pe disperare şi nu pe simţ civic, dar şi ala e mai bine decît nimic.

Oare o fi începutul unei noi revoluţii, care să arunce la gunoi (adică acolo unde merită) guvernul actual? Nu ştiu, dar o asemenea revoluţie (în sensul unei schimbari drastice, nu neaparat una violentă) este esenţială. Ministrul de finanţe a avut nevoie de jandarmi şi de SPP ca să iasă din zona de protest, dar este doar o problema de timp pînă ce jandarmii şi SPP-iştii vor fi depăşiţi de situaţie… cel puţin aceia care vor rămîne să îi protejeze pe politicienii de acum.

Articol preluat de aici.

Atunci cind copiii se ucid intre ei

Iar a înnebunit mass-media, şi într-o măsură pot spune că aprob asta. Uneori este nevoie de o asemenea acţiune, oricît de neplăcută este. Iar cînd copiii se ucid între ei este un asemenea caz. Poate aţi aflat deja, poate că nu, dar un elev de la liceul Tudor Arghezi din Craiova a fost omorît azi în apropierea şcolii de către un fost elev al aceleiaşi instituţii, exmatriculat.

Nu cunosc motivele pentru care copilul ăla s-a apucat să îi înjunghie pe ceilalţi doi (unul e mort, celălalt rănit grav), dar cu siguranţă le vom afla cu toţii din mass-media. Dar oricare ar fi motivele, ce s-a întîmplat azi este doar o dovadă a faptului că sistemul românesc a eşuat… din nou. Fără o acţiune (sancţiune) drastică asemenea fapte se vor repeta… sînt foarte sigur de asta. Este nevoie de ceva drastic tocmai pentru a ne proteja copiii de orice le-ar putea face rău pe viitor şi de a descuraja orice alte fapte de asemenea gen. Doar aţi face orice pentru a vă proteja copiii, nu?

Articol preluat de aici.

Si-n octombrie protestez

Cam asta ar trebui să fie motto-ul bugetarilor luna aceasta: “şi-n septembrie protestez… dar o fac tot degeaba”. Deja s-au anunţat o mulţime de proteste în cursul săptămînii viitoare, din partea mai multor categorii sociale incadrate în marea categorie a bugetarilor. Protestele din ultimul timp n-au făcut mare lucru: i-au scos pe oameni în stradă, mass-media a făcut o mulţime de emisiuni pe această temă şi s-a scris poate şi mai mult, unii dintre politicieni s-au ofticat pe protestele bine venite ale poliţistilor, dar rezultatul final a fost cam zero barat. Nici măcar violenţele de limbaj şi cele mai practice n-au făcut nimic… a fost doar o violenţă dezorganizată şi fără semnificaţie.

Marţi, cu ocazia zilei internaţionale a educaţiei, şi-au anunţat protestul mai multe categorii, în primul rînd cei din învăţămînt. Au solicitat prezenţa a unei mase cît mai mari de oameni, oricine va putea să meargă. Chiar şi dacă aş locui în Bucureşti tot nu m-aş duce. E pierdere de timp. Politicienii nu au motive să cedeze doleanţelor oamenilor. N-are rost ca oamenilor să li se plîngă şi să încerce să îi convingă de ceva anume, a trecut demult etapa asta. Dacă oamenii vor dori să îşi schimbe viaţa în mai bine vor trebui să facă mai mult decît să protesteze. Ce anume va rămîne la alegerea fiecăruia, important este să aibă succes.

Ruşii comunişti sărbătoreau revoluţia din octombrie… oare românii vor ajunge să sărbătorească o nouă revoluţie pentru această lună din 2010? Eu sînt sceptic, dar nu se ştie niciodată. Românii s-au dovedit foarte reticenţi la schimbare, ca de obicei în istoria ultimelor secole, de fiecare dată a fost nevoie de un şoc puternic ca să-i scoată din letargia ancestrală în care am fost aruncaţi… nu ştiu dacă românii secolului XXI au fost şocaţi suficient de mult în ultimele două decenii pentru a face cu adevărat o schimbare.

Articol preluat de aici.

Adunarea ilegală a poliţiştilor

Una dintre ştirile ultimelor zile (da, m-am apucat să răsfoiesc un pic mass-media ca să aflu noutăţile) m-a făcut să zîmbesc trist: vineri politiştii au ieşit în stradă să protesteze pentru salariile de mizerie pe care le primesc şi pentru problemele pe care le au din punct de vedere profesional. E de înţeles, sînt bugetari iar bugetarii au fost luaţi în colimator din cauza incapacităţilor autorităţilor de a rezolva problemele statului.

Aşa că poliştii au dobîndit o autorizaţie de adunare în faţa guvernului şi au stat acolo cîteva ore aşteptînd un răspuns la problemele lor. Dar Emil Boc nu era prin ţară, nu ştiu să se fi găsit cineva care să le ofere vreun răspuns, aşa că o mare parte dintre cei adunaţi s-au gîndit să meargă pînă la Cotroceni să încerce să discute cu Traian Băsescu. Dar astea-s deja ştiri vechi, deja cunoscute. Ceea ce m-a amuzat dar şi m-a deranjat în aceeaşi măsură a fost reacţia mas-mediei: poliştii au făcut o ilegalitate că au mutat locaţia adunării lor. N-aveau autorizaţie de a se deplasa de la Casa Poporului la Cotroceni iar asta a contat pentru mass-media mai mult decît faptul că poliştii ăia aveau probleme.

Vouă vi se pare corect ca pentru o amărită de autorizaţie cîţiva lideri sindicali s-au trezit cu o amendă, iar Roberta Anastase face o ilegalitate (fraudarea votului parlamentului) şi este filmată făcînd asta, guvernul o legiferează şi încă nu au fost arestaţi pentru aşa ceva? Probabil se datorează tot poliţiştilor că nu s-au autosesizat, că nu i-au stresat pe procurori şi pe judecători să emită mandate de arestare pe numele tuturor gunoaielor implicate.

Nu se spune degeaba că fiecare îşi aşterne aşa cum doarme.

Articol preluat de aici.

Proteste cu violente

Văd la ştiri că protestele de azi din apropierea sediului guvernului s-au soldat cu violenţe. Nu mă miră deloc, cam era timpul de aşa ceva. Oamenii sînt disperaţi iar protestele lor de pînă acum au fost fără efect. Nici cu violenţele de azi nu au avut efectul dorit. N-a avut nici un fel de imporanţă că oamenii au rupt gardul iar scutierii şi jandarmii au avut nevoie de întăriri care să-i oprească.

Oare cînd îşi vor da seama oamenii că nu mai merge cu vorba bună cînd vine vorba de dialogul cu guvernanţii noştri? Poţi să-i rogi, poţi să-i implori, poţi să-i ameninţi că tot degeaba. Aparent poporul contează mult prea puţin cînd vine vorba de propriul interes al politicienilor.

Vietile publice

Sînt prezent de ceva vreme pe twitter şi pe facebook iar unul dintre aspectele pe care le-am întîlnit acolo mi-a atras atenţia întotdeauna. Este arhicunoscut faptul că cele două reţele de socializare au preluat tot felul de obiceiuri care au ajuns treptat din real în virtual: discuţiile dintre prieteni, flirtul, schimbul de imagini şi de filmuleţe, schimbul de informaţii de tot felul. Unii chiar le folosesc la promovarea online.

Ce n-am să înţeleg probabil niciodată este obiceiul unora de a-şi etala viaţa pe reţea folosndu-se de aceste reţele. Oare contează atît de mult că te duci la duş sau ca ai uitat să mănînci? Oare trebuie să ştie toată lumea că eşti bucuroasă sau tristă sau că te simţi naşpa? Evident, nu mă refer la o persoană anume, mai ales că am văzut la mai mulţi aşa ceva… în acest moment este ceva pur general. Mi se pare absolut normal ca între prieteni să faci aşa ceva, dar cel puţin twitter-ul este o reţea deschisă şi poţi să vezi ce se întîmplă acolo fără să fie nevoie să fii conectat.

Din punctul meu de vedere obiceiul de a-şi împătăşi în asemenea fel evenimentele zilnice este perfect normal între prieteni, dar a extinde asta la toată reţeaua mondială mi se pare un pic mai mult. Poate se va găsi cineva care îşi va lăsa aici punctul de vedere.

Articol preluat de aici.

Protestul politistilor

Văd că poliţiştii pregătesc un protest care va avea loc luni. Le-aş spune “bravo” dar nu pot. Pur şi simplu nu pot. Motivul este simplu: ei reacţionează din acelaşi motiv pentru care au reacţionat şi medicii din Brăila zilele trecute. Disperarea. O mare parte dintre el sînt îngropaţi în datorii şi nu au bani să îşi plătească decît cheltuielile curente şi chiria… dacă îi au şi pe ăia.

Dacă ar fi reacţionat din cauza unui simţ civic şi că nu înghit orice tîmpenie venită din partea unor nesimţiţi şi proşti ca majoritatea politicienilor de acum aş fi zis “bravo” şi ar fi avut respectul meu. Dar aşa… Aşa nu sînt decît nişte fiinţe care au fost duse la limită şi nu au de ales decît să reacţioneze. Nu ştiu dacă i-a învăţat cineva care e diferenţa dintre a acţiona şi a reacţiona… dar vor trebui să înveţe şi, mai ales, să aplice asta.

Săptămîna viitoare s-au anunţat şi proteste din cadrul altor categorii sociale. Motivul este acelaşi. S-a spus că ei se vor duce să-şi plîngă şi să-şi strige disperarea şi problemele politicienilor care i-au adus în situaţia asta. Cît de jalnic trebuie să fii ca persoană ca să faci aşa ceva?

Te agresează cineva? Te duci să elimini problema. Că dacă te duci să te plîngi nu faci nimic… şi nici măcar atît. Asta ar trebui să facă protestatarii: să se ducă să dea jos guvernul si, eventual, să-i aresteze pe nenorociţi pentru că au umplut ţara asta de rahat. Mie mi-ar fi ruşine să protestez de dragul protestului şi de a mă vedea la televizor… adică să fiu în locul lor. După ce i-au lăsat să se îmbuibe 20 de ani acum se duc să li se plîngă.

Articol preluat de aici.

Cerere de recalculare a pensiei

Azi m-am lovit de un aspect al problemelor pensionarilor: am o cunoştinţă care s-a pensionat după ce a lucrat ani buni în poliţie. L-am întîlnit azi şi, stînd de vorba despre una-alta, a apărut în discuţie şi subiectul pensiilor. El spunea că a fost chemat să facă o cerere pentru ca pensia să-i fie recalculată. Adică, cu alte cuvinte, scăzută.

I-am spus cît se poate de clar punctul meu de vedere: în momentul în care dai cu pixul (adică semnezi un act oarecare, oricare ar fi el) acesta rămîne bine semnat şi are o valoare legală care doar în justiţie mai poate fi (eventual) contestată. Pe asta se şi bazează mult “iubiţii” noştri guvernaţi: pe faptul că procesul de scădere a pensiilor a pornit de la beneficiarii acestora, iar dacă cumva, aceştia, s-ar răzgîndi pe parcurs nu ar mai putea face mare lucru. Au semnat o cerere completată tot de ei şi gata. Ar fi în întregime la mila guvernului. Fac presupunerea prin absurd că guvernul ar fi milos.

Cererea aia este o şmecherie ordinară care se bazează pe necunoaşterea din partea oamenilor a legilor şi a puterii pe care o conferă o semnătură pe un act. Oricîte legi ar da politicienii, orice ar spune ei, atîta vreme cît nu eşti de acord cu ei nu te poate obliga nimeni să îţi pui semnătura pe un act care îţi aduce prejudicii. Vorbele politicienilor sînt doar frunze în vînt şi nu reprezintă decît o încercare jalnică de a îi face să se supună.

Iar dacă pensionarii completerează o asemenea cerere de recalculare a pensiei înseamnă că-s fraieri şi că-şi merită sărăcia.

Articol preluat de aici.