Citeva motive pentru care nu e indicat sa te apuci de blogging

Nu prea am abordat subiectul ăsta pînă acum, dar dacă tot n-am prea mult somn şi am chef de scris m-am gîndit că ar fi bine să fac şi pasul ăsta… măcar mai tîrziu decît niciodată.

Nu-mi place cuvîntul blog şi nici derivatele lui (blogger, blogging, etc) atunci cînd apar în limba română… nu-s decît nişte englezisme pentru care nu s-a găsit încă o traducere sau o exprimare cît mai corectă a activităţii. Sau cel puţin eu încă caut una care să mă satisfacă: blogurile se aproprie foarte mult de jurnalele pe care le ţineau mulţi pe hîrtie acum cîteva generaţii, dar nu sîntem jurnalişti şi nici scriitori. Sau poate sîntem o combinaţie nouă între toate acestea, într-o stare încă nedefinită complet.

Pe de altă parte, personal pefer să folosesc fie română, fie engleză, fără să le amestec, dar unii au importat o mulţime de englezisme şi se dau în vînt după ele… aşa că pentru moment vreau să le folosesc ca să înţelegeţi şi voi (cu Bulă şi Alinuţa cu tot) despre ce vreau să scriu. Asta înseamnă că trebuie neaparat să menţionez este că un blogger este o persoană care scrie articole (oarecum) periodic pe internet într-un sistem oarecare (dintre cele dedicate acestui lucru – sînt mai mult de o grămadă, aşa că nu le mai enumăr) sau pe un domeniu personal. Suport electronic (adică website-ul găzduit pe domeniul personal) variază de la caz la caz, dar pachete gratuite gen WordPress au ajuns să fie foarte răspîndite pe internet. Nici paginile web făcute de mînă (ca acesta) nu-s excluse, dar sînt ceva mai rare.

De obicei bloggerii scriu despre ce vor ei, despre ce-i interesează, dar mai sînt şi cazuri în care se scriu articole dedicate (de exemplu articolele plătite) unui anume scop. Mulţi dintre bloggeri (sau cel puţin cei care doresc să devină aşa ceva) scriu din plăcere, fără să obţină nici un beneficiu material (adică în primul rînd bani, dar nu numai) din asta, dar sînt şi indivizi veroşi  care ştiu să obţină audienţă şi bani cît încap pe ţavă.

Acum, dacă tot am lămurit aceste chestii ştiute (cam) de toată lumea, hai să enumăr cîteva motive pentru care nu e indicat să te apuci de blogging:

articol Citeva motive pentru care nu e indicat sa te apuci de blogging /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Centrul de ingrijire batrini, azilul de batrini Good Samaritean (Bunul Samaritean), Fundatia Aliabis, in Livada de Bihor linga Oradea, Bihor, Romania

Fundatia Aliabis a inaugurat in anul 2011 la intrarea in localitatea Livada de Bihor, aproape de Oradea, caminul pentru virstnici Bunul Samaritean (Good Samaritan).
Azilul de batrini poate gazdui pina la 45 de persoane. Punem la dispozitie mai mult de 1 hectar spatiu verde unde puteti gasi liniste, aer curat, odihna, loc pentru plimbare si relaxare.
Centrul nostru de îngrijire este dotat cu camera de exercitii pentru a va petrece timpul eficient pentru cine doreste activitati de interior.
Oferim activitati de tot felul si program crestin o data sau de doua ori pe saptamîna. Gradina este oricînd la dispozitie pentru oricine doreste o activitate
în aer liber. Acceptam persoane de orice vîrsta fara discriminare.

Pentru mai multe informatii vizitati http://www.aziludebatrani.ro/ sau sunati la numerele de telefon 0359-188085, 0770-384450, 0722-018428, 0726-737210.

Legile activitatii intr-o firma

Legea lui Slous:Daca îndeplinesti o sarcina prea bine, vei ramîne cu ea pe cap. 
Legea lui Franko privind locul de munca: Daca-ti place ceea ce faci probabil ca faci ceea ce nu trebuie. 
Prima capcana a geniului: Nici un sef nu va pastra un subaltern care are dreptate tot timpul.. 

Legea lui Raphel referitoare la afaceri: Cu cît angajatii au mai putin de lucru, cu atît vor lucra mai încet. 

Maxima biroului: Telefonul nu suna niciodata cînd nu ai nimic de facut.. 

Legea lui Otto: Întotdeauna faci ceva lipsit de importanta cînd seful trece pe la biroul tau.. 

Legea lui Chapman: Daca nu poti sa-ti termini treaba în primele 24 de ore atunci lucreaza noaptea... 

Regula lui Harry: Cînd nu stii ce sa faci sa mergi grabit si ia-ti o mina îngrijorata. 

Concluzia coridorului: Poti sa te duci oriunde daca ai o mina serioasa si duci cu tine un dosar.

Jurnalele şi afacerile: dacă nu ai blog nu exişti

Nu vreau să abordez subiectul jurnalului (blog-ului, dacă ar fi să folosesc un termen la modă) ca o afacere, deşi sînt destul care şi-au făcut un jurnal şi cîştigă (mai mult sau mai puţin) bine de pe urma lui. În România sînt destul de puţini, dar numărul lor creşte vertiginos pe măsură ce te îndepărtezi de ţară (virtual, pe reţea, sau în lumea senzorială).

Subiectul acestui articol (sau opinii, sau note, spuneţi-i cum vreţi) este altul: modul în care jurnalele completează o afacere. O vorbă încă la modă spune că “dacă nu eşti pe internet nu exişti”. Nu îi dau în întregime dreptate, încă mai există pe la noi destule firme mici care nu au tangenţă cu reţeaua mondială şi nici nu-şi propun aşa ceva, dar internetul este o reţea foarte utilă în momentul în care vrei să ieţi din cartierul/satul în care îţi desfăşori activitatea şi vrei ca lumea să audă de tine. Cît mai multă lume, cît mai departe şi, dacă se poate, cît mai mult numai de bine. Gura tîrgului, adică metoda antică de popularizare, folosită pînă dincolo de epuizare, rămîne la fel de eficientă ca întotdeauna şi s-a extins deja şi pe reţea: forumurile, pe vremuri, reţelele de socializare mai recent, sînt pline de bîrfe şi de zvonuri mai mult sau mai puţin veridice.

Un alt aspect al activităţii pe reţea, unul care practic a explodat în ultimii ani, este cel al jurnalelor. De aceea vreau să extind un pic vorba asta la modă şi să spun că “dacă nu ai blog nu exişti”, va rămîne de văzut în ce măsură este valabilă. Acum este banal chiar să faci unul folosind oricare dintre sistemele de “blogging” existente (wordpress, blogspot, yahoo, ablog, etc) să îţi faci un cont acolo şi să începi să scrii, e vorba doar de cîteva minute. Configurarea unui jurnal (pentru că deseori nu este suficient doar să-l faci şi atît – modul de organizare a informaţiilor ajută foarte mult la partea de optimizare pentru motoarele de căutare) şi conţinutul lui (adică ce pui acolo şi modul în care scrii) sînt altă mîncare de peşte, şi deseori se dovedeşte a fi mult mai dificil decît la prima vedere. Nu te va citi nimeni dacă scrii numai abureli şi, mai rău, faci o mulţime de greşeli ca ultimul agramat în textele tale.

Dar, dincolo de necesitatea unui standard al calităţii, jurnalele au ajuns să “muşte” o bucată bună din halca de activitate a ziarelor (atît în lumea virtuală cît şi cea senzorială) şi nu doar din perspectiva în care mulţi jurnalişti au preferat să îşi facă propriul blog. Mulţi cititori au ajuns să citească jurnalele de profil (social, politic, tehnologie, calculatoare, medicină, etc) în detrimentul ziarelor care doar preiau informaţii din mai multe părţi, le combină în cîteva pagini, şi le “expediază” mai departe în formatul specific. Mai mult: toate ziarele mari sînt supuse unor constrîngeri din punct de vedere economice, ele TREBUIE să vîndă publicitate în paginile lor, şi politice… nu este deloc o noutate că politicul caută să acapareze mijloacele de informare în masă pentru a-şi face un public fidel. Pentru cei care întreţin un jurnal aceste constrîngeri sînt mult mai lejere: sînt constrînşi doar de existenţa (sau nu) a publicităţii pe paginile lor şi a temei jurnalelor lor… Este foarte important să ai o temă anume (sau mai multe) pentru jurnal şi să te ţii de ea (ele), dacă o faci bine vei atrage mai mulţi vizitatori şi, indirect, mai mulţi bani de pe urma publicităţii.

Revenind la tema articolului, orice afacere serioasă are o pagină pe reţea: fie este o pagină de prezentare, fie că este un magazin virtual, fie că este o pagina dedicată unei anumite activităţi online. Dar cea mai mare parte a acestor pagini web sînt impersonale sau foarte impersonale, nu oferă decît strictul esenţial şi atît. De multe ori este suficient, iar firmele respective au succes cu pagina respectivă. Dar tendinţa modernă este de a căuta informaţii cît mai multe despre o firmă cu care intri în contact sau despre care vrei să afli cît de serioasă este. În general orice firmă care are o activitate oarecare lasă urme şi pe reţea, prin opiniile pe care le au alţii despre ei sau pur şi simplu prin informaţiile publice care o au ca subiect (cifra de afaceri, proprietari, formă de activitate, adresă, etc – toate sînt informaţii publice, doar să ştii unde să cauţi).

Din punctul meu de vedere adăugarea unui strop de personalitate, de activitate umană şi de istorie nevăzute a firmei prin intermediul unui jurnal nu poate decît să ajute afacerii. Descrierea activităţii prin intermediul unor articole (nu neaparat dese, dar este esenţial să fie periodice) ajută pentru aducerea de vizitatori şi potenţiali clienţi. Descrierea unor probleme de care s-au lovit angajaţii (fie profesionale, fie în relaţii cu statul sau cu alte firme, fie probleme birocratice) îi va face pe oameni să înveţe din acele experienţe şi să aducă un surplus de imagine bună afacerii. Ca să nu mai vorbesc de optimizarea pentru motoarele de căutare, un jurnal poate face miracole unor afaceri care nu prea au fost promovate ori s-au folosit metode ineficiente (ca să nu spun proaste) de promovare.

Unul dintre punctele forte care a ajutat la răspîndirea jurnalelor pe reţea este gratuitatea creării unui cont, indiferent de sistemul de “blogging” folosit, şi faptul că wordpress-ul, de exemplu, a realizat un sistem gratuit, uşor de de exportat pe propriul domeniu şi de întreţinut din punctul de vedere al modului de funcţionare (nu sînt în întregime obiectiv pentru că sînt de meserie programator şi activez de ceva vreme pe reţea, este uşor din punctul meu de vedere dar pentru un începător aşa ceva se poate dovedi foarte greu). Un asemenea jurnal este uşor de adăugat ca parte a paginii unei afaceri, iar întreţinerea lui din punctul de vedere al conţinutului (articolele, textele, imaginile, filmuleţele adăugate) este foarte facil şi o poate face oricine.

Articol preluat de pe Supravirtual.ro via Dan-Marius.ro.