Bomba in parlament

În ultimele cîteva zile am consumat o grămadă de floricele de porumb urmărind o emisiune de circ jalnică. Probabil că dacă nu aş fi avut destule lucruri de făcut aş fi comentat mai repede, dar aşa am avut prilejul să mai urmăresc un pic evoluţia evenimentelor înainte de a scrie ceva despre asta. Probabil dacă nu ar fi fost vorba de viitorul nostru, al românilor, aş fi ignorat evenimentele.

Mă gîndesc că ştiţi deja despre frauda din parlament care a avut loc pe 15 septembrie. Doar au urlat atît de mult televiziunile despre asta încît cred că s-a auzit şi în galaxia alăturată. Iar lumea virtuală este deja plină de comentarii legată de… chestia asta (ca să mă exprim frumos). Practic, pe 15 septembrie s-a votat legea pensiilor şi Roberta Anastase i-a numărat pe cei aproximativ 80 de parlamentari prezenţi şi i-a ieşit peste 170. O fi fost tîrziu, o fi fost întuneric, o fi fost vreun ingredient special al celor de la PDL care erau majoritari acolo în acele momente… treaba lor. Dar camerele de filmat din parlament au văzut multe. La faţa locului nimeni nu a luat în seamă… “eroarea” de numărătoare, iar legea a trecut fără nici un fel de probleme.

S-au găsit unii care să înceapă să comenteze aşa ceva. Şi este unul dintre puţinele momente în care le dau dreptate (cel puţin parţial, pentru că sînt sigur că au şi alte scopuri) televiziunilor: este ceva ce ar face orice om normal care ştie să-şi apere drepturile. S-au grăbit să comenteze şi să arunce acuzaţii şi restul partidelor, în primul rînd PSD-ul. Ieri s-a pus problema dacă urma să se reia votul la legea pensiilor, dar s-a ales să nu se reia. Practic, parlamentarii care au lipsit au dat valoare legală unei fraude. S-a cerut arestarea Robertei Anastase, dar pentru moment au fost doar cereri şi vise. Din ce-am înţeles, ieri s-au aruncat tot felul de vorbe, acuzaţii de mită, de furt şi de fraudă din partea tuturor spre inamicii deja consacraţi (sîc). Un circ adevărat.

Din punctul meu de vedere, acceptînd şi legiferînd o asemenea fraudă, parlamentul ăsta şi-a pierdut orice legitimitate. Nu sînt decît nişte hoţi, ştiam asta, dar acum o fac pe faţă. Trebuie, şi insist pe TREBUIE, schimbaţi. Deja sîntem în rahat pînă la gît, dacă-i mai lăsăm mult acolo ne vom înneca.

Am ales titlul cu “bombă în parlament” dintr-un motiv foarte simplu. Şi nu mă refer nici la Elena Udrea şi nici la băşinile (scuze, discursurile) lui Traian Băsescu cu ocazia vizitelor lor acolo. Mă refer la faptul că întreaga Românie se transformă treptat într-un butoi cu pulbere iar cei din parlament au unul dintre fitile. Este foarte probabil că în curînd scînteile pe care le tot împrăştie cu inconştienţă vor aprind acest fitil şi va declanşa o explozie care îi va face praf şi pulbere.

Articol preluat de aici.

Traian Basescu acuzat

Nu vă bucuraţi prea tare, nu a fost acuzat în justiţie pentru acţiunile sale din ultimii ani. Cel puţin nu încă. A fost acuzat de Sorin Ovidiu Vîntu că se află în spatele manevrelor care l-au aruncat pe acesta în închisoare. Nu e nimic nou, Traian Băsescu a mai fost acuzat de destule lucruri pînă acum, chiar şi de vînzarea unei întregi flote maritime, dar pînă acum a evitat eventualele pedepse, legale sau mai puţin legale.

Abia aseară s-a găsit să comenteze din perspectiva poziţiei în care se află: cea de reprezentat al unui popor. S-a plîns că oamenii încearcă să-l umilească şi nu se cade să facă aşa ceva. S-a simţit agresat de acuzaţiile unora dintre oamenii bogaţi şi de patronii de mass-media în special. Nu cred că ştie de dimensiunea acuzaţiilor oamenilor de “de rînd”, adică a căror voce nu sună atît de tare şi nu ajunge atît de departe precum a celor care au sub controlul lor o televiziune sau un post de radio. Dacă ar şti, Traian Băsescu n-ar mai putea dormi noaptea din cauza efectelor fiziologice acestor acuzaţii… ar da direct în depresie sau chiar mai rau. Nesimţirea poate fi bună uneori, dar nu e suficientă în cazul unor mase mari de oameni şi a emoţiilor lor canalizate spre o persoană sau un grup mic de persoane.

Poate că Traian Băsescu chiar ar trebui să se simtă un pic umilit. Doar o ţîră, cît să-l facă să deschidă ochii la oamenii din jurul lui care chiar au nevoie de ajutor, nu doar la clientela politică.

Articol preluat de aici.