Stiinta: Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor


Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor #1

Ideea folosirii de material viu într-un domeniul care, cel puţin pînă acum, a aparţinut în întregime lumii anorganice, iar elemente precim siliciul şi cuprul (dar nu numai) au făcut “legea” nu e deloc nouă: eu o ştiu de cîţiva ani buni, iar scenariştii şi regizorii de filme şi seriale ştiinţifico-fantastice au folosit-o de mai multe ori în această perioadă.

Ei bine, articolul publicat de LA Times spune că cercetătorii de la Stanford au găsit o metodă de a folosi ADN-ul unei fiinţe vii (care se găseşte în fiecare celulă) ca sistem de stocare a datelor care poate fi rescris. Imaginea alăturată prezintă două colonii de bacterii E. coli care au culori diferite în funcţie de informaţiile stocate în modulele lor de memorie.

Se spune despre bioinginerul Drew Endy de la Universitatea Stanford că este un pioner al biologiei sintetice, acea ramură a ştiinţei care doreşte să transforme cărămizile lumii vii în unelte folosite la dezvoltatea maşinilor vii. În cursul săptămînii trecute cercetătorii de la laboratorul lui au anunţat că au găsit o metodă de a transforma ADN-ul într-un sistem de stocare a datelor care poate opera în interiorul unei celule vii.

Stiinta Folosirea ADN-ului ca sistem de stocare a datelor /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Lumea vie: Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Lumea vie Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

De-a lungul ultimilor ani am auzit diverse teorii asupra migraţiei oamenilor din Africa spre Asia şi Europa, inclusiv cu informaţii despre genetică şi ADN-ul mitocondrial (transmis pe cale maternă, rămîne tot timpul constant). După cum probabil v-aţi dat seama deja, cîinii şi caii au însoţit rasa umană de multe milenii, lor li s-au alăturat mai tîrziu şi alte animale de casă precum pisicile şi găinile. Se poate spune chiar că unele specii, precum cîinii şi caii, au influenţat mult specia umană aşa cum aceasta le-a influenţat la rîndul ei, dar asta este o altă poveste.

Nu cred că se poate cu siguranţă cînd a fost domesticit primul strămoş al cîinilor actuali, dar zilele trecute am aflat dintr-un articol publicat în Past Horizons despre studiul care ar confirma teoria că cîinii sînt descendenţi ai lupilor domesticiţi într-o regiune din sudul Asiei, undeva pe fluviul Yangtze în China. Conform acelui studiu, regiunea respectivă ar fi principala sau probabil singura zonă în care lupii au fost domesticiţi de oameni. Cercetătorii se bazează pe genetică, morfologie şi comportamentul cîinilor care spune că sînt descendenţi direcţi din lupi, deşi nu a fost niciodată stabilit foarte clar din punct de vedere ştiinţific unde în lume a început domesticirea lor.

O altă variantă a zonei în care au fost domesticiţi strămoşii cîinilor este Orientul Mijlociu. Pe parcursul desfăşurăii studiului cercetătorii au găsit contribuţii genetice minor din încrucişări între rasele de cîini şi lupi şi în alte regiuni geografice, inclusiv Orientul Mijlociu, dar ei susţin că principala zonă este în China.

Au fost implicaţi cercetătorii de la KTH: Peter Savolainen, Mattias Oskarsson och Arman Ardalan care lucrează la Laboratorul pentru Ştiinţa Vieţii (Science for Life Laboratory – SciLifeLab www.scilifelab.se), o colaborare dintre Intitutul Regal de Tehnologie KTH (KTH Royal Institute of Technology), Universitatea din Stockholm, Institutul Karolinska şi Universitatea Uppsala.

Omul de Neanderthal, ruda a omului modern

Unul dintre articolele preluate (adică traduse) de hotnews de pe pagina celor de le Figaro are ca subiect conexiunile dintre speciile de oameni care au existat de-a lungul timpului pe această planetă. Se ştie că au existat mai multe specii de oameni care convieţuiau cam în acelaşi timp pe planetă şi se presupune de ceva vreme că au existat încrucişări hibride. Fără dovezi directe, s-a presupun că cea mai mare parte sau chiar toate aceste încrucişări au fost sterile. Un exemplu de asemenea încrucişare care se practică în zilele noastre este între două specii de cabaline: caii şi măgarii. Urmaşii lor sînt catîrii care sînt sterili.

La un deceniu după ce cercetătorii au descifrat genomul uman, în numărul din 7 mai anul curent al revistei Science a apărut un articol în care se spunea că a fost făcut acelaşi pentru omul de Neanderthal. Această specie de hominid (familia d primate din care face parte şi omul) a trăit într-o perioadă cuprinsă între 400.000 de ani şi 30.000 de ani înaintea noastră, odinioară au populat Asia şi Europa şi reprezintă cea mai apropiată rudă a oamenilor. Se presupune că tocmai noi, oamenii moderni, am cauzat extinţia lor, pe măsură ce strămoşii noştri au migrat din Africa spre restul continentelor. O altă posibilă explicaţie a fost asimilarea lor în cadrul oamenilor moderni, mai ales că au coexistat vreme de cîteva mii de ani, dar această ipoteză nu a fost confirmată pînă acum. Deocamdată, pentru că au început să apară dovezi care să încline spre această ipoteză.

Conform unui articol de pe Time.com, o echipă internaţională de 56 de cercetători conduşi de expertul în ADN antic Svante Pääbo de la Institutul Max Planck din Germania au cartat cam 60% din genomul omului de Neanderthal în urma analizei unor lanţuri de ADN antic extras din fragmente de oase de la trei femele găsite la sfîrşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980 într-o peşteră din Croaţia. Oasele au o vechime între 38 şi 44 mii de ani. Extragerea ADN-ului uman din oase de o asemenea vechime este de obicei un lucru greu pentru că în mod normal nu prea rezistă o perioadă atît de lungă, iar oasele erau deja afectate de bacterii şi viruşi cu care au intrat contact de-a lungul timpului (97% din ADN-ul extras din oasele respective era străin).

Studiul publicat de echipa respectivă spune că oamenii moderni au moştenit aproximativ 1-4% din genomul oamenilor de Neanderthal. Pentru a ajunge la aceste procente, genomul de Neanderthal a fost comparat cu cel aparţinînd a 5 persoane în viaţă: un San din Africa de sus, un Yoruba din Africa de vest, un Papuaş din Noua Guinee, un Han chinez şi o franţuzoaică. Faptul că ADN-ul oamenilor de Neanderthal nu era prezent în cel aparţinînd celor doi africani a indicat faptul că hibridizarea dintre oamenii moderni şi cei de Neanderthal a avut loc în cadrul populaţiei de bază de oameni moderni care a emigrat din Africa, înainte ca speciile să evolueze în cadrul a două grupe distincte în Europa şi Asia.

“Transferul de gene” a avut o singură direcţie: de la Neanderthalieni la oamenii moderni. Studiul nu a găsit nici o urmă de ADN uman în genomul de Neanderthal. Nu este încă clar dacă încrucişarea a avut loc de cîteva ori în cadrul unei populaţii mici sau era un fenoment răspîndit la scală mare în cadrul unei populaţii mari, dar informaţiile curente indică faptul că ADN-ul Neanderthalian apare la întîmplare în cadrul celui uman şi că nu există un factor evoluţionar, este mai degrabă o relicvă genetică.

Există o mulţime de informaţii arheologice şi analize efectuate pe unelte, zone de locuit şi fosile care susţin că Neanderthalienii şi oamenii moderni au coexistat în Orientul mijlociu începînd de acum 80 de mii de ani şi în Europa vreme de 15 mii de ani (de acum 45 de mii pînă acum 30 de mii de ani). Pînă acum lipseau dovezile genetice care să ilustreze cît mai complet intracţiunea dintre cele două specii de hominizi, dar, încetişor, apar şi ele.

Pentru cei care nu se descurcă prea bine cu franceza sau engleza, traducerea de pe hotnews este aici.

Articol preluat de aici.

Analiza ADN si fata oamenilor din vechime

Un articol de pe BBC.co.uk scrie despre faptul că analizele ADN-ului unor fire de păr uman din permafrostul Groenlandei a înlesnit realizarea unui portret robot al oamenilor antici. Studiul a fost publicat în revista Nature şi spune că genomul respectiv este cel mai îndepărtat genom înregistrat comparativ cu al omului modern. Persoana care l-a lăsat în urmă a trăit acum 4 mii de ani, avea ochi maro şi păr negru şi gros, deşi avea un început de chelie, iar genomul lui arată că strămoşii lui au emigrat din Siberia. El a fost nimic Inu, ceea ce înseamnă “uman” în limba celor din Groenlanda.

Profesorul Eske Willerslev de la Universitatea din Copenhaga a declarat că “am dorit recunoaşterea că el era din Groelanda, chiar dacă nu este un strămoş direct al groenlandezilor moderni”.

Mai multe în articol.

Informatie preluata de aici.