Oameni confuzi

Unii oameni sînt confuzi de la natură, așa sînt ei și nu se pot abține, dar alții au nevoie de puțin ajutor pentru a ajunge acolo.

Mi se rupe inima cînd mă numește Dumnezeu

Vine fiica lui Jiji Becali la taică-său și-i spune:

– Tată, eu mă mărit.

– Cumm?! Cu cine?

– Cu un preot…

– Ce? Ai înnebunit complet?!

– Tată, eu îl iubesc… Inima nu o poți înșela….

– Bine fata tatei… Adu-l zilele astea la castel, măcar să fac cunoștință cu el..

Îl aduce ea pe preot, se așează el cu Becali la masă și discută:

– Bă ginerică, tu știi că fata mea poartă doar haine scumpe pe care dă 10.000 de euro lunar? Cum ai să reușești tu să-i satisfaci capriciile? De unde ai să iei așa bani?

– Dumnezeu o să ne ajute….

– Dar ea mai are obiceiul ca în fiecare săptămînă să plece la Paris să-și facă coafura. Ce zici de asta??

– Dumnezeu o să ne ajute…

– Daa??? Ea merge numai pe Ferrari sau Porsche, și în fiecare jumătate de an schimbă modelul.

– Dumnezeu o să ne ajute…

Au mai stat ei un pic, după asta ginerică pleacă. Fiica îl întreabă pe Becali:

– Cum ți-a părut logodnicul meu?

– Păi cum??… e prost dă-l dracului…. Dar mi se rupe inima cînd mă numește Dumnezeu.

Ajutor cersetorului cu 5 copii

Oricit de amuzanta este imaginea de mai jos, in acelasi e si foarta reala: prezervativele (cele noi, nu cele deja folosite) sint o metoda foarte eficienta impotriva sarcinilor nedorite si a bolilor cu transmitere sexuala.

Ajutor cersetorului cu 5 copii

In plus: de ce mai multe ori NU banii sint cea mai buna metoda de a-i ajuta pe cersetori. Nu fac decit sa intretina o stare de fapt… nu banii sint rezolvarea.

Test de imaginatie la angajare

Omul de la birou rasfoi cu atentie hirtiile din dosar, puse citeva intrebari de rutina si, la sfirsit, conchise:

– Tinere, actele sint in regula. Indeplinesti conditiile de studii, de vechime in munca, recomandarile sint bune, ma rog, ai adus tot ce trebuie. Dar, pentru a putea fi angajat in unitatea noastra, unitate cu un specific aparte, urmeaza sa sustii si un test de imaginatie. Proba obligatorie si… eliminatorie!

Tinarul se foi nelinistit in fotoliul din fata biroului. La un asemenea examen nu se asteptase.

– Ei?!…

– Pai, n-avu incotro tanarul, cu imaginatia nu stau prost. Dimpotriva. Dar, cind e vorba de un test… Unchiul meu chiar mi-a spus: “Fii atent cum procedezi! Daca te afli cumva in incurcatura, imi dai un telefon…”

– Serios?! Cine-i unchiul asta al dumitale?

– A, nu, ca m-a si avertizat: “Sa nu cumva sa te folosesti de numele meu. Nu vreau sa fiu amestecat in cine stie ce. Te duci, te prezinti ca orice cetatean, clar? Eu il cunosc pe omul acela (vorbea de dv.), in cateva rinduri, in clipe grele, l-am si ajutat”. Va amintiti?

– Dac-as sti despre cine e vorba…

– A, nu, ca ajutorul a venit indirect. Era si greu sa ajungeti tocmai la el. Insa i-a telefonat un amic al dv., iar dumnealui a intervenit unde trebuia… Ca mi-a si zis, inainte de a porni incoace: ”Oamenii trebuie sa se intr-ajutoreze. Nu se stie cand ai nevoie de cineva, undeva… ” Nu sinteti de aceeasi parere?

– Ba da… ba da…

– In ce priveste testul, continua cu prudenta tinarul, stiti, n-as vrea… Dv. ce ma sfatuiti? Poate ar trebui sa dau un telefon

Omul de la birou chibzui indelung:

– Nu, nu e cazul! hotari el, ferm. De ce sa deranjam? Problema dumitale e rezolvata, de fapt. Miine te prezinti la lucru. Si sa fii foarte punctual!

– Va multumesc!
Dupa citeva zile, tinarul fu chemat iarasi de omul de la birou:

– Ei, te simti bine la noi?

– Excelent!

– Apropo de unchiul dumitale, n-ai vrea sa…

– Va rog sa ma iertati, zimbi tinarul, dar n-am nici un unchi.

Omul de la birou ramase perplex:

– Vrei sa spui ca toata povestea aia a fost…

– Un test de imaginatie, asa cum mi-ati cerut…

Disperarea si prostia ii ajuta pe sinistrati

Azi am fost să mă întîlnesc cu nişte prieteni şi, trecînd pe lîngă o agenţie loto, m-am gîndit să intru să iau un bilet. Da, ocazional fac şi asta. Eu îi spun taxa prostului pentru că doar proştii îşi fac speranţe că vor cîştiga premiul cel mare la loto. Dar unii mai şi cîştigă, ocazional. E inevitabil: cineva tot trebuie să cîştige.

Mai este un aspect al jocului constant la loto: disperarea oamenilor fără prea mulţi bani care se aşteaptă la un cîştig mare (sau imens) şi foarte repede. Şi sînt cam mulţi zilele astea.

Oricum, au fost unii care s-au gîndit să profite din nou de prostia şi disperarea multora dintre români: cei de la loterie au iniţiat un program care să-i sprijine pe sinistraţi din Moldova. Astfel, în luna august a crescut preţul unei variante simple de la 4,4 lei la 6 lei, diferenţa fiind ajutorul pentru cei afectaţi de inundaţii. Sau aşa spun ei.

Aşa că, fie că vrei sau nu să îi ajuţi pe sinistraţi, dacă îţi cumperi un bilet la 6 din 49 îi ajuţi. Sau cel puţin aşa e intenţia. Din punctul meu de vedere este o intenţie excelentă, sper doar să fie pusă în practică cum trebuie.

Apropo… premiul cel mare de azi este de 23.472.444,90 lei (reportul) + ce s-a mai adunat de joi pînă azi.

Articol preluat de aici.

Apel de ajutor pentru transportul unui copil decedat

Titlul vă face să vă puneţi întrebări? Şi pe mine m-a făcut să mi le pun în cursul zilei de azi, cînd am primit apelul ciudat. A venit pe telefonul al cărui număr l-am pus ca număr de contact pentru clubul de kendo din Oradea la anunţurile pe care le-am pus pe reţea de-a lungul timpului. N-are rost să vă spun care este, oricum poate fi găsit relativ uşor folosind google. Este foarte probabil că tipul în cauză a folosit acelaşi motor de căutare pentru a găsi fraieri (dar asta este părerea mea personală şi aveţi nevoie să ştiţi ce s-a întîmplat pentru a vă face o impresie).

Totul a început cu un apel de la numărul 0749-948228, un bărbat îl căuta pe administratorul clubului de kendo. L-am întrebat ce vroia şi s-a prezentat ca fiind un medic din Tîrgu Mureş (spre marea mea părere de rău, nu i-am reţinut numele, dar cred că ar fi fost oricum irelevant pentru că la telefon poţi pretinde că eşti oricine cînd vorbeşti cu un necunoscut). El a susţinut că un copil din Oradea fusese adus la Tîrgu Mureş pentru un transplant de inimă (întîmplător auzisem de faptul că transplantele de inimă au o oarecare vechime acolo, aşa că informaţia mi s-a părut în regulă), dar copilul a decedat azi dimineaţă. A spus că a sunat pentru a cere ajutorul clubului pentru a trimite corpul copilului acasă, în Oradea, şi ar fi vrut să îi fie viraţi nişte bani într-un cont. A mai precizat că a mai sunat şi pe alţii, mai mari, dar că i-au întors spatele, dar că a reuşit să strîngă deja 800 de lei.

O poveste tristă, nu-i aşa? Chiar lacrimogenă, aş putea spune.

Dacă ar fi să fac o paranteză, trebuie să precizez că dacă vreun cunoscut (chiar şi dacă nu îmi este prieten apropiat) ar avea cu adevărat probleme (adică nu din alea inventate pentru că nu-mi pierd timpul cu din astea) şi mi-ar cere ajutorul aş căuta să-l ajut să şi le rezolve. Nu mă refer (doar) la bani, pentru că banii nu sînt singura rezolvare (deşi au aportul lor important).

Dar în momentul în care un necunoscut vine cu o poveste de genul ăsta şi-mi cere bani, primul lucru pe care-l fac este să mă întreb în ce măsură povestea respectivă este o înşelătorie. Nu mă refer la povestea cu copilul (pentru că aia s-ar putea să fie într-o oarecară măsură adevărată: mor o mulţime de copii zilnic, din diverse motive), în primul rînd mă refer la implicarea necunoscutului în cauză în povestea respectivă. Prin telefon poţi spune şi poţi pretinde cam orice, nu înseamnă că şi este adevărat. Este cu adevărat banal să cauţi numere de telefon pe reţea, nişte informaţii în plus şi să vii cu o poveste oarecare, care să impresioneze. Nimeni nu te poate învinovăţi pentru că interlocutorii îţi trimit bani în cont, cel puţin atîta vreme cît nu îi obligi să facă asta.

Cu toate acestea, totul ar fi putut fi adevărat. Este reversul neplăcut al medaliei.

Eu am refuzat să-i ofer ceea ce mi-a cerut. Voi ce aţi face?

Articol preluat de aici.