“Ăsta e sloganul meu: pumnul.” Sau cel puţin aşa zicea unul dintre simpatizanţii acestui partid. Ar fi o posibilă rezolvare la problemele curente dacă ar fi fost spusă de cineva mai puţin neînsemnat şi insignifiant. Nu o luaţi prea insultător, dar fiecare se plasează pe poziţia care i se potriveşte cel mai bine, iar în ştirea de pe ProTv care trata congresul PCR-ului individul cu sloganul era unul neînsemnat.

Conform ştirii, partidul denumit “Alianţa Socialistă” a devenit Partodul Comunist. Dacă fiecare ştire ar avea o eticheta care descrie în cît mai puţine cuvinte esenţa ei pe asta ar scrie doua două cuvinte: “manipulare” şi “nostalgie”. Probabil că dacă televizorul n-ar fi fost aprins pentru ceva zgomot de fundal în timp ce scriam articolul precedent n-aş fi aflat că cîţiva nostagici (mai ales printre boşorogii născuţi şi formaţi ca persoane în alte vremuri) au decis să facă ca PCR-ul să renască din propria cenuşă.

Poate că pentru mulţi grupul acesta de cetăţeni este pur şi simplu rupt de realitate şi s-a refugiat într-un trecut mort (iar ProTV-ul s-a grăbit să accentueze asta), dar eu prefer să fiu rezervat. Nu ştiu cît de mult succes vor avea, dar probabil că există mulţi nostalgici după perioada comunistă în care majoritatea românilor aveau o slujbă, chiar dacă nu prea aveau mare libertate de alegere, se construia mult mai mult decît acum şi, mai ales, se fura mult mai puţin organizat. În vremuri de criză economică (în primul rînd) şi morală (morala tuturor românilor, nu doar a vreunei categorii) este posibil cam orice.

Articol preluat de aici.