Sanatatea: Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite

Nu este deloc un secret că alimentaţia ne influenţează la toate vîrstele, în toate perioadele vieţii, indiferent de zona geografică în care ne aflăm, de obiceiurile civilizaţiei din care facem parte, de ritmul cotidian. O alimentaţie dezechilibrată deschide calea apariţiei unui număr destul de mare de boli, inclusiv a banalei răceli atunci cînd sistemul imunitar este slăbit din cauza lipsei de vitamine şi minerale suficiente unei funcţionări optime.

Istoria a dus la apariţia multor tipuri de alimentaţie şi reţete tradiţionale, în funcţie de zonele geografice, iar aceste reţete s-au schimbat în timp pe măsură ce noi tipuri de alimente au devenit disponibile. De exemplu mămăliga nu era disponibilă pe vremea dacilor în această regiune pentru că porumbul din care este făcut mălaiul a fost adus în Europa din America (împreună cu alte alimente foarte utilizate precum cartofii) după descoperirea acesteia de către Cristofor Columb… dar mămăliga este considerată în zilele noastre o mîncare specific românească.

Sanatatea Alimentatie Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Postul pastelui, detoxifierea de primavara

Dincolo de spoiala religioasă pe care creştinii o atribuie acestei perioade, paştele creştin reprezintă cea mai importantă cură de detoxifiere din fiecare primăvară după cele cîteva luni în care hrana predominantă a fost compusă din carne şi produse puse la păstrare din toamnă. Mai nou se importă tot felul de chestii, fructe, legume, diverse alimente mai mult sau mai puţin utile organismului dar foarte exotice… dar să fim serioşi: cîţi dintre români cumpără gunoaiele aduse de prin restul Europei sau de prin Asia atunci cînd au şansa de a-şi face rezerve de hrană autohntonă din timp? Obiceiurile s-au mai diluat, dar ele sînt încă prezente. Mulţi oameni dau năvală să mai cumpere cîte unul sau cîte altul din produsele importate, dar la “rădăcină” au rămas la acelaşi mod de gîndire care îi face să adune provizii ca acum două-trei decenii.

N-am de gînd să insist asupra perspectivei creştine asupra postului, mă interesează mult prea puţin tinzînd spre deloc. Nu este decît un motiv oarecare (pot fi alese oricare alte motive) aplicat asupra unui proces esenţial organismului uman: scăparea de toxinele acumulate. Chiar dacă preţurile tot mai mari şi anumite norme europene au lovit în obiceiurile tradiţionale de tăiere a porcului de Ignat şi de consumare a mîncărurilor grase de-a lungul ierni oamenii tot caută să le urmeze în continuare. Este în natura umană, ba chiar în chimia lui aş putea spune, de a căuta cele mai bune metode de a se proteja de frig. Odată cu venirea primăverii este obişnuit să o dăm în partea opusă şi să consumăm multe legume şi fructe, mai ales pentru că ne sînt la dispoziţie. Atunci cînd se face ordonat, după anumite reguli, acestei reacţii naturale i se mai spune cură de detoxifiere. Dacă se mai adaugă ceva chestii religioase el devine (aproape) peste noapte post. Creştinii intră azi în postul paştelui, adică acea cură de detoxifiere şi rugăciuni care vor dura 48 de zile. Le doresc cură plăcută. Şi da, ştiu că pentru ei este mult mai mult decît atît.

 

Articol preluat de aici.

Carne versus insecte

Am auzit de o vreme că prin Asia se consumă insecte (adică pe post de mîncare) şi că sînt atît hrănitoare (au multe proteine şi minerale), cît şi bune. Probabil voi ajunge să consum şi eu aşa ceva, măcar de test, dar poate că nu va fi nevoie să ajung tocmai în Asia pentru a face asta.

Unul dintre articolele de pe hotnews (poate fi citit aici) mi-a atras atenţia tocmai pentru că ştiam cîte ceva despre acest subiect. El spune că Organizatia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a luat deja în considerare proiectul lui Arnold van Huis, un entomolog de la Universitatea Wageningen din Olanda şi consultant FAO, care prezintă avantajele consumului de insecte comestibile pe baza unei diete (aproape) zilnice.

Dacă în Asia mîncatul de insecte este o practică curentă (în unele locuri), de ce n-ar fi şi la noi?

Articol preluat de aici.