Există mai multe motive pentru care există tot felul de contracte şi condiţii care reglementează munca în cadrul societăţii, pentru care s-au creat ITM (Institutul Teritorial de Muncă) cu toate sucursalele lui. A început cu dorinţa de a îmunătăţi condiţiile de muncă ale oamenilor (care erau execrabile în trecut), a continuat cu o formă de protecţie socială (asigurările de sănătate şi şomajul lunar primit de cei fără slujbă).

Tendinţa ultimelor ani este de a considera munca la negru ca fiind ceva rău şi este normal… cu condiţia să o priveşti în interiorul sistemului. Lucrezi la negru? Înseamnă că eşti la dispoziţia patronului care te poate să munceşti ore multe pe zi, pe bani puţini şi fără zilele libere garantate de stat, te poate concedia cînd vreau el şi fără motiv (şi n-ai avea nimic de zis), dacă te îmbolnăveşti n-ai şansă de a primi medicamente şi îngrijire medicală gratuită sau compensată. Iar dacă devii incapabil de a munci (de obicei în urma unei boli sau a unui accident) sau ieşi la pensie eşti pe cont propriu. Fără ajutor din partea statului. Vă sună cunoscut? Eu zic că da.

Dar în ultimul timp s-au cam schimbat treburile în România. Statul a ajuns să piardă chiar mai mult decît oamenii obişnuiţi în cazul muncii la negru, deşi mulţi lucrează aşa pentru că nu prea au de ales. O parte dintre români o fac pentru că sînt conştienţi de cîştiguri şi de riscuri şi pentru că şi le asumă. Le este mai bine aşa.

Una dintre principalele surse de venit ale statului sînt impozitele pe venit ale angajaţilor şi taxele puse angajatorilor, iar cînd acestea lipsesc guvernanţii se ling pe bot de banii pe care se bazau. Ei încearcă să stopeze tendinţa de muncă la negru prin amenzi, dar e cam degeaba. De ce le-ar da oameni bani pentru nişte servicii de rahat (au ajuns să moară sau să fie schilodiţi români prin spitalele care ar trebui să îi vindece, să-şi rupă maşinile prin gropi şi să se holbeze pe la posturile tv cum poliţiştii care ar trebui să îi apere se iau la palme cu profesoarele care ar trebui să îi înveţe pe copii)? De ce le-ar da bani cînd profesorii şi doctorii au salarii de mizerie şi lucrează într-o mizerie şi mai mare? De ce le-ar da bani cînd văd cum banii sînt risipiţi pe nimicuri doar pentru a-i face pe cei bogaţi şi mai bogaţi? Doar trebuie să-şi trăiască viaţa, să muncească pentru a trăi bine şi pentru a plăti datoriile pe care tot guvernanţii le-au creat.

Ca şi concluzie nu pot decît să remarc că problemele muncii la negru apar doar atunci cînd ea se realizează pe bani de nimic. În momentul în care ai o siguranţă financiară oarecare este mult mai uşor să spui NU unei situaţii care nu-ţi convine sau să-ţi plăteşti facturile la zi, este mult mai uşor să treci la un alt gen de muncă din care ai doar de învăţat.

Articol preluat de aici.