Mai ţineţi minte articolul despre bijuteriile Egiptului antic care conţineau fragmente de meteoriţi?

În documentarul de mai sus echipa organizatoare a programului Horizon de la BBC se alătură unei echipe de cercetători care încearcă să soluţioneze misterul unor bucăţi de sticlă antică împrăştiate într-o zonă înderpărtată a deşertului Sahara. Căutarea lor se transformă într-oaventură riscantă în marea de nisip, ţinuturile pustii ale Siberiei şi la zona de test a primei bombe atomice din New Mexico… iar ceea ce descoperă pare să fie un nou fenomen natural.

În anul 1996 la muzeul egiptean din Cairo minerologul italian Vincenzo de Michele a descoperit o piatră strălucitoare într-o nuanţă galben-verde ataşată unuia dintre colierele lui Tutankamon. În urma efectuării unor teste s-a dovedit că era vorba de sticlă, una mult mai veche decît civilizaţiile egiptene.

Lucrînd împreuă cu geologul egiptean Aly Barakat echipa a urmărit să descopere originea bucăţilor de sticlă împrăştiate în deşert. Sticla era o enigmă ştiinţifică, iar teoria prezentată în documentar o leagă de prăbuşirea unui meteorit pe Terra.

Astrochimistul austriac Christian Koeberl a stabilit că sticla s-a format la o temperatură atît de mare încît nu putea fi decît o singură cauză: topirea nisipului la impactul cu un meteorit arzînd în atmosferă. Dar nu s-a observat nici un crater de impact, nici măcar pe imaginile luate de sateliţi.

Geofizicianul american John Wasson a sugerat o soluţie care “provine” din pădurile siberiene: în 1908 o explozie imensă a doborît 80 de milioane de copaci în Tunguska, Siberia. Nici acolo nu a fost descoperit un crater de impact, iar oamenii de ştiinţă consideră că un obiect extraterestru de formă şi origine incertă a explodat în atmosferă. John Wasson susţine ca ceva asemănător s-ar fi putut întîmpla şi deasupra deşertului egiptean, şi că ar fi putut genera o căldură suficientă pentru a topi nisipul şi a-l transforma în sticlă.