Domnule, ce-i aceea o sirenă?

În compartimentul unui tren care se îndrepta spre Cluj călătoreau împreună, în tăcere, un bătrîn ţăran ardelean şi un domn bine îmbrăcat, cu figură de intelectual. După vreo două ore bătrînul întreabă:

– Domnule, no că să nu vă supăraţi, dar ce-i aceea o sirenă?

Domnul, evident tot ardelean, răspunde:

– No că sirena-i un fel de făptură mitolojică, jumătate femeie, jumătate peşte.

Bătrînul mulţumeşte cuviincios şi se cufundă iarăşi în tăcere. După alte două ore îndrăzneşte din nou:

– No că să nu vă supăraţi, da care parte-i femeie şi care parte-i peşte?

Domnul, care evident ştia mitologie, explică că de la mijloc în sus e femeie şi de la mijloc în jos e peşte. Bătrînul începe să prelucreze informaţia asta, şi înainte de a ajunge la Cluj, întreabă:

– Domnule, no că să nu vă supăraţi, da de care parte o tras Vasile Roită?

Io cred că-s mai mulți cei care știu să înoate decît cei care știu să zboare!

După ce însoţitoarea de zbor își termină obișnuitul „număr” privitor la siguranța zborului cu avionul, un ardelean întreabă curios:

– D-apăi coniță, parașute nu ne dați? Că io am mers și cu vaporul și ăia ne-or arătat unde-s colacii și bărcile de salvare.

– Domnule, aici nu sîntem pe vapor, da?

-Da, coniţă, deși io cred că-s mai mulți cei care știu să înoate decît cei care știu să zboare!