Noaptea muzeelor in Oradea, 14 mai 2011

În noaptea de sîmbătă spre duminică s-a derulat programul de acces liber la muzeele din Europa. Cu această ocazie a început în Oradea aniversarea zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, între 14 şi 20 mai.

Anul trecut nu am reuşit să mă duc, iar în acest moment chiar nu mai ştiu motivele… trebuie să fi fost…, dar anul acesta am fost… şi mi-am luat aparatul foto cu mine. Albumul de pe Picasa unde le-am încărcat pe cele mai reuşite este aici. Aş fi preferat să fie mai multă lumină ca să pot pune mai multe, dar asta e… Data viitoare mă voi duce cu un alt aparat (probabil) pe care să ataşez un blitz mai puternic.

Expoziţia de sîmbătă noapte de la Palatul Baroc a fost un pic dezamăgitoare din punctul meu de vedere… la cîte mii de obiecte (nu ştiu dacă-s zeci de mii sau sute de mii, oricum sînt suficiente) are în custodie Muzeul Ţării Crişurilor mă aşteptam să fie expuse mai multe. Dacă nu insistai prea mult să studiezi exponatele ai fi parcurs culoarele şi sălile expoziţiei în 5, hai să zicem cel mult 10, minute. Au fost totuşi cîteva care mi-au atras atenţia: pictura care se întinde pe un perete, plăcuţa cu inscripţia veche de vreo 6700 de ani pe care este imprimat unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere, armura şi armele…

Partea bună este că a fost înghesuială… cel puţin în anumite momente. Am avut prilejul să stau ceva mai mult pe acolo, m-am întîlnit cu nişte prieteni pe care nu i-am văzut de ceva vreme, aşa că am mai rămas. Pentru o expoziţie care nu are prea mai pretenţii cea de sîmbătă noapte a avut succes. Nu pot decît să sper că următoarele vor fi mai mari şi mult, mult mai reuşite.

Articol preluat de aici.

Extinderea Lotus Center din Oradea

Aseară am fost prima oară prin Lotus Center după aproape două luni de pauză… probabil că n-aş fi trecut pe acolo încă o dată pe atît dacă nu ar fi fost filmul Thor… dar nu despre asta vreau să scriu acum. Primul lucru pe care l-am observat cînd am ajuns a fost măgăoaia plantată în mijlocul a ceea ce a fost odinioară parcarea… Lotusul se extinde iar faţada este practic în (re)construcţie. Căutînd informaţii despre asta, măcar acum decît niciodată, am văzut că s-a tot anunţat prin mass-media la începutul lunii aprilie, dar dintr-un motiv sau altul mi-a scăpat… ceea ce nu este deloc de mirare: la cît de mult mă interesează clădirea aia şi conţinutul ei probabil că nu aş observa-o deloc dacă nu ar fi plantată chiar lîngă drum, dacă nu s-ar vedea destul de clar de pe dealurile din jurul oraşului (sau cel puţin o parte dintre ele) sau dacă nu aş avea din cînd în cînd treabă pe acolo.

Nu mă încîntă deloc acest lucru. Pe lîngă faptul că avem nevoie de un parc în zona aceea, nu de extinderea suplimentară a unei clădiri pe care nu mi-am dorit-o niciodată acolo, mai demult am auzit tot felul de chestii despre modul în care a fost construită la începuturi… Mă refer la descărcarea de sarcină arhelogică, zona Salca fiind de o importanţă majoră în acest sens, care a fost făcută în grabă şi fără a avea grijă la artefactele care au fost găsite, chiar şi în condiţiile improprii. Extinderea actuală a construcţiei nu aduce nimic bun în acest sens.

Soluţia? Cea mai rapidă şi mai drastică ar fi demolarea întregii clădiri… Una mai bună şi de lungă durată este plantarea unor copaci, flori, licheni şi muşchi în fiecare colţ în care se poate. Partea bună cu natura în mijlocul căreia trăim este că ea are obiceiul de a-şi revendica teritoriile furate de oameni… e de ajuns să o lăsăm să se manifeste liberă.

 

Articol preluat de aici.

Proiectul parcului Salca, Oradea

Ca locuitor al Oradei pot spun că mă preocupă starea spaţiilor verzi din oraş: în primul rînd pentru că-s prea puţine şi în al doilea rînd pentru că şi copacii care sînt acum prin oraş sînt ciuntiţi fără nici un fel de discernămînt în numele unei “întreţineri” făcute aiurea…. dar asta e altă mîncare de peşte (cum se mai spune). Ciuntea copacilor şi tăierea lor fără a fi plantat nimic în schimb ţine de educaţia şi de bunul simţ al oamenilor care lipsesc de prea multe ori.

Unul dintre locurile “libere” care mi-a atras atenţia este cel dintre Lotus şi pîrîul Peţa, zona Salca cum mai este numită. În ultimii ani am auzit cîte ceva, foarte vag, despre scandalurile imobiliare care au avut-o ca subiect principal dar primul şi singurul lucru care mi-a atras atenţia asupra acelei zone este pustiul ei. Practic oraşul a ajuns să o înconjoare în mare măsură, mai ales după construirea Lotusului şi a bisericii dinspre Cantemir, iar în mijloc sînt doar mizerii aruncate aiurea, rămase în urma construirii clădirilor şi parcării. Nu ştiu în ce măsură au mai rămas în subsol urmele mlaştinii care s-a întins pe o bună parte a Oradei actuale, dar faptul că încă nu s-au construit clădiri mari (gen blocuri de apartamente sau de birouri) îmi spune că această operaţiune este încă dificilă.

Dincolo de scandalul imobiliar despre care am citit în ultimele zile referitor la acea zonă (două dintre articolele respective se află aici şi aici) pot spune că m-am bucurat (aşa, un pic, cît să îi acord un vot) că există cineva care are măcar intenţia de a face un parc acolo. Mă refer la primarul nostru, Ilie Bolojan, şi la tentativele lui de a direcţiona utilizarea terenului spre aşa ceva. Nu ştiu în ce măsură va reuşi, dar ar fi bine să o facă cum trebuie.

Cineva mi-a spus că în Salca s-a găsit cel mai vechi şi mai bine păstrat schelet uman din zona Oradei, vechi de vreo 5000 de ani (dacă mai reţin corect), atunci cînd a fost construit Lotusul. Asta ce nu mă miră deloc: apele termale care împînzesc subteranul au avut ca efect direct clima mai blîndă decît în alte locuri, iar avantajele strategice ale zonei (la marginea cîmpiei şi a dealurilor) trebuie să o fi făcut foarte căutată de către oamenii din vechime.

Voi ce ziceţi? Ce altceva mai bun decît un parc ar putea fi construit acolo?

Articol preluat de aici.