Lumea vie: Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Lumea vie Originea ciinilor si domesticirea lupilor in China / Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

De-a lungul ultimilor ani am auzit diverse teorii asupra migraţiei oamenilor din Africa spre Asia şi Europa, inclusiv cu informaţii despre genetică şi ADN-ul mitocondrial (transmis pe cale maternă, rămîne tot timpul constant). După cum probabil v-aţi dat seama deja, cîinii şi caii au însoţit rasa umană de multe milenii, lor li s-au alăturat mai tîrziu şi alte animale de casă precum pisicile şi găinile. Se poate spune chiar că unele specii, precum cîinii şi caii, au influenţat mult specia umană aşa cum aceasta le-a influenţat la rîndul ei, dar asta este o altă poveste.

Nu cred că se poate cu siguranţă cînd a fost domesticit primul strămoş al cîinilor actuali, dar zilele trecute am aflat dintr-un articol publicat în Past Horizons despre studiul care ar confirma teoria că cîinii sînt descendenţi ai lupilor domesticiţi într-o regiune din sudul Asiei, undeva pe fluviul Yangtze în China. Conform acelui studiu, regiunea respectivă ar fi principala sau probabil singura zonă în care lupii au fost domesticiţi de oameni. Cercetătorii se bazează pe genetică, morfologie şi comportamentul cîinilor care spune că sînt descendenţi direcţi din lupi, deşi nu a fost niciodată stabilit foarte clar din punct de vedere ştiinţific unde în lume a început domesticirea lor.

O altă variantă a zonei în care au fost domesticiţi strămoşii cîinilor este Orientul Mijlociu. Pe parcursul desfăşurăii studiului cercetătorii au găsit contribuţii genetice minor din încrucişări între rasele de cîini şi lupi şi în alte regiuni geografice, inclusiv Orientul Mijlociu, dar ei susţin că principala zonă este în China.

Au fost implicaţi cercetătorii de la KTH: Peter Savolainen, Mattias Oskarsson och Arman Ardalan care lucrează la Laboratorul pentru Ştiinţa Vieţii (Science for Life Laboratory – SciLifeLab www.scilifelab.se), o colaborare dintre Intitutul Regal de Tehnologie KTH (KTH Royal Institute of Technology), Universitatea din Stockholm, Institutul Karolinska şi Universitatea Uppsala.

Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier – Kim Soo-Ro, the Iron King

Kim Soo-ro posterIeri seară a început un nou serial coreean pe TVR 1, tot unul istoric şi tot o dramă. Formatul este foarte asemănător cu cel deja consacrat pe orarul 18:25 – 19:30, de luni pînă vineri. Tradus de către televiziune sub forma “Legendele palatului: Kim Suro, regele de fier” pentru a se încadra în tipar (titlul original este Kim Soo-Ro – The Iron King), este a opta producţie sud-coreeană difuzată la noi. A fost realizat anul trecut, are 64 de episoade, iar difuzarea lui va ţine pînă la finalul lunii iulie.

Chiar dacă foarte multe elemente din istoria acelor vremuri au rămas multă vreme învăluite în mister şi acoperite de legendă, poveştile despre Kim Suro şi dinastia Gaya au rămas pînă azi. El este eroul legendar care a întemeiat unul dintre regatele coreene din vechime, Gaya (oraşul stat Geumgwan Gaya care a condus un întreg regat realizat prin unirea a 12 ţărişoare mai mici) şi a ieşit în evidenţă prin farmecul şi temperamentul său. TVR spune cîteva chestii despre fundalul istorico-mitologic al poveştii, puteţi găsi informaţiile aici – nu am de gînd să le reiau.

De menţionat, şi e destul de important, este că regatul Gaya a existat între anii 42 – 562 era creştină în SE peninsulei Coreene, a fost recunoscut pentru progresele obţinute în domeniul metalurgiei, iar porecla “regele de fier” atribuită lui Kim Soo-Ro vine de la faptul că a reuşit să impună supremaţia în Asia în comerţului cu obiecte din metal. Obiecte produse de ei au fost descoperite inclusiv în Orientul Mijlociu. Pînă prin anii 1970 se ştiau foarte puţine lucruri certe despre ea, dar a început să cîştige atenţia istoricilor atunci au început să fie găsite foarte multe relicve din acea perioadă. Poveştile spun că o treime din coreeni sînt descendenţi din Gaya.

Hur Hwang-oak era originară din Ayuta (localizată în India de acum), şi-a petrecut călătoria împreună cu tatăl ei pe traseele lui (era negustor). L-a cunoscut pe Kim Suro, s-au îndrăgostit şi a devenit prima regină a regatului Gaya.

Seok Tal-hae a fost un prieten de-al lui Kim Suro şi a devenit cel mai mare rival al acestuia, s-au luptat pentru supremaţia politică în Gaya dar Seok a pierdut şi s-a retras în Saroguk (Shilla) unde s-a căsătorit cu prinţesa Ah-hyo şi a devenit al patrulea rege al acelui ţinut.

Ah-hyo, prinţesa de Saroguk, aventuroasă din fire şi luptătoare din obicei, şi-a făcut intrarea în poveste ca spionă: şi-a ascuns adevărata identitate şi a încercat să obţină informaţii secrete despre tehnica prelucrării fierului din Gaya. Povestea de dragoste dintre ea şi Kim Suro nu a rezistat.

Din distribuţie fac parte:

Ji Sung – Kim Suro Park Gun Tae – Suro (copil) Bae Jong Ok – Queen Jung Gyun  Yoo Oh Sung – Shin Kwi Gan / Tae Gang Seo Ji Hye – Heo Hwang Ok  Go Joo Won – Ijinashi  Won Duk Hyun – Ijinashi (copil) Kang Byul – Ah Hyo  Lee Pil Mo – Suk Tal Hae  Shin Dong Ki – Tal Hae (tînăr)  Lee Jong Won – Jo Bang Jang Dong Jik – Deuk Sun / Yoo Chun Kim Hyung Il – Kim Yoong Lee Won Jong – Yeom Sa Chi Lee Hyo Jung – Lee Bi Ga Wang Bit Na – Ah Ro (mătuşa lui Ah Hyo’s) Lee Duk Hee – Doctor Ah Jin Yoon Joo Sang – Mul Soe Choi Soo Rin – soţia lui Jo Bang Jung Jae Gon – Sa Bok Kim Ki Hyun – Heo Jang Sang Kim Hye Eun – Na Chal Nyeo

Regia este semnată de Choi Jung-Su şi Jang Soo-Bong, iar scenaristul este Kim Mi-Suk. Serialul a fost difuzat de MBC în perioada 29 mai 2010 – 18 septembrie 2010.

Articol preluat de aici.

 

Turismul in Bihor si-n Romania

Ceva mai devreme am văzut pe reţea o ştire despre un videoclip reclamă pentru promovarea turismului în Rîmnicu Vîlcea şi a frumuseţilor de acolo. Mă refer la frumuseţile naturale… nu mă înţelegeţi greşit. E vorba doar de turism. 

Oricum, am căzut un pic pe gînduri şi am început să contorizez ce avem şi ce nu avem prin judeţul Bihor. Adică undeva în nord-vestul României… în scurt timp că nu avem absolut nimic de oferit… nu avem nici izvoare termale aruncate peste tot prin judeţ (prin Băile Felix, Băile 1 Mai sau aiurea), nu avem nici munţi plini de peşteri şi de zone în care se poate schia, nu avem nici peisaje superbe în rezervaţia naturală Padiş, nu avem nici peşteri faimoase precum Peştera Urşilor, nu avem nici Cetăţile Ponorului sau Valea Galbenei (locuri unice prin frumuseţea lor), nu avem nici istorie bimilenară în zona Oradei (cetatea Oradei şi cetatea de pămînt de la Biharia)… Toate astea-s mitologie pură, basme pentru adormit copii.

Aşa că nu vă mai osteniţi să veniţi pe aici. Nu vă oferim nimic… şi, mai ales, vă lăsăm şi fără bani.  Aşa că staţi departe… Bihorul, de fapt toată România, este mai rea decît o zonă radioactivă şi nu vă veţi alege cu nimic bun de aici.

 

Articol preluat de aici.

Carne versus insecte

Am auzit de o vreme că prin Asia se consumă insecte (adică pe post de mîncare) şi că sînt atît hrănitoare (au multe proteine şi minerale), cît şi bune. Probabil voi ajunge să consum şi eu aşa ceva, măcar de test, dar poate că nu va fi nevoie să ajung tocmai în Asia pentru a face asta.

Unul dintre articolele de pe hotnews (poate fi citit aici) mi-a atras atenţia tocmai pentru că ştiam cîte ceva despre acest subiect. El spune că Organizatia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a luat deja în considerare proiectul lui Arnold van Huis, un entomolog de la Universitatea Wageningen din Olanda şi consultant FAO, care prezintă avantajele consumului de insecte comestibile pe baza unei diete (aproape) zilnice.

Dacă în Asia mîncatul de insecte este o practică curentă (în unele locuri), de ce n-ar fi şi la noi?

Articol preluat de aici.