Emil Boc, guvernul si asumarea legii educatiei

Guvernul lui Emil Boc şi-a asumat azi legea educaţiei. Nu ştiu detaliile ei, ştiu doar că istoria şi geografia ar trebui să fie în limba minorităţilor şi că dintr-o metodologie bazată pe acumularea de cunoştinţe ar trebui să se treacă la o metodologie bazată pe capacităţi, dar nu mă aştept să fie ceva bun. Pur şi simplu o lege bună nu se încadrează în cadrul legal pe care l-au tot creat politicienii de acum în ultimii ani. Moţiunea de cenzură a fost programată pentru ieri tocmai pentru a-i împiedica pe cei de la “putere” să-şi asume legea, dar nu a reuşit.

Dincolo de vorbăraia politică şi declaraţiile fanfaronilor ăia (la astea-s buni, dar numai atît), educaţia s-a dus din ce în ce mai mult la naiba în praznic în ultimii ani. Avem tot mai mulţi români care nu ştiu să conjuge ca lumea un verb şi nu-s în stare să se exprim e corect, sau chiar mai rău: au ajuns prin televiziuni şi pe la radio. Iar folosirea limbii române este un lucru de bază, nu? Despre restul materiilor din şcoală nici nu am de gînd să pomenesc. Nu ştiu cîţi dintre români mai ştiu să se orienteze prin ţară nici măcar cu o hartă în mînă sau care să cunoască formele de relief pe care le avem răspîndite pe aceste meleaguri… iar acum se doreşte ca unii dintre cetăţenii români să le înveţe într-o altă limbă decît cea naţională. Chiar, cîţi dintre voi ştiu unde se găseşte Nagyvarad? Sau oricare alt oraş aruncat aiurea pe hartă prin România.

Şi nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine cînd vine vorba de educaţie. Avem nevoie de calitate, chiar şi în detrimentul cantităţii.

După asumarea legii, acum cîteva minute, Emil Boc tocmai l-a atacat pe Victor Ponta pe baza declaraţiilor acestuia de aseară pe marginea moţiunii de cenzură de ieri (e vorba despre politicienii “ticăloşi” care au promis, au primit ce au cerut şi n-au mai făcut nimic din ce au promis – votarea moţiunii). Că are dreptate este un lucru adevărat, dar nu are nici o legătură cu legea educaţiei. Că s-a declarat şocat de existenţa mitei politice şi a cumpărării de voturi este doar o vorbăraie fără sens… doar este vorba despre o manevră curentă pentru politicienii români. TOTUL este de vînzare la ei, mai ales voturile şi influenţa politică.

Pe lîngă calitatea de care pomeneam mai devreme, avem nevoie de verticalitate, cinste şi de mai multă curăţenie în ţara asta împuţită de gunoiul politic.

 

Articol preluat de aici.

Cenzură şi asumare de lege

Agitaţia din lumea politicului românesc pe durata lunii octombrie 2010 nu se termină nici azi şi nici mîine… sau săptămîna asta: opoziţia s-a tot pregătit în ultimele săptămîni să depună o moţiune de cenzură la adresa guvernului, ea se va întîmpla pe 27 octombrie tocmai pentru a-i opri pe incompetenţii ăia să facă alte prostii. Sau cel puţin aşa susţin ei, din punctul meu de vedere opoziţia are un dublu scop: pentru a-i împiedica pe guvernanţi să facă alegeri proaste şi să fure, dar şi pentru a le lua locul ca să facă acelaşi lucru la un alt nivel.

Asumarea legii educaţiei din partea guvernului este programată pe 28 octombrie. Este încă neclar dacă asumanea va mai avea loc, însă, indiferent de succesul sau eşecul cenzurii, educaţia se îndreaptă vertiginos spre pămînt. Nu este singurul domenui distrus în lupta politică din ultimele decenii, dar cu siguranţă nu va fi salvat în vreun fel de vînzoleala de acum. Guvernul lui Emil Boc este ameninţat iar, se clatină din toţi ţîţînii, dar marinarul de la cîrmă s-a dovedit pînă acum un navigator-manipulator foarte priceput… indiferent de cît de (ne)plăcut este, trebuie să îi recunoaştem măcar asta.

Articol preluat de aici.

Asumarea raspunderii guvernului

Azi guvernul Emil Boc îşi asumă răspunderea pentru două proiecte de lege pe care le vrea adoptate, inclusiv reducerea veniturilor bugetarilor, a pensiilor şi a tuturor celorlalte chestii (ştiţi deja subiectul, a făcut de cîteva ori înconjurul ţării în ultimele săptămîni).

Guvernanţii actuali s-au dovedit a fi nişte incapabili şi din punctul de vedere al rezultatelor scoaterii Românei din criză (mai rău au aruncat-o cu capul înainte în prăpastie), dar şi din punctul de vedere al oferirii unei soluţii eficiente de acum înainte. NU îi consider capabili să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia de acum a ţării şi să plece singuri de la putere, şi nici nu vor pleca cu uşurinţă de pe poziţiile de putere (decizie politică) pe care s-au cocoţat. Cu siguranţă vor trebui alungaţi de acolo pentru a avea vreo şansă pentru un viitor mai bun.

Li se pregăteşte debarcarea, şi este poate pentru prima oară de ceva timp (ultimii ani) în care voinţa populară este asemănătoare sau aceeaşi cu cea a partidelor politice. E adevărat, televiziunile (şi mass-media) în general au avut oarecare rezultate bune în manipularea oamenilor, însă îmi este greu să evaluez amploarea lor.

Tot azi, probabil ca urmare a manevrelor politice, cursul euro-ului creşte raportat la lei. Sau leul scade în funcţie de euro, spuneţi-i cum vreţi, e aceeaşi chestie.

Articol preluat de aici.