Vinerea neagra la Cairo

Sau cel puţin aşa s-a spus despre tulburările din capitala Egiptului la început. De atunci au trecut trei zile (sau, mai precis, este a treia zi de cînd a izbucnit totul. Nu pot spune că am urmărit prea atent evenimentele de acolo, dar au fost o prezenţă constantă în fundal în ultimele zile.

La început s-a spus că-s doar nişte tulburări, apoi acestea au devenit revoltă şi manifestaţii… Am auzit repetîndu-se la nefîrşit că foarte mulţi dintre egipteni trăiesc doar cu 2 dolari pe zi (sau cel mult doi dolari), că foarte mulţi dintre ei sînt încă analfabeţi, că Hosni Mubarak, dictatorul de lungă durată a Egiptului (“doar” vreo 30 de ani), a cerut destituirea guvernului şi apoi a trimis avioanele şi elicopterele armatei deasupra capitalei pentru a-i “convinge” pe locuitori să se potolească. Oare mai trebuie să menţionez că armata a fost scoasă în stradă demult? Există deja morţi, răniţi, victime printre egiptenii revoltaţi… iar evenimentele nu par să fie pe cale să se stingă. S-ar putea să mă înşel, am spus deja că nu am urmărit cu atenţie, dar este destul de uşor de verificat. Doar trăim în era internetului şi a informaţiei… este mult mai uşor de urmărit fluxurile de date (inclusiv cele video) decît înainte de existenţa reţelei mondiale.

Dincolo de distanţa de 21 şi un pic de ani, mie totul îmi aduce aminte de revoluţia din 1989 (ştiu că există discuţii pe tema revoluţie-lovitură de stat, dar pentru moment prefer să rămîn la denumirea oficială). Nu ştiu în ce măsură se va finaliza revolta din Cairo, dar cu siguranţă va intra in istorie. Chiar dacă egiptenii nu vor reuşi să-l alunge pe Mubarak de pe poziţia de putere de care s-a agăţat, chiar dacă guvernul şi sistemul politic nu va fi schimbat, aceste zile vor face o schimbare… Singurul lucru pe care îl deplîng cu adevărat sînt distrugerile aduse vestigiilor istorice (unele inestimabile) de acolo. Din cîte am înţeles la un moment dat, mai devreme, cineva a reuşit să distrugă deja nişte mumii şi un sarcofag dintr-un muzeu.

Articol preluat de aici.

Emil Boc, dobitbocul prim ministrul roman

Nu, n-am făcut nici o greşeală. Am spus dobitBoc. Adica Emil Boc aşa cum este el în mod normal. Una dintre ştirile din seara asta mi-a dovedit, încă o dată, că am dreptate.

Să întrebi este ceva absolut normal, mai ales atunci cînd nu ştii ceva. Copiii pun tot felul de întrebări, multe dintre ele foarte indiscrete, dar pe măsură ce cresc ajung să filtreze întrebările pe care le pun în funcţie de moment şi de situaţia (locul) în care se află. Ei îşi dau treptat seama că unele întrebări puse aiurea îi dezavantajează sau îi fac de rîs, şi de acee trebuie puse între patru ochi (sau, eventual, în cadrul unui grup de persoane de încredere). Orice om normal şi cu un oarecare dram de minte ar prefera să întrebe pe cineva autorizat (care cunoaşte bine subiectul sau subiectele nelămuririi) sau, eventual, să caute pe reţeaua mondială informaţiile respective. Depinde ce anume îi este mai la îndemînă.

Aparent, Emil Boc nu a învăţat încă lecţia întrebărilor indiscrete: el s-a apucat să întrebe în gura mare la începutul şedinţei executivului, cu o mulţime de oameni şi de camere de filmat îndreptate spre el, de ce au avioanele probleme cu cenuşa vulcanică dacă tancurile din Irak nu au probleme cu nisipul. L-a lămurit repede, într-o oarecare măsură, ministrul Apărării.

Cum a decurs discuţia, aşa cum a fost prezentată de ştirile ProTv (da, astea a fost ce-am găsit pe reţea la o căutare rapidă):

Domnule ministru Oprea, tancurile cum se descurcă în Afganistan şi… nu în Afganistan, în Irak, cînd era nisipul şi nu se opreau motoarele, la avioane de ce li se opresc motoarele? ” a întrebat Boc.

Ministrul i-a replicat imediat că şi tancurile au mai avut probleme din cauza nisipului fierbinte, dar că de regulă au funcţionat.

În primul rînd că în Irak se mai şi opreau, domnule prim-ministru, ca să ştiţi, pe nisipul fierbinte. Dar de regulă au funcţionat. Am întrebat şi eu, am crezut că este vorba de plafon, dar specialistii mi-au spus că nu, datorită lipsei de oxigen, de aceea intervine şi se opresc motoarele la avioane, de aceea este pericol de prăbuşire a avioanelor. Şi eu am crezut că este vorba doar de vizibilitate, dar nu, de fapt lipsa de oxigen“, a spus Oprea.

Premierul l-a ascultat atent, după care a spus că şi in industria aeriană trebuie găsite soluţii pentru evitarea unor astfel de probleme.

Şi uite aşa se rezolvă probleme lumii! Boc decide, lumea se supune.

Articol preluat de aici.