Refugiul la mănăstire după picarea la bacalaureat

Tînărul Vasile s-a decis să se refugieze la mănăstire ca să scape de gura lumii pentru că nu și-a luat bacalaureatul și de rîsete colegilor pentru perlele pe care le-a spus și le-a scris la bac. Ajunse la porțile mănăstirii, iar părintele stareț l-a întîmpinat spunîndu-i despre viața socială care se desfășoară de obicei în zonă:

– Tinere, aici facem mult sport. Lunea și vinerea jucăm polo, iar marțea și vinerea jucăm cricket. Unii s-au apucat de fotbal și tenis, dar sînt încă puțin. Caii de pe terenurile mănăstirii ne lasă să-i călărim uneori, ne simțim de parcă am fi la paradă.

– Părinte, a răspuns amabil tînărul, mie nu prea îmi place sportul.

– Atunci poate îți vor plăcea nopțile de miercuri, i-a sugerat starețul. Facem o masă mare cu ce ne oferă enoriașii, iar după ce mîncăm consumăm cele mai alese băuturi pînă cădem sub masa. Îți spun, este de-a dreptul minunat!

– De fapt, părinte, nu îmi place nici să beau. Mai beau cîte o bere sau un pahar cu vin cîteodată cu prietenii, dar și aia în scîrbă.

– Ah, atunci poate îți vor plăcea zilele de sîmbetele. În timpul zilei vin fetele să facă plajă nud pe malul lacului mănăstirii, iar seara este dansantă cu cele mai frumoase dintre aceste fete. Și totul nu se limitează doar la dans, dacă mă înțelegi!

– Dar nici compania fetelor nu prea îmi place… nu m-am înțeles cu ele niciodat suficient de bine ca să-mi placă.

După o pauza mai îndelungată, căzut un pic pe gînduri, părintele întrebă:

– Vasile, ești cumva homosexual?

– Oh, nu, părinte!

– Păcat! Înseamnă că nu îți vor plăcea nici nopțile de duminică!

Perle bacalaureat 2013

In introducere:
– Tatăl tău nu te mai ajută să-ţi faci lecţiile pentru acasă?
– Nu, doamna profesoară, ultimul 3 l-a jignit profund.

“Jurnalul e mai puţin bun cînd la 16 ani mama găseşte scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place”

“Un jurnal e bine să ai ca să vezi cît de prost erai în trecut şi cîte fete ţi-au mîncat bani”

“Jurnalul e acel ceva pe care îl uiţi în bancă la şcoală şi un coleg îl găseşte şi îl citeşte şi te compromite”

“Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis”

“Cătălin Botezatu este un model în viaţă pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adînc în Europa”

“Pe lîngă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, cînd nu sunt obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu ”

“La cerinta de a formula un enunt cu substantivul umar: Ma doare-n umar de tine.”

“Rolul ghilimelelor e sa stii tu, ca esti cititor, ca n-a zis asta autorul, ci ca a auzit pe undeva si si-a scris repede in carnetel.”

“Va rog eu sa-mi DATZI cinci, am problem acasa nici nu VRETZI sa SHTITZI. FACETZIMI un bine sint amarat.”

“Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul”

“Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surîzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci cînd este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei”

“Ann avea nişte trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puţin epic deşi avea potenţial întrucît îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric”
“O duci bine în viaţă dacă eşti şmecher, cu maşină tunată, gagică cool, ţi se apleacă lumea la picioare. Sau poţi fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe Becali, după trei ani scapă. Rămîne în istorie“.

“Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbeşte pe înţelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încîlcite, musai am nevoie de dicţionar ca să pricep ce vrea să spună“

“Multă lume a critică pe Zăvoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afiş în show biz, prin toate revistele, le urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la elevizor. Pentru mine ele au reuşit în viaţă. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te ştie nimeni, în afară de cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci“.

“Este foarte important să îţi alegi un model în viaţă. Eu încă de mică m-am văzut model de succes, pe marile scene, prezentînd haine scumpe, pentru oameni rafinaţi. Acum modelul meu este Mădălina Ghenea.”

“În această poezie, luna semnifică noaptea, şi asta înseamnă că a venit timpul acţiunilor care nu pot fi făcute ziua”

“Bărbaţi cu ochii mari şi pe alocuri curioşi”

“Tendinţa (lui Margulis) de a avea încredere în oameni, ducîndu-l de nas”

“Margulis poate fi asociat cu Gogoaşa care a fost păcălită de vulpe”

“Enunţ cu expresia „a fi de partea cuiva“: Eu sunt de partea ministrului în privinţa copiatului”

“Enunţ cu expresia „cu trup şi suflet“: „Cu trup şi suflet“ înseamnă a avea încredere într-o persoană care te-a pătruns”

“Omul este fericit atunci cînd dragostea-i ajunge pînă-n fund”

“Rolul verbelor la imperfect e sa ne arate ca lumea asta chiar e imperfecta, poti sa faci tu bine cat poti, sa te duci la biserica, sa-ti faci temele, sa nu minti si tot te calca masina sau faci cancer.”

“Tipul de perspectiva narativa in Accidentul este una foarte foarte nasoala, daca-mi permiteti sa spun mai modern. Ce accident are o perspectiva vesela?”

“Eu am tot comentat doua pagini si ce vroiati aproape tot, numai tropi nu stiu ce este. Poate e gresit subiectul.”

Bacalaureatul 2011 dupa contestatii

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult “iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: “space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Bacalaureat 2011

Nu pot spune că în ultimele săptămîni am urmărit cu atenţie progresul examenelor de bacalaureat (la nici un nivel: fie local, fie naţional) din acest an, dar s-au adunat prea multe elemente strîns legate de el ca să-l ignor. Ca să trec direct la concluzie: nu sînt singurul care zice că a fost un adevărat masacru, probabil că nu sînt singurul care spune că a fost bine.

A fost prima oară cînd s-au pus camere de filmat în interiorul sălilor de examen pentru a-i supraveghea video pe candidaţi. S-a copiat şi în anii anteriori, de asta sînt 110% sigur – este un obicei mult prea îmbibat în natura umană pentru a ne minţi în vreun fel că nu a existat mereu, dar de foarte multe ori s-a trecut cu vederea… mai ales că de multe ori rezolvările la subiecte au fost servite chiar de către profesori. Au fost unele pedepse şi elevi excluşi din examen, dar cam întotdeauna a fost cuvîntul elevilor împotriva cuvîntului profesorilor… nu că ar fi contat prea mult, dar cînd există camere video prin preajmă problema se pune altfel.

Nu este primul scandal de nivel naţional care urmează bacalaureatului, dar sper să fie un semnal (dacă mai este nevoie de aşa ceva?) că sistemul de învăţămînt este la pămînt şi că foarte multe produse pe care le scoate nu-s decît rebuturi. N-aş putea spune cum reuşesc sau cum vor reuşi aceste persoane, dar aproape sigur nu se folosesc din ceea ce ar fi trebuit să înveţe în şcoală.

O verişoară de-a mea a dat bac-ul zilele astea, iar azi, aşteptînd după rezultate, i-am auzit pe cei din jurul meu discutînd după afişarea lor: spuneau că au picat clase întregi de la liceul respectiv. Din ce-am citit pe reţea promovabilitatea în diverse licee din ţară era undeva pe la 20% sau chiar mai puţin, aşa că nu a fost un caz singular.

Concluzia o ştiţi deja. Nu ştiu cum va fi rezolvată situaţia de acum a învăţămîntului, nu ştiu nici măcar dacă va fi rezolvată în următoarele decenii, dar cu siguranţă nu ne aşteaptă un viitor bun: generaţia care termină acum liceul va avea peste cîţiva ani cîte ceva de zis în domenii importante precum economia naţională, învăţămîntul şi medicina şi, de ce nu, politicul românesc. Toate acestea sînt deja la pămînt… şi avem toate şansele ca generaţiile care ne prind acum în urmă să le îngroape bine… suficient de bine pentru a-i transforma pe strănepoţii noştri în arheologi.

Frauda de la bacalaureatul 2011

O să încep cu o întrebare: pe voi vă miră frauda de azi de la bacalaureat? Ştiţi voi, cei 100 şi ceva de elevi dintr-un total de 159 de elevi care dădeau bac-ul la o şcoală din Mehedinţi şi care au fost prinşi copiind. Pe mine nu mă miră deloc. Nu pot spune în întregime obiectiv cum era generaţia mea cînd am terminat liceul, dar cu siguranţă nu eram foarte breji… doar eram la liceu. Problema este că foarte mulţi din generaţiile de liceeni de acum sînt pur şi simplu tîmpiţi… am avut prilejul să văd destui în acţiune, mai mult sau mai puţin direct, şi nu le acord credit decît unei mici părţi dintre cei pe care i-am observat.

Şi noi am copiat prin liceu, nu pot nega asta – de fapt, nimeni nu ar putea nega acest lucru. Dar s-a făcut mereu între anumite limite, cît să nu ieşi prea mult în evidenţă şi, dacă se poate, să nu fim prinşi. Şi de cele mai multe ori s-a reuşit. Acum însă treburile se fac pe faţă, chiar şi în prezenţa webcam-urilor (cel puţin aşa am auzit de la unii liceeni de pe aici şi am citit pe reţea despre alte cazuri în ţară), iar asta este o dovadă clară de tîmpenie.

Cu siguranţă că cei din Mehedinţi nu ar fi fost prinşi dacă cineva nu ar fi “ciripit” cui trebuie… dar asta nu va revolva problema într-o ţară în care furtul se face pe faţă şi unde este nevoie de telefoane la “cei de sus” (oricare ar fi nivelul de organizare). La nivel naţional au fost daţi afară din examene cîteva sute de elevi în ultimele zile, sub 1000 de bucăţi de indivizi tîmpiţi, dar pot spune cu siguranţă că cei care au copiat sînt mult mai numeroşi.

Primul instinct ar fi să spun că e vai şi-amar de o generaţie care nu e capabilă nici măcar să-şi ia bacalaureatul pe bune, dar este generaţia pe care am creat-o noi (ca popor). Nu pot să mă bucur, deşi ar trebui: în 20 de ani nu voi avea nici o concurenţă din partea lor cînd va veni vorba de scris… la cît de analfabeţi sînt acum probabil că peste două decenii nu vor şti nici să  descifreze limba în care e scris un text (ei şi copiii lor).

15 de Ion Popescu au dat bacul in aceeasi clasa

Cînd am auzit ieri prima oară despre chestia asta n-am ştiut dacă să rîd în hohote sau să rîd cu gura pînă la urechi. Am luat-o ca o glumă foarte bună şi am trecut mai departe la ce am avut de făcut. Şi chiar am avut de făcut destule, dar asta e o altă poveste. Ideea este că la momentul respectiv nu am crezut că avem tineri atît de proşti încît să-şi pună pe lucrarea de bacalaureat un alt nume decît al lor. Aşa că atunci cînd am auzit că o grupă întreagă a făcut acest lucru am rîs şi am ignorat ştirea.

Dar se pare că a fost pe bune… şi probabil este cea mai tare perlă de la ediţiile din ultimele zeci de ani ale bacalureatului în România. S-a întîmplat la Piteşti şi totul a pornit de la o fişă-tip prezentată de supraveghetori tuturor candidaţilor pentru ca ei să se ia după model şi să completeze cu numele lor. Nu s-a întîmplat asta: toţi elevii din clasă şi-au trecut pe foi numele Ion Popescu, aşa cum era în model. Nu pot să nu mă întreb cît de tîmpit trebuie să fii ca să faci aşa ceva? Adică să te duci să dai bacalaureatul şi să completezi pe foaie alt nume? Este, evident, o întrebare retorică pentru că răspunsul este foarte scurt şi foarte cuprinzător: foarte. Adică foarte tîmpit. Mă întreb dacă vreunul dintre aceşti… elevi au şi reuşit la bac.

Evident, în acest caz foile au fost schimbat şi au fost trecute numele adevărate ale elevilor. Dar dacă… specimene din astea vor ajunge să reprezinte voci ale generaţiilor următoare chiar am dat de naiba.

O ştire despre acest… subiect este aici.

Articol preluat de aici.