Azi noapte am auzit nişte zgomote ciudate prin casă. Mă ridic usor, iau făcăleţul nevestei şi mă furişez spre uşa de la balcon… Cînd mă uit pe geam văd o flacără de lumînare tot rotindu-se prin aer, parcă suspendată. Deschid uşa balconului brusc şi încep să lovesc orbeşte.

– Aoleo, stai, nu mai da! se auzi o voce zbierînd.

– Ce cauti mă aici, la mine-n casă?! îi zic, continuînd sî-l altoiesc deşi făcăleţul s-a crăpat în vreo două locuri, aproape să se rupă.

N-a mai apucat să-mi răspundă dar, pînă la urmă, orice a căutat ştiu sigur că a căutat-o cu lumînarea…