Într-o iarnă, în toiul nopţii, badea Mircea este trezit din somn de bătăi puternice în geam.

– Alo, e cineva acasă?

Deschide badea Mircea geamul, iar individul care bătea îl întreabă:

– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?

– N-am nevoie, domnule. Lasă-mă să dorm, că e 12 noaptea.

După 10 minute, iarăşi bătăi în geam:

– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?

– N-am nevoie, domnule. Nu eşti sănătos la cap, să mă trezeşti pentru asta la miezul nopţii?

După încă 10 minute, alte bătăi:

– Nu vă supăraţi, aveţi nevoie de lemne?

– Domnule, dacă nu mă laşi în pace, chem poliţia.

Într-un final, individul pleacă. Definitiv. A doua zi dimineaţă, în adăpostul pentru lemne, badea Mircea nu mai găseşte nici un lemn… Rămăsese doar un bilet: “Să nu zici că nu te-am întrebat!”