Bine ai venit, Florin Ciucaş!

Nu ştiu dacă scandalagiul care comentează pe diverse bloguri orădene este Florin Ciucaş sau nu (nu pot să dovedesc asta doar pentru că cineva a decis să se semneze cu numele lui), dar vreau să-i urez un mare Bine ai venit! în clubul admiratorilor celor care frec menta.

Nu-l cunosc pe Florinel decît din auzite, de meserie este jurnalist, dar, citind comentariile de pe acele bloguri orădene de care pomeneam mai devreme mi-e jenă să-l numesc jurnalist. Cel care se semnează astfel este (în cel mai bun caz) un scandalagiu notoriu. Azi i-a numit pe bloggerii orădeni “clubul frecătorilor de mentă anonimi” şi este ceva frumos luînd în considerare restul comentariilor pe care le-am citit pînă acum. Nu mă consider a fi un blogger, dar fac parte dintre cei care scriu constant, inclusiv despre evenimentele din Oradea. Unii mă consideră a fi blogger, de multe ori prefer să-i las să creadă aşa fără să-i contrazic… e treaba lor dacă vor sau nu să afle mai multe informaţii sau să se rezume la această activitate.

Revenind la subiect, adică la scandalagiu, îl invit să viziteze clubul frecătorilor de mentă şi să încerce să nu se enerveze prea tare de calitatea superioară a articolelor (comparativ cu cele de pe ebihoreanul.ro, cel mai tare site de bancuri şi trolling din Oradea)… S-ar putea să-i pleznească vena de la tîmplă, aia care i se zbate de fiecare dată cînd citeşte ceva bun şi nu e scris pe Bihoreanul.

Tirajul Bihoreanului cumparat de iubaretii despre care au scris

Unul dintre articolele pe care le-am găsit pe Pagina de media (aici) prin intermediul unui prieten mi-a trezit interesul (şi zimbetul). Nu ştiu în ce măsură autorul articolul din Bihoreanul despre care se pomeneşte (şi pe care îl puteţi găsi aici) se aştepta ca tirajul din Oradea să se epuizeze în foarte scurt timp, dar se poate spune că redactorii au cam dat lovitura: au vîndut aproape în întregime tirajul ziarului (vreo 80-90% din 3.000 de exemplare) în foarte scurt timp şi au reeditat povestea a doua zi ca să ajungă, totuşi, şi la oameni iar ziarul să fie vîndut din nou. Este foarte probabil că primul tiraj a poveştii să fi fost achiziţionat (prin intermediari) de către iubăreţii care îi sînt personaje principale. Am scris “au cam dat lovitura” pentru că nu am auzit nicăieri de demisii, demiteri sau arestări pe marginea acestui subiect. Încă.

Povestea este simplă, dar nu este deloc neobişnuită: doi oameni au început o relaţie extraconjugală. Faptul că erau persoane care ocupa funcţii publice a atras atenţia asupra lor: este vorba de Simona Iancu, sefa Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Mircea Matei, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor. Un alt aspect al articolului este deosebit de familiar multora dintre români: anchete pentru infracţiuni de corupţie (luare de mită, fals în acte publice, uz de fals, complicitate la fals, abuz în funcţie).

Pe mine articolul nu a reuşit decît să mă amuze. Este o lecţie de afaceri (din partea ziariştilor) şi cam atît. Indiferent dacă sînt reale sau nu informaţiile din articol, ele nu sînt decît nişte mizerii de pe care se pot face bani şi reclamă. Foarte probabil nu vor avea o finalitate clară, de curăţare a societăţii româneşti.

Articol preluat de aici.