Geriatria si bolile batrinetii,Noutati Good Samaritean – Centru de ingrijire varstnici, azil de batrani, Fundatia Aliabis, in Oradea, Bihor, Romania

Geriatria si bolile batrinetii,Noutati Good Samaritean – Centru de ingrijire varstnici, azil de batrani, Fundatia Aliabis, in Oradea, Bihor, Romania.

Ştim cu toţii că organismul uman, pe măsură ce înaintează în vîrstă, suferă o serie de modificări legate de regresul functiilor fiziologice datorită uzurii şi a factorilor interni şi externi. Acest lucru determină o diminuare a capacităţii de răspuns la stres şi o sporire a incidenţei bolilor. Cu înaintarea în vîrstă se diminuează rezistenţa şi capacitatea fizică, funcţiile pulmonare, cardiace, renale, endocrine, auditive şi vizuale.

Geriatria este o ramură a medicinei care studiază şi tratează bolile bătrîneţii. Cîteva dintre aceste boli apar în lista de mai jos.

Sănătatea românilor

Una dintre concluziile care s-au evidenţiat în ultimelor luni este că sîntem un popor bolnav. Nu doar social ci şi fizic. Nu doar emoţional ci şi educaţional. Despre efectele bolilor sociale am mai scris deja: ne lăsăm călcaţi în picioare de nişte politicieni care taie în carne vie fără a fi deranjaţi de către cetăţenii acestei ţări… protestele de pînă acum (mă refer strict la ultimii cîţiva ani) nu au avut nici un rezultat concret, doar au stors nişte cerneală şi nişte lacrimi prin mass-media. Politicienii au rămas tot în scaunele lor confortabile şi comode. Ultimele proteste care au avut dat jos un guvern român au făcut deja istorie şi au rămas în amintirea în amintirea comună ca atare: e vorba de mineriade.

Dar despre altceva vreau să scriu acum. Zilele trecut a murit un prieten de familie, 55 de ani, infarct. A fost nevoie de autopsie pentru a se afla că a mai avut un infarct pe care, aparent, l-a dus pe picioare pînă cînd inima i s-a crizat din nou şi a cedat. De tot. A fost neplăcut, a fost nasol, dar asta este viaţa. Se mai şi moare. Discutînd cu nişte prieteni despre aceasta situaţie am aflat că nu este una singulară… şi ei cunoşteau sau aveau membri din familie care au dus diverse boli pe picioare, fără să le trateze aşa cum trebuie. Iar după aceea acele boli au fost mult mai greu de tratat, dacă s-a mai ajuns la un tratament.

Din punctul meu de vedere, oricît de distrus este sistemul medical românesc, tot trebuie folosit dacă ai o problemă de sănătate… mai ales dacă este una potenţial mortală. Iar dacă ai alte soluţii, de exemplu să te duci să te tratezi prin ţările vecine (Ungaria este doar la 12 km de Oradea, dacă ar fi să ofer nişte informaţii la îndemînă, iar Debrecen, un oraş despre care ştiu că are spitale bune, doar la vreo 70 de km) este cu atît mai bine. Doar să ştii că ai o problemă şi, mai ales, să doreşti să te tratezi.

Sîntem un popor bolnav din toate aceste cauze. Dar, în primul rînd, sîntem bolnavi din cauza unei educaţii proaste sau chiar absente. Oricît de grave sînt problemele acum, oricît de multe sînt ele (şi sînt mai mult de o grămadă), ele pot fi rezolvate. Lipsurile educaţionale ne pot împiedica să vedem soluţiile (există soluţii pentru orice problemă, chiar dacă unele ne sînt foarte inconfortabile sau chiar neplăcute) sau să ni le asumăm. Dar asta este o altă poveste. Atîta vreme cît nu vom face tot ce este nevoie pentru a ne rezolva problemele economice, educaţionale şi medicale (în oricare ordine se va reuşi) vom rămîne nişte bolnavi cronici cu potenţial de acutizare.

 

Articol preluat de aici.

Schizofrenia si infectiile virale

Îmi era clar de ceva vreme că viruşii şi bacteriile au modelat într-o mare măsură viaţa de pe planetă, inclusiv organismele mai “evoluate”… în primul rînd prin reacţiile sistemului imunitar care se transmit la urmaşi, în al doilea rînd prin eliminarea exemplarelor mai slabe. Ştiţi de epidemia de ciumă din evul mediu sau cea se gripă spaniolă de la începutul secolului XX? În ambele situaţii epidemiile au făcut milioane de victime printre oameni, ciuma a reuşit chiar să distrugă două treimi din populaţia Europei, dar specia a supravieţuit.

Ştiam de asemenea că viruşii schimbă secvenţe adn între ei, dar nu ştiam că există viruşi integraţi în adn-ul uman. Conform unor cercetători, un asemenea virus este responsabil de apariţia schizofreniei, una dintre cele mai răspîndite boli mentale (o au cam 1% dintre oameni). Pînă acum s-a dat vina pe mamele rele şi pe moştenirea genetică a părinţilor pentru comportamentul schizofrenic a oamenilor, dar se pare că nu este tocmai aşa: în articolul de aici este prezentat cazul unor fraţi gemeni, unul dintre ei este schiofrenic, celalalt nu. Diferenţa dintre ei este o infecţie virală de care unul a suferit în primele săptămîni după naştere.

Schizofrenia este diagnosticată de obicei între 15 şi 25 de ani, dar se spune despre persoana care suferă de boala asta că a avut o copilărie diferită, uitînd des sau fiind sfios ori stîngace. Unul dintre efectele mai ciudate este cel al linii naştere: oamenii născuţi în timpul iernii sau la început de primăvară au mai multe şanse să devină schizofrenici mai tîrziu în viaţă. Diferenţa ca procent este mică, între 5-8%, dar este clară şi se regăseşte şi la oamenii cu tulburare bipolară şi scleroză multiplă.

Ideea viruşilor care provoacă tulburări şi boli mentale este încă nouă şi e privită cu scepticism, dar istoria adn-ului uman nu este încă cunoscută. Nu se ştie ce transformări au avut loc în timpul ultimilor milenii pentru a ajunge în această formă, pentru a avea efectele pe care le vedem acum la cei din jurul nostru. Dacă viruşii schimbă secvenţe genetice între ei, de ce nu ar putea schimba astfel de informaţii şi cu alte organisme?

 

Articol preluat de aici.