Lucian Bute ramine campion

Am fost cam indecis dacă să scriu despre rezultatul ăsta sau nu, mai ales că victoria este deja cunoscută de foarte mulţi dintre românii din ţară şi din afară, dar şi de canadieni, francezi (parcă acolo a mai fost difuzat meciu). Se ştie foarte bine că Lucian Bute l-a învins pe francezul Jean Paul Mendy în repriza a patra cu un knock-out după o fentă cu mîna dreaptă şi o lovitură de stînga (nu mă întrebaţi din termenii din box pentru că habar-n-am de ei). Mai sînt o mulţime de alte chestii de scris despre, dar n-am de gînd să le reiau aici – aveţi la dispoziţiile de fluxurile de ştiri şi ziarele pentru acest lucru.

Vreau să abordez aici doar perspectiva personală şi ce-am observat în “mass-media” virtuală (adică pe internet). În primul rînd trebuie să menţionez că boxul nu este sportul meu preferat. Meciul de azi noapte a fost primul meci pe care l-am urmărit şi nu mi s-a părut chiar atît de interesant încît să mă convingă să mai urmăresc aşa ceva pe mai departe. Poate că această impresie se va schimba în viitor, dar mi s-a părut foarte tras de păr ca şi timp… a durat prea mult.

Pe de altă parte, foarte multă lume s-a apucat să comenteze pe twitter meciul. Nu este deloc ceva nou, comentariile pe reţelele de socializare se practică la fiecare eveniment mai important, dar nu pot să nu mă întreb cît de mulţi au pierdut faza knock-out-ului tocmai din cauză că erau atenţi la orice altceva decît la ce se întîmpla pe ring. Eu ştiu că am pierdut-o, am văzut doar în reluare momentul.

Tot ca la evenimente mai importante, bucureştenii s-au adunat în Piaţa Universităţii. Nu ştiu în ce măsură s-a întîmplat în alte oraşe, dar mă cam îndoiesc că s-au găsit interesaţi care să sărbătorească evenimentul. Partea bună este că Lucian Bute, campionul, a fost printre bucureşteni pentru a putea fi felicitat pentru succesul lui. Partea cu adevărat proastă este că patriotismul ăsta afişat în Piaţa Universităţii este doar unul de ocazie… durează cel mult o noapte iar la dimineaţă românii se vor întoarce la vieţile lor obişnuite în care (o foarte mare parte) îşi vor urî condiţia socială. Ne-ar trebui mult mai multe succese, de preferabil zilnic dacă s-ar putea, de felul celui din noaptea asta pentru a trezi o urmă de naţionalism (adică mîndria de a fi român – nu vă gîndiţi la alte bazaconii) în mulţi dintre locuitorii sau urmaşii locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic.

Lucian Bute va boxa in Romania

… sau cel puţin aşa s-a anunţat într-o conferinţă de presă în dimineaţa asta. Nu ştiu în ce măsură va ajunge să se întîmple în realitate, mai este mult pînă în 9 iulie, iar românii noştri sînt foarte buni la ţepe şi promisiuni neonorate… de multe trebuie “convinşi” să facem ceva în folosul comunităţii. Nu pot spune că-s amator de box, dar foarte probabil îl voi urmări pe acesta.

Din cîte am înţeles încă nu se ştie numele adversarului lui Lucian Bute şi nici locul de disputare al meciului de box – principalele variante ar fi Romexpo şi Sala Polivalentă, Bucureşti. Se ştie doar că Lucian Bute îşi va apăra titlul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF şi că o va face pe meleaguri natale.

 

Articol preluat de aici.

Lucian Bute ramine campion

Lucian Bute
Image via Wikipedia

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a adus bucurie şi o oarecare tristeţe în acelaşi timp: Lucian Bute a rămas campion mondial la box categoria supermijlocie versiunea IBF. Din ce-am aflat pe reţea (s-a spus pe la ştiri în ultimele zile, dar am fost prea ocupat cu altele ca să mai reţin), ieri dimineaţă el l-a înfruntat pe Brian Magee, pretendentul la titlu.

Jurnalul.ro spune aici că Lucian Bute a învins prin Knock Out tehnic şi că Lucian l-a tri­mis pe Magee în lumea viselor în repriza a 10-a, cu un upercut în bărbie, asta după ce în runda a şaptea irlandezul mai făcuse o dată cunoştinţă cu podeaua, în urma unei lovituri la ficat, specialitatea celui supranumit “Mister KO”.

Ce m-a întristat a fost incapacitatea românilor de a organiza acest meci, după ce li s-a oferit această posibilitatea. Pînă la urmă meciul s-a desfăşurat în “Bell Centre” din Montreal, Canada. Nu ştiu în ce măsură a fost difuzat pe la noi (măcar atît), dar din ceea ce am auzit mai demult TVR-ul refuzase acest lucru pentru că “costă prea mult” şi că nu îşi permiteau să arunce banii pe fereastră în timp de criză pentru un subiect care nu ar fi de interes. Adică rahat pe băţ.  Lucian Bute este doar un singur exemplu de români care sînt obligaţi să plece în afara ţării ca să aibă posibilitatea de a obţine succesul în domeniul lor de activitate, oricare ar fi aceasta. Ca popor ne mîndrim de fiecare dintre ei, dar nu le oferim nici o posibilitate de a face ceva, orice, aici.

 

Articol preluat de aici.