Lucian Bute
Image via Wikipedia

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a adus bucurie şi o oarecare tristeţe în acelaşi timp: Lucian Bute a rămas campion mondial la box categoria supermijlocie versiunea IBF. Din ce-am aflat pe reţea (s-a spus pe la ştiri în ultimele zile, dar am fost prea ocupat cu altele ca să mai reţin), ieri dimineaţă el l-a înfruntat pe Brian Magee, pretendentul la titlu.

Jurnalul.ro spune aici că Lucian Bute a învins prin Knock Out tehnic şi că Lucian l-a tri­mis pe Magee în lumea viselor în repriza a 10-a, cu un upercut în bărbie, asta după ce în runda a şaptea irlandezul mai făcuse o dată cunoştinţă cu podeaua, în urma unei lovituri la ficat, specialitatea celui supranumit “Mister KO”.

Ce m-a întristat a fost incapacitatea românilor de a organiza acest meci, după ce li s-a oferit această posibilitatea. Pînă la urmă meciul s-a desfăşurat în “Bell Centre” din Montreal, Canada. Nu ştiu în ce măsură a fost difuzat pe la noi (măcar atît), dar din ceea ce am auzit mai demult TVR-ul refuzase acest lucru pentru că “costă prea mult” şi că nu îşi permiteau să arunce banii pe fereastră în timp de criză pentru un subiect care nu ar fi de interes. Adică rahat pe băţ.  Lucian Bute este doar un singur exemplu de români care sînt obligaţi să plece în afara ţării ca să aibă posibilitatea de a obţine succesul în domeniul lor de activitate, oricare ar fi aceasta. Ca popor ne mîndrim de fiecare dintre ei, dar nu le oferim nici o posibilitate de a face ceva, orice, aici.

 

Articol preluat de aici.