Filmul spaniol Rec (2007)

La sugestia unui prieten am căutat un film spaniol, realizat în 1997, numit Rec. Vine de la “record”, adică a înregistra în limba engleză şi este un titlu foarte potrivit pentru că prezintă punctul de vedere al camerei video în jurul căreia se derulează întreaga acţiune a filmului. Nu prea am avut prilejul să mă uit la filmele de groază spaniole, dar toate au un început. În afară de filmul El laberinto del fauno în ultimii ani au ajuns prin preajma mea doar telenovelele, dar la aşa ceva nu mă uit. 

Subiectul filmului este unul aparent simplu: o tînără reporteră şi cameramanul ei au de făcut o emisiune despre pompierii din Lisabona pentru a fi difuzată în cadrul programului “În timp ce voi dormiţi”. Ideea era să stea cu ei, să îi filmeze în acţiune. Atunci cînd doi pompieri au fost chemaţi într-o casă să ajute o femeie despre care se ştia că căzuse în interiorul propriei case şi că era imobilizată şi singură reportera şi cameramanul i-au însoţit… iar după aceea totul se schimbă. O noapte ce începuse normal s-a transformat într-un adevărat coşmar, din toate punctele de vedere.

Dar va trebui să urmăriţi filmul ca să faceţi o imagine mai clară asupra imaginaţiei spaniolilor şi a modului în care ea a influenţat evoluţia poveştii şi a oamenilor din interiorul ei: reportera şi cameramanul, cei doi pompieri, cei doi poliţişti pe care i-au găsit la faţa locului, vecinii şi tot restul. Mie mi-a plăcut filmul… modul în care progresează totul, modul în care a fost realizat nu îmi este familiar şi mi-a trezit interesul. Nu am văzut decît cîteva filme realizate astfel în ultimii ani, cu cameră mobilă şi purtată mereu după posesorul ei… primul film de acest gen a fost Blairwitch project acum… acum o veşnicie de fapt. Poate de aceea (că mi-a plăcut filmul şi că mă roade curiozitatea să aflu cum se termină povestea) o să caut să urmăresc, în măsura timpului disponibil, şi cea de-a doua parte, realizată în 2009.

Urmărind filmul mi-am adus aminte de o chestie: că există filme de groază şi filme de groază nerecomandate cardiacilor. Ăsta are tendinţa de a face parte din a doua categorie… în primul rînd din cauza sunetelor şi a modului foarte alert în care a fost realizat (la început este un pic mai lent, dar prinde viteză pe parcurs), în al doilea rînd pentru că unii mai uşor impresionabili se pot speria din nou odată cu perceperea raţională a filmului, pe lîngă sperietura fizică.

 

Articol preluat de aici.

 

Cameraman arestat de politie

Ceva mai devreme una dintre televiziunile care difuzează ştiri la ora asta a luat apărarea unui cameraman care a fost arestat de către forţele de intervenţie ale poliţiei care au descins la o locuinţă din Reşiţa. Aparent cei de la mass-media au ajuns înaintea sau în timpul mascaţilor şi s-au pus să înregistreze acţiunea.

Reacţia mascaţilor a fost foarte evidentă: dacă tot erau acolo, filmînd, le-au pus cătuşele. Nu au mai arătat imagini ulterioare, mai ales că una dintre camerele video a fost distrusă, o fi fost singura pe care au luat-o cei din mass-media cu ei, dar cu siguranţă au făcut un drum gratuit cu maşina poliţiei. Concluzia logică e că nu au fost invitaţi să ia parte la intervenţie, au riscat ca să obţină un subiect tare şi l-au obţinut cu preţul unei aparat de înregistrare.

Cei de la televiziune i-au luat apărarea cameramanului, doar ce era să facă altceva? Dar, totuşi, de ce a fost mass-media prezentă la una dintre intervenţiie mascaţilor fără să aibă acceptul poliţiei? Au comentat unii că era spaţiu public… o fi fost, dar imaginile filmate aparţin poliţiştilor, fie ei mascaţi sau nu. Legea spune că nu ai dreptul să faci publică imaginea cuiva fără să ai acceptul scris al acestuia, iar dacă totuşi faci aşa ceva persoana în cauză te poate da în judecată dacă acea imagine făcută publică îi aduce prejudicii de orice fel. Poliţiştii erau în măsură să oprească legal aşa ceva şi au acţionat în consecinţă. Dacă pînă o parte a materialului filmat a fost făcut public este altă poveste, probabil o fi avut deja acordul celor implicaţi.

Din punctul meu de vedere cameramanul şi televiziunea respectivă n-au decît să aştepte pînă la paştele cailor (sau calendele greceşti) şi chiar după aceea scuza din partea poliţiei. Poliţiştii ar trebuie să fie fraieri (ca să nu spun proşti) ca să facă aşa ceva… au acţionat bine arestînd pe cineva care s-a băgat în treaba lor, deşi poate că distrugerea camerei video putea fi evitată.

 

Articol preluat de aici.