Sanatatea: Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite

Nu este deloc un secret că alimentaţia ne influenţează la toate vîrstele, în toate perioadele vieţii, indiferent de zona geografică în care ne aflăm, de obiceiurile civilizaţiei din care facem parte, de ritmul cotidian. O alimentaţie dezechilibrată deschide calea apariţiei unui număr destul de mare de boli, inclusiv a banalei răceli atunci cînd sistemul imunitar este slăbit din cauza lipsei de vitamine şi minerale suficiente unei funcţionări optime.

Istoria a dus la apariţia multor tipuri de alimentaţie şi reţete tradiţionale, în funcţie de zonele geografice, iar aceste reţete s-au schimbat în timp pe măsură ce noi tipuri de alimente au devenit disponibile. De exemplu mămăliga nu era disponibilă pe vremea dacilor în această regiune pentru că porumbul din care este făcut mălaiul a fost adus în Europa din America (împreună cu alte alimente foarte utilizate precum cartofii) după descoperirea acesteia de către Cristofor Columb… dar mămăliga este considerată în zilele noastre o mîncare specific românească.

Sanatatea Alimentatie Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Postul pastelui, detoxifierea de primavara

Dincolo de spoiala religioasă pe care creştinii o atribuie acestei perioade, paştele creştin reprezintă cea mai importantă cură de detoxifiere din fiecare primăvară după cele cîteva luni în care hrana predominantă a fost compusă din carne şi produse puse la păstrare din toamnă. Mai nou se importă tot felul de chestii, fructe, legume, diverse alimente mai mult sau mai puţin utile organismului dar foarte exotice… dar să fim serioşi: cîţi dintre români cumpără gunoaiele aduse de prin restul Europei sau de prin Asia atunci cînd au şansa de a-şi face rezerve de hrană autohntonă din timp? Obiceiurile s-au mai diluat, dar ele sînt încă prezente. Mulţi oameni dau năvală să mai cumpere cîte unul sau cîte altul din produsele importate, dar la “rădăcină” au rămas la acelaşi mod de gîndire care îi face să adune provizii ca acum două-trei decenii.

N-am de gînd să insist asupra perspectivei creştine asupra postului, mă interesează mult prea puţin tinzînd spre deloc. Nu este decît un motiv oarecare (pot fi alese oricare alte motive) aplicat asupra unui proces esenţial organismului uman: scăparea de toxinele acumulate. Chiar dacă preţurile tot mai mari şi anumite norme europene au lovit în obiceiurile tradiţionale de tăiere a porcului de Ignat şi de consumare a mîncărurilor grase de-a lungul ierni oamenii tot caută să le urmeze în continuare. Este în natura umană, ba chiar în chimia lui aş putea spune, de a căuta cele mai bune metode de a se proteja de frig. Odată cu venirea primăverii este obişnuit să o dăm în partea opusă şi să consumăm multe legume şi fructe, mai ales pentru că ne sînt la dispoziţie. Atunci cînd se face ordonat, după anumite reguli, acestei reacţii naturale i se mai spune cură de detoxifiere. Dacă se mai adaugă ceva chestii religioase el devine (aproape) peste noapte post. Creştinii intră azi în postul paştelui, adică acea cură de detoxifiere şi rugăciuni care vor dura 48 de zile. Le doresc cură plăcută. Şi da, ştiu că pentru ei este mult mai mult decît atît.

 

Articol preluat de aici.

Mincare cruda

Una dintre tendinţele pe care le-am observat în ultimul timp pe la prieteni este acela de a mînca cît mai crud posibil. Nu mă înţelegeţi greşit, nu este vorba de a mînca carne crudă sau alte chestii disgraţioase… este vorba de a mînca cît mai multe verdeţuri şi mîncare neprelucrată termic. Nu ştiu în ce măsură toate acestea se încadrează într-un regim vegetarian sau vegan, dar meniul include tot felul fructe şi legume, de seminţe comestibile şi ciuperci, pîine obţinută altfel decît prin coacere în cuptor (nici nu ştiam pînă acum cîteva zile că există aparate cu ajutorul cărora dintr-un aluat special se obţine pîine prin uscare), ouă şi lapte (pe care încă nu ştiu cum le prelucrează).

Nu pot spune că este o ideea rea. La cîte chimicale (în sensul rău al cuvîntului) sînt băgate în produsele de pe magazinele alimentare (sau hipermarketuri, supermarketuri, sau cum vreţi să le spuneţi) pentru a le face să reziste cît mai mult înainte de a fi considerate expirate nimic nu prea mai este sigur. Un procent cît mai mare de produse proaspete şi naturale ar fi asemenea unei guri de aer proaspăt pentru un om pe cale să se înnece. Pe de altă parte, deja au fost destule scandaluri cu soia sau porumbul modificate genetic (omg-urile în general) pentru a atrage atenţia tuturor că nici aceste produse nu sînt în întregime sigure. Că or fi avînd motive bune să facă scandal sau or fi doar atacuri informaţionale este altă mîncare de peşte. Rămîne la latitudinea fiecăruia să decidă în ce măsură are grijă ce mănîncă.

Pe de altă parte, deşi sînt mult prea carnivor pentru a renunţa definitiv la carne (ţine mai mult de obiceiuri decît de necesitate), mai fac ocazional pauze de la mîncatul produselor din carne. Din punctul meu de vedere poţi mînca absolut orice (cu condiţia să nu-ţi facă mai mult rău decît bine) şi în orice cantitate atîta vreme cît faci suficient de mult efort fizic pentru a consuma caloriile în plus şi, mai ales, atîta vreme cît nu exagerezi. O dietă compusă doar din carne sau una compusă doar din fructe şi legume, cu alte cuvinte acel gen de dietă care nu conţine toate substanţele esenţiale unei bune funcţionări a organismului, te ţine în viaţă o perioadă determinată dar cu siguranţă nu face bine pe termen lung.

Nu pot spune că aprob sau dezaprob un regim alimentar sau altul atîta vreme cît este util organismului. Ceea ce vreau să spun este să mîncaţi cu grijă, mîncaţi inteligent, mîncaţi doar cît aveţi nevoie (fără excese) şi, mai ales, faceţi cît mai mult efort fizic.

 

Articol preluat de aici.

Carne versus insecte

Am auzit de o vreme că prin Asia se consumă insecte (adică pe post de mîncare) şi că sînt atît hrănitoare (au multe proteine şi minerale), cît şi bune. Probabil voi ajunge să consum şi eu aşa ceva, măcar de test, dar poate că nu va fi nevoie să ajung tocmai în Asia pentru a face asta.

Unul dintre articolele de pe hotnews (poate fi citit aici) mi-a atras atenţia tocmai pentru că ştiam cîte ceva despre acest subiect. El spune că Organizatia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a luat deja în considerare proiectul lui Arnold van Huis, un entomolog de la Universitatea Wageningen din Olanda şi consultant FAO, care prezintă avantajele consumului de insecte comestibile pe baza unei diete (aproape) zilnice.

Dacă în Asia mîncatul de insecte este o practică curentă (în unele locuri), de ce n-ar fi şi la noi?

Articol preluat de aici.