De vreo două săptămîni m-am apucat să recitesc o carte scrisă de Gordon Dickson (Time storm în titlu original) şi apărută la editura Nemira în 1997. Prima oară am citit-o acum cîţiva ani buni, probabil la scurt timp după ce am cumpărat-o şi de atunci, spre ruşinea mea, a stat prin bibliotecă. Pot spune că m-a bucurat recitirea ei pentru că am apreciat subiectul aşa cum aş fi făcut-o dacă aş fi parcurs-o prima oară, mai ales că foarte multe dintre detalii s-au estompat în ceaţă.

Apărută în 1997 ca prim copil literar al autorului de sf, cartea tratează viaţa lui Marc Depard şi a însoţitorilor săi după ce o furtună de timp a lovit Terra. Schimbările care apăreau odată cu trecerea zidurilor de ceaţă (aşa cum au fost denumite zonele de contact) erau dea dreptul drastice în anumite cazuri, modificări ale peisajului care au transformat oraşe în ruine şi au dus la apariţia unor mări interioare continentului american care nu mai existaseră de întregi ere geologice. Puţinele fiinţe, fie oameni fie animel, care au rămas în viaţă în urma transformărilor au trebuit să se adapteze şi să încerce să supravieţuiască schimbărilor de timp şi trecerilor (voite sau nu) în alte zone temporale. Marc Despard, fata şi leopardul (numit Dumunică, după ziua în care a fost găsit) erau astfel de fiinţe.

Treptate alte persoane li s-au alăturat, iar calităţile de conducător ale lui Marc au ieşit în evidenţă. A apărut chiar şi oportunitatea de a face ceva împotriva furtunii care a lovit planeta, dar va trebui să citiţi cartea ca să vedeţi ce fel de ocazie şi cum au acţionat ei. Din punctul meu de vedere este o carte care se merită citită chiar şi de aceea care nu sînt împătimiţi ai literaturii ştiinţifico-fantastice: indiferent de subiect, reacţiile umane în timp de criză fac diferenţa dintre o carte oarecare şi o carte bună.

 

Articol preluat de aici.