Aşa cum spuneam mai devreme pe twitter, sînt momente în care mă amuză să-i văd pe alţii cum sînt în stare să te mintă în faţă şi să facă pe grozavii. Azi a fost cazul Spinului Bihorean.

Nu ştiu în ce măsură ştiţi, dar mai demult (la începutul acestui an) le-am făcut pagina de internet, după care a rămas să mă ocup o perioadă de întreţinerea ei. În cursul lunii trecute au solicitat o funcţionalitate nouă, cea a unui concurs în ziar şi pe pagină, ceea ce le-am şi făcut. Cînd secţiunea aia era aproape gata (mai trebuia doar să fac optimizarea pentru IE) s-a spart buba, şi-au mutat pagina pe alt server, iar vreme de aproape o lună mi-au folosit codul aşa cum l-am predat, fără nici o modificare vizibilă (au schimbat formatul paginii de-abia în 9 august). Între timp le-am scos o factură pentru codul pe care l-am scris şi pe care îl foloseau pe server, iar zilele acestea i-am atenţionat că dacă nu plătesc factura voi fi obligat să fac plîngere penală pentru folosire de software fără licenţă (dreptul de autor asupra codului îmi aparţine încă).

M-am întîlnit cu ei azi şi au început să-mi toarne tot felul de minciuni: că am fi discutat despre asta atunci cînd am făcut site-ul şi că ar fi inclus în preţul iniţial, că sistemul de votare nu ar fi funcţionat (o abureală cît casa, am dovezi în acest sens), au scos cîteva foi pe care susţineau că sînt tipărite ceva capturi de ecran ale site-ului în 13 care ar fi arătat că funcţionalitatea aia nouă nu era completă (de parcă capturile alea ar fi avut vreo valoare legală şi aş fi susţinut vreun moment că era o funcţionalitate completă – “scandalul” a izbucnit înainte de o finaliza). Ba chiar, la un moment dat, Vittorio Canosa (unul dintre angajaţii italianului care deţine o parte a Alpa Newmedia, partenerul minoritar) susţinea că mi-a dat banii şi am refuzat să-i fac o chitanţă, ba chiar s-a oferit să-şi aducă şi un martor la chestia asta. Nu ştiu ce credea, dar o asemenea mărturie nu înseamnă decît un singur lucru: sperjur.

Au mai fost multe astfel de chestii, nu are rost să le reiau pe toate. Nici nu cred că aş putea face asta… multe au fost prea jalnice ca să le reţin prea mult timp… Pe astea le-am remarcat pentru că au fost printre momentele în care m-am abţinut cu greu să nu zîmbesc… Cel mai amuzant lucru, totuşi, este că ei au considerat ca documente oficiale doar mesajele electronice (email-urile) care le conveneau… restul le-au ignorat ca elemente irelevante.

Mi-ar fi plăcut să înregistrez conversaţia şi să o pun pe internet pentru amuzamentul tuturor, dar m-am trezit cam tîrziu. Cînd m-am dus acolo nu mă aşteptam să discut cu oameni în întregime raţionali, dar credeam că o să sară calul chiar atît de mult. Tocmai de aia vă spun: înregistraţi-vă întotdeauna conversaţiile (mai) oficiale. Chiar şi în situaţiile bune sau excelente pot apărea momente amuzante şi hilare care se merită reascultate mai tîrziu.

Nu mă aşteptam ca serialul dedicat lui Sorin Sotoc să se termine chiar atît de repede, dar acum va fi chiar un deliciu să îl continui. Mai ales că individul s-a trezit să mă întrebe dacă chiar îmi dau seama că ei sînt o instituţie de media (probabil în sensul că-mi pot face publicitate proastă sau poate chiar mai rău). I-am răspuns cu un gest că asta nu are nici un fel de importanţă: dacă îmi fac publicitate nu am decît de cîştigat, măcare mai aude lumea de mine şi de Supravirtual. Iar orice publicitate proastă venită din partea unei instituţii ca Alpa Newmedia şi Spinul Bihorean nu înseamnă decît publicitate bună pentru restul lumii.

Pe de altă parte, chiar interesează pe cineva fiţuica aia? Cînd lucram la pagina lor mi-a oferit cu grămada exemplare de-a Spinului Bihorean… în acele zile prin redacţie zăceau teancuri de ziare pentru cu nu le acorda nimeni prea mult interes.

Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reuşit să le fac azi plîngerea penală pentru folosirea de software fără drept de autor (sau fără licenţă). Dacă s-ar fi putut aş fi făcut-o deja. Dar o voi face marţi dimineaţă, aşa că nu trebuie decît să mă pun să aştept.

 

Articol preluat de aici.