Profesorii protestează, şi e bine că fac asta. Salariile lor sînt la îndemîna politicienilor iar aceştia au strîns cureaua: în loc să le mărească salariile cu 50%, aşa cum spune o lege dată acum aproape 2 ani, le-au micşorat cu 25%, au tăiat prime şi sporuri, i-au dus pe profesori la disperare.

E normal aşa ceva? Eu zic că nu. Orice om normal ar fi protestat demult, prefosorii noştri protestează doar acum (ultimele luni). Dar e ceva ce probabil ştiţi deja: au ieşit în stradă, au făcut scandal, dar nu au făcut mare lucru. Au rămas şi cu banii luaţi, şi cu buzele umflate. Mulţi dintre ei, mii, şi-au făcut “bagajele” şi au “plecat” din învăţămînt… temporar sau permanent. O acţiune perfect normală: dacă nu-ţi mai poţi face treaba aşa cum trebuie într-un sistem bolnav îţi cauţi altceva mai bun de făcut, şi, dacă se poate, să cîştigi bine de pe urma muncii tale. Însă nu toţi gîndesc la fel: mulţi, fie naivil, fie incapabili să găsească ceva mai bun, fie mai visători de felul lor, au preferat să rămînă în sistem.

Mai există şi unele cazuri mai speciale, care au ales să protesteze într-o formă foarte distructivă pentru ei înşişi: greva foamei. o profesoară face greva foamei de 50 de zile. Ştiţi manevra, nu? Este o acţiune destul de des întîlnită în ultimii ani. S-au tot apucat unii să-i şantajeze pe cei din jurul lor: nu au mai mîncat atîta vreme cît cererile lor nu au fost îndeplinite. Unii considera chestia asta ca o formă de protest, dar nu e decît un şantaj ordinar, care se bazează pe mila şi compasiunea oamenilor.

Cît de jalnic trebuie să fii ca să-ţi faci singur rău şi să-i ceri cuiva să-ţi facă de plac ca să încetezi să îţi distrugi singur propriul organism? Eu aş lăsa să moară pe oricine care încearcă aşa ceva. Unii pot reacţiona la un asemenea şantaj, dar pe mine mă lasă rece. Nu am nici un respect pe cineva care face greva foamei şi se aşteaptă să o salvăm noi, cei din jur. Nu o obligă nimeni să nu mănînce, nu? De ce aş face eu ceva?

 

Articol preluat de aici.