Un tip îşi duce hainele la spălătorie

Un tip îşi duce hainele la spălătorie, nu înainte de a băga în chiloţi un bileţel: “Folosiţi mai mult detergent!”

După cîteva zile îşi ia hainele, se duce acasă şi găseşte în chiloţi alt bileţel: “Folosiţi mai multă hîrtie igienică!”

O soţie fără simţul umorului

Doi prieteni discută la un bar. Unul dintre ei povesteşte:

– O sun si-i spun: “Draga mea, s-a terminat cu viata buna. Am falimentat.”. Ajung acasa si nici urma de ea. Si-a strans hainele si a plecat. Si da-o dracului. La ce-mi trebuie o femeie fara simtul umorului?

Ah, bărbaţii!

Cu siguranţă textul de mai jos a fost scris de una sau mai multe femei cu o tonă de experienţă cu bărbaţii…

 

A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume in care sint mai multe femei decit barbati, barbatii trebuie neaparat folositi de mai multe ori.

 

Nu incerca sa inveti un barbat in public sa faca sau sa spuna ceva. Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

 

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai tine si la altceva decit la el.

 

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decit femeile. De exemplu: “Costica, arati foarte bine azi”. Costica: “Multumesc”. Invers: “Maria, arati foarte bine.” Maria: “Da? Probabil din cauza luminii.”

 

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decit o fac barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicind: “O, Dumnezeule, mai e cineva imbracat in costum gri!”

 

Barbatii au un mod ciudat de a fi sensibili. Barbatilor nu le place sa piarda. Barbatii sint destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atit de curajosi incit sa accepte sa faca o injectie. Barbatii care asculta muzica clasica nu prea scuipa.

 

Cind se uita le meciuri barbatii isi inchipuie ca daca se concentreaza isi ajuta echipa favorita. Daca vrei sa-ti acorde atentie nu te atasa de un barbat inaintea unor meciuri de campionat european sau mondial.

 

Daca un barbat gateste pentru tine mai mult de un fel de mincare, precis are intentii serioase.

 

Toti barbatii detesta sa li se spuna “Trebuie sa vorbim despre noi”. Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

 

Nu te ingrijora daca un barbat spune “Te sun eu” si nu suna. Poti sa fii sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu n-a vrut sa te sune!

 

E o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii ca “iesi afara” sau “nu vreau sa te mai vad” nu fac decat sa te oblige sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearcasa-i spui “Te iubesc, vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii”. Va pleca fara sa ceara explicatii.

 

Cind o femeie incearca o rochie care ii este strimta se gandeste ca s-a ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sint strimte se gindeste ca au intrat la apa.

 

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul menopauzei femeia se ingrasa si se deprima, pe cind barbatii incep sa agate fete tinere si sa cheltuiasca.

 

Barbatii uita tot. Femeile isi amintesc tot.

Cum sa reduci factura la caldura

Iarna bate la uşă, se face din ce în ce mai frig, iar facturile la utilităţi vor creşte exponenţial. Există însă cîteva metode de a reduce drastic facturile la căldură şi apa caldă… o parte dintre ele urmează mai jos.

1) închide nasturii de la haină pînă la gît ca să nu-ţi pierzi căldura corporală.

2) mai ia o haină groasă.

3) repetă primii doi paşi pînă cînd în încăpere se face confortabil.

4) pune şi o pătură peste tine

5) repetă pasul 4) pînă cînd obţii o grămadă ca la rugby

6) cheamă o altă persoană să-ţi ţină de cald. De preferabil băgaţi-vă sub grămada de pături de la punctul aterior.

7) luaţi-vă gîndul de la activităţi mai năstruşnice, chiar şi dacă este o persoană foarte atractivă şi, eventual, de sex opus. Activităţile alea nu duc decît la o încălzire temporară a atmosferei. Nu vă va ajuta să treceţi peste o noapte cu adevărat friguroasă.

8) cel mai important punct: plăteşte-ţi facturile de la apă, curent, încălzire. Promisiunea unei case încălzite te va ajuta să rezişti în timpul alergărilor zilnice după bani şi în nopţile friguroase în care nu reuşeşti să faci rost de ei.

9) nu aveţi nevoie de o casă întreagă încălzitî, cu atît mai puţin de un blog întreg. Fă o petrecere, adună toată familia, toţi vecinii, adu şi prietenii din oraş şi din ţară… se va obţine o încălzire rapidă şi de durată.

10) alcoolul ajută încălzire şi la uitarea frigului din împrejur, mai ales combinat cu paşii anteriori

11) bea multă apă pentru a evita mahmureala din dimineaţa anterioară

12) fă-ţi drum printre corpurile petrecăreţilor adormite pe podea şi mormanele de haine groase şi paturi pentru a ajunge la baie

13) deschide geamul pentru a aerisi şi a da căldura şi la alţii.

14) este o nouă zi. Ai ajuns înapoi la punctul 1).

 

Listă preluată de aici.

Hainele de la supermarket

În ultimii ani am cam ezitat să-mi cumpăr haine de prin magazinele care le vînd la grămadă, împreună cu tot felul de chestii. Mă refer la magazinele gen Metro, Selgros, Real, le ştiţi şi voi, indiferent de numele care e pus la intrare, cunoscute şi ca supermarket sau hipermarket. Recent am fost recent la nişte cumpărături de urgenţă la unul dintre aceste magazine, iar printre rafturile cu haine un individ tot schimba pe tricourile furnizate de o femeie, probabil soţia. Nici nu s-a pus problema unei garderobe în care să probeze hainele în linişte şi să verifice dacă i se potriveşte… poate că au făcut-o la repezeală, în văzul tututuror, din cauză că nu exista aşa ceva prin zonă, poate că “garderobă” nu se regăseşte în dicţionarul celor doi.

Oricum, orice neavenit căruia i se pare că vede ceva interesant poate proba hainele alea. Foarte probabil că “curăţenie” este un cuvînt la modă printre cei care probează, dar de fapt nu ştii niciodată ce lasă în urmă. E suficient să aibă o boală de piele transmisibilă sau să murdărească textila şi să se dezvolte acolo o colonie de bacterii şi ai pus-o.

Indiferent de unde cumpăr haine, la început le spăl de vreo două ori înainte de a le folosi prima oară. Tocmai de aceea, tocmai pentru că nu ştiu cine şi-a mai băgat membrele prin hainele alea, iar pînă acum a fost o idee bună.

Articol preluat de aici.

Elena Udrea, pachetelele si inundatiile

În ultimele zile a devenit o modă printre politicieni să meargă în zonele cu inundaţii şi să îi ajute să se intereseze şi să le ofere cadouri celor cu probleme. Despre ajutorare nu se prea pune problema cu adevărat pentru că nu este un ajutor ca oamenii să îşi reconstruiască casele în zone inundabile şi cu atît mai puţin ca statul să facă treaba în locul lor.

Este o vorbă foarte valabilă pe care unii au uitat-o iar alţii au ales să o ignore: dacă îi dai unui om un peşte îl hrăneşti o zi, dacă îi dai o undiţă (şi, eventual, îl înveţi să o folosească) îl hrăneşti o viaţă.

A fost în interesul politicienilor şi, de ce nu, al preoţilor, să îi facă pe oameni să depindă (într-o măsură mai mare sau mai mică) de factori externi lor, de nişte entităţi fără formă fizică sau chiar fără manifestări concrete în această realitate. Atîta vreme cît oamenii depind de stat ei sînt practic la discreţia elementelor sale componente şi care au formal o capacitate de decizie, adică politicienii. Atîta vreme cît oamenii depinde de o zeitate fără formă fizică şi fără o manifestare în lumea reală ei depind de preoţi care să le spună ce să facă şi cum să se comporte. În ambele situaţii educaţia (şi nu mă refer doar la capacitate de a reţine informaţii ci şi la educaţia emoţională) este cel mai mare duşman al manipulării din partea politicienilor şi al preoţilor.

De multe ori ajutorul şi colaborarea între oameni este esenţială, nu doar necesară, doar trăim cu toţii în aceeaşi lume şi am construit o civilizaţie oarecare. Dar în primul rînd oamenii depind de ei înşişi. Sînt multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le poate face în afară de ei, iar dacă acolo dau greş sînt pierduţi, fără rost în viaţă şi fără o direcţie.

Revenind la subiect, una dintre discuţiile care s-au purtat în ultimele zile a fost vizita Elenei Udrea în zonele inundate. O televiziune a spus că le-a dus doar pantofi cu toc femeilor (iar alţii s-au grăbit să preia informaţia), adică un lucru cam inutil şi fără sens pentru o persoană a cărei adăpost este în pericol sau a fost distrus deja. Blondina de la Cotroceni s-a grăbit să comenteze că le-a dus oamenilor şi ciocolată şi haine uscate.

E de bine sau de rău că le-a dus toate alea? Adică haine, alimente, pantofi şi chiar o bicicletă. Eu zic că mai bine tăcea şi dispărea în noapte. Au lăsat ca păduri întregi să fie tăiate şi versanţi de munte să fie defrişaţi, au lăsat ca muncă de construire şi întreţinere a digurilor să fie făcută de mîntuială (acolo unde a fost făcută) iar acum se laudă că iau măsuri (şi din alea cam întîrziate şi mediocre). Mie mi-ar fi ruşine în locul lor.

Articol preluat de aici.