Case la saramura

Acum o lună un magazin un hipermarket s-a scufundat din cauza surpării uneia dintre galeriile care împînzesc subsolul sub oraşul Ocna Mureş. La momentul respectiv am ignorat subiectul pentru simplul motiv că nu am aflat de el la timp util, dar subiectul a revenit: mai întîi din cauza oamenilor care şi-au riscat vieţile pentru a face rost de nişte produse suplimentare culese dintre rămăşite, apoi cînd am auzit că zidurile cîtorva case sînt pline de sare. Din ce am înţeles, casele respective au fost puse practic la saramura, iar sarea s-a îmbibat în pereţi punîndu-le în pericol strctura. O altă ştire peste care m-am “împiedicat” este că surparea de la finalul anului trecut nu este prima, de fapt este doar una dintr-un şir întreg… ele se întind pe zeci de ani şi, foarte probabil, pe zeci de kilometri pătraţi. Viitorul îndepărtat este destul de clar: salina se va surpa în cea mai mare parte, odată cu inundarea galeriilor (pe care oamenii au reuşit să o oprească temporar), şi va lua oraşul cu ea.

Exploatarea din Ocna Mureş este veche, din perioada romană, dar semnalele de alarmă asupra pericolelor la care se expun locuitorii zonei au ajuns chiar şi la mine. E uşor să stai la calculator şi să scrii despre chestii doar aşa, din auzite, dar impresia pe care mi-au făcut-o ştirile respective este că o stare de lahamite s-a aşezat peste oraşul respectiv cănd vine vorba de salina de dedesubt: oficialităţile se mulţumesc să constate o stare de fapt, să-i împiedice pe oameni să culeagă produse puse la saramură cu magazin cu tot şi cam atît. Iar o parte a oamenilor, dacă ar fi să mă iau după ştiri, îşi duc traiul (cam disperat, aş putea zice) aşteptînd o reacţie din partea altora.

O fi o impresie adevărată, o fi falsă, rămîne de văzut cînd voi ajunge prin zonă. Însă nu este deloc una plăcută. Nu pot oferi soluţii practice cînd vine vorba de o mină, nu ştiu mai nimic despre aşa ceva, dar pot să atrag atenţia asupra unei perspective asupra situaţiei, perspectiva mea, şi asupra dorinţei de a face o schimbare în bine.

 

Articol preluat de aici.

Hainele de la supermarket

În ultimii ani am cam ezitat să-mi cumpăr haine de prin magazinele care le vînd la grămadă, împreună cu tot felul de chestii. Mă refer la magazinele gen Metro, Selgros, Real, le ştiţi şi voi, indiferent de numele care e pus la intrare, cunoscute şi ca supermarket sau hipermarket. Recent am fost recent la nişte cumpărături de urgenţă la unul dintre aceste magazine, iar printre rafturile cu haine un individ tot schimba pe tricourile furnizate de o femeie, probabil soţia. Nici nu s-a pus problema unei garderobe în care să probeze hainele în linişte şi să verifice dacă i se potriveşte… poate că au făcut-o la repezeală, în văzul tututuror, din cauză că nu exista aşa ceva prin zonă, poate că “garderobă” nu se regăseşte în dicţionarul celor doi.

Oricum, orice neavenit căruia i se pare că vede ceva interesant poate proba hainele alea. Foarte probabil că “curăţenie” este un cuvînt la modă printre cei care probează, dar de fapt nu ştii niciodată ce lasă în urmă. E suficient să aibă o boală de piele transmisibilă sau să murdărească textila şi să se dezvolte acolo o colonie de bacterii şi ai pus-o.

Indiferent de unde cumpăr haine, la început le spăl de vreo două ori înainte de a le folosi prima oară. Tocmai de aceea, tocmai pentru că nu ştiu cine şi-a mai băgat membrele prin hainele alea, iar pînă acum a fost o idee bună.

Articol preluat de aici.