Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?

Pe vremea comunismului un bulgar vine să-şi facă vacanţa în România. Cînd se întoarce acasă prietenii îl întreabă cum a fost.
– A fost groaznic, răspunde acesta. Am stat toată ziua în hotel de frică.
– Frică? De ce?
– Fiindcă peste tot am văzut oameni umblînd cu ţevi metalice în mînă şi întrebîndu-se unul pe altul: Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?

Ploşniţa cea curioasă

Azi vară Bulă a plecat în excursie la mare, prima oară după mulţi ani pe litorarul românesc. Cînd tocmai se pregătea să semneze în registrul hotelului pentru camera închiriată vede o ploşniţă care se apropia rapid de mîna lui.

Bulă aruncă pixul, înainte să semneze, şi îi zice nervos recepţionerei:

– Hai că asta-i culmea! M-am obişnuit să mai văd ploşnite în hoteluri, dar nici chiar aşa de curioase ca astă! Vine să vadă în ce cameră mă cazez!

Hotelul si afacerile BOR la Ierusalim

Că religia este o afacere FOARTE profitabilă o ştiu demult… iar din cînd în cînd mi se oferă exemple perfecte în acest sens. Ieri a fost o asemenea zi, chiar dacă nu am avut timp să mă ocup de ştire aşa cum trebuie (am auzit-o şi am reţinut-o pentru a scrie despre ea mai tîrziu – adică acum).

De curînd au apărut divergenţe, chiar scandal ar spune unii, între patriarhia Ierusalimului şi patriarhia româneasc pe motiv de hotel bisericesc în oraşul religiilor. Adică BOR-ul şi-a construit un hotel în Ierihon în care să-i cazeze pe credincioşii care merg în pelerinaj la Ierusalim şi, mai mult, şi-a făcut propria agenţie de turism care să-i ducă acolo (cel puţin aşa s-a spus prin media). E clar că patriarhia locală s-a ofticat pentru că li s-au redus cîştigurile (practic românii nu se mai cazează la localnici ci direct la Biserica Ortodoxă Română iar veniturile încasate se întorc acasă în loc să rămînă acolo).

Dacă ar fi vorba de cîţiva bani, ceva mărunţiş, probabil că ar fi fost trecut cu vederea. Dar am înţeles că e vorba deja de cel puţin un milion şi ceva de euro, adică sume care atrag cu uşurinţă atenţia. “Nelămurirea” mea este că, în ciuda vorbei cum că banul este ochiul dracului, vorbă care este întreţinută şi de către preoţi, aceştia caută să-şi îngrămădească prin buzunare mai mulţi bani decît le încap prin pantaloni. Sau pe sub sutane, spuneţi-le cum vreţi, e acelaşi lucru. Oare vor să-i ţină pe diavoli sub urmărire în locul nostru?  Eu prefer să tratez cu diavolii decît cu fariseii ăia… în diavoli am mai multă încredere.

Încă mai caut informaţii suplimentare despre acest subiect, ştiu prea bine că mass-media românească are tendinţa să manipuleze la greu aşa că nu prea pun accent pe ce zic ei. Dar, ca şi concluzie, n-am nevoie de confirmare că Biserica Ortodoxă Română vrea în primul rînd bani şi putere, iar dacă mai rămîne loc şi pentru ceva fapte bune (ceva rămăşiţe) le fac şi pe alea…. n-am nevoie de o confirmare suplimentară. Oricare ar fi cifrele exacte ale scandalului hotelului de la Ierusalim, el se încadrează perfect în metodele de acţiune ale BOR.

Promovarea hotelului Marriott din Bucuresti

Ce părere aveți despre promoțiile telefonice la diverse servicii și firme? Mă gîndesc că măcar o parte dintre voi ați fost sunați prin telefon din partea diverselor companii de prin România pentru a vă prezenta serviciile acestora. Din ce-am înțeles căutînd pe rețea există niște firme specializate în chestia asta, iar angajații lor trebuie să stea toată ziua pe telefon, cu textul învățat deja și să-i sune de zor pe potențialii clienți.

Unul dintre numerele mele de telefon este ceva mai public pentru că îl folosesc ca și telefon de contact, așa că am primit asemenea apeluri în ultimul timp. Am învățat că dacă le dai șansă să spună mai mult decît cîteva cuvinte este posibil să nu mai scapi de ele cîteva minute bune. Pe lîngă ce au deja în față (mă gîndesc că au deja pregătite o mulțime de variante de întrebări și răspunsuri standard) angajații respectivi trebuie să aibă o oarecare putere de convingere și să știe să întoarcă subiectul astfel încît să îl țină pe interloculor cît mai mult lipit de telefon.

Ultimul asemenea apeluri le-am primit ieri din partea hotelului Marriott din București. Nu avea toate informațiile pregătite din start, nu știa orașul în care mă aflu – dar asta este riscul meseriei. Oricum, vroia să mă convingă să mă cazez la hotelul respectiv cînd trec prin București… problema e că, trecînd cam rar: de 3-4 ori pe an (în funcție de ce trebuie să rezolv pe acolo) și nestînd prea mult (cel mai mult am stat parcă 3 zile), de obicei am totul aranjat înainte de a pleca din Oradea.

Aproape că am început să rîd cînd a încercat să mă convingă să plătesc un fel de abonament (dacă am reținut bine) ca să am o cazare cît mai ieftină și de o calitate cît mai bună la hotelul ăla… iar după 4 minute de discuții am început deja să mă plictisesc la greu – mai ales că aveam treabă de rezolvat. Am încercat să ies cît mai “onorabil”, dacă aș putea spune așa, și i-am spus domniței cu care discutam că o să mă gîndesc la treaba asta și o să-i contactez în următoarele zile. Aparent nu a înțeles pentru că în loc de ceva de genul “la revedere”, “mulțumesc pentru atenție” a mai spus ceva despre treaba respectivă… n-am reținut ce anume pentru că am închis telefonul. De tot (cel puțin pentru cîteva minute).

Poate că voi ajunge cîndva, într-un posibil viitor oarecare, și pe hotelul Marriott din București. Dar acum nu am nici un fel de tragere de inimă să fac același lucru. Dincolo de amuzamentul vag, impresia generală a discuției a fost prea neplăcută pentru a mă convinge să mă cazez la ei in viitorul apropiat.

Articol preluat de aici, dar poate fi găsit și aici.

Rataciti prin Timisoara

Azi am fost prin Timişoara şi mi s-a întîmplat o chestie care m-a cam dat pe spate (la figurat, evident). La un moment dat, după ce am terminat ce aveam de făcut, am stabilit să mă întîlnesc cu nişte prieteni şi m-am apucat să îl aştept pe unul dintre ei lîngă sediul Continental (firma, nu hotelul). La un moment dat mă abordează un cuplu de tineri (băiat şi fată) de vreo 20 şi ceva de ani care m-au întrebat dacă ştiam unde se află hotelul Reghina… se cazaseră acolo azi dimineaţă. Pentru vreo două secunde m-am uiat la ei ca la felul 10, în sensul “mai există cineva care s-a cazat la un hotel şi a plecat la plimbare fără să-şi ia nişte puncte de reper elementare?” apoi le-am indicat direcţia în care se afla hotelul. Mai ales că era aproape, la nici 300 de metri, pe o stradă laterală. Îl ştiam primul după ele (după ce au plecat cei doi am aflat că între timp apăruse încă unul) de pe vremea cînd lucram la Siemens (actualul Continental) acum vreo 8 ani. Mi-e greu să cred că cei doi nu au reuşit să-l vadă, mai ales că spuneau că se apropiaseră dinspre strada Clujului (nu ştiu cum se numeşte acum) de unde hotelul este vizibil.

Chiar, vouă vi s-a întîmplat vreodată să vă rătăciţi într-un oraş pe care l-aţi vizitat şi să nu mai găsiţi hotelul în care v-aţi cazat? Mă interesează mai ales vîrsta la care vi s-a întîmplat evenimentul.

Articol preluat de aici.

Pietonala din Oradea si hotelul Parc

Cînd am trecut miercuri după-masa pe pietonală în dreptul hotelului Parc am putut observa nişte moloz şi cărămizi făcute grămadă chiar în faţa intrării lui Luis Cafe. La început am crezut că a fost o intervenţie a cuiva într-o încercare de a reface zidul hotelului, dar m-am lămurit că a fost doar un accident creat prin dezmembrarea pe căi naturale ale zidului.

Mai multe informaţii despre problema asta se pot găsi pe bihon.ro.

Articol preluat de aici.