Definitie papagal Mircea Badea

mircea badea
dexul in imagini: papagal Mircea Badea

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

Motivul pentru care papgalul are imaginea lui Mircea Badea: băiețașul ăsta e bun de gură (e tare-n clonț), e cam tot ce știe, dar cînd vine vorba să-și pună în practică vorbele (sau amenințările, în funcție de caz), e pe nicăieri. Nu-l mai găsești nici cu nea google… Una dintre cele mai recente situații a fost conflictul cu motocicliștii de acum cîteva luni: papgalul s-a dat mare și tare, dar în ring mai mult fugea decît stătea pe loc. Într-o luptă de stradă n-ar fi rezistat nici măcar un singur minut.

O lume uimitoare

https://www.youtube.com/watch?v=VBhVVKfVcw4

Cel puțin o parte dintre imaginile de mai sus sînt ”aranjate” (vă las pe voi să ghiciți care, da’ trebuie să priviți cu atenție), dar restul reprezintă o parte a lumii uimitoare în care trăim.

Imagini cu hirtie reciclata de la Moszkva Cafe, Oradea, mai 2013

Acum cîteva zile am anunţat atelierul de reciclat hîrtie de la Moszkva Cafe care a avut loc aseară între 18:30-21. Este al doilea la care am luat parte, primul fiind toamna trecută, cu ocazia Toamnei Orădene, dar am ajuns undeva pe la jumătatea lui. Nu-mi prea place să fac lucrurile pe jumătate, mai ales cînd îmi stîrnesc curiozitatea, aşa că m-am dus şi la acesta ca să văd procesul de realizare a hîrtie de la cap la coadă. A fost interesant (detaliile sînt prea multe pentru a le scrie aici şi acum, dar voi reveni la subiect), chiar dacă numărul de persoane prezente a fost mai mic decît numărul de persoane care s-au anunţat că vin. Dar, foarte probabil, a fost din cauza vremii: cînd am pornit spre Moszkva cam turna cu găleata – nimic neobişnuit într-o săptămînă cam ploioasă. Doar acum e ceva soare, dar am înţeles că nu va dura prea mult.

Apropo… ştiaţi că la familia care a construit palatul Sonnenfeld (în incinta căruia se află cafeneaua Moszkva, pe strada Moscovei) a avut ca afacere  o tipografie cîteva decenii bune? Dacă am reţinut corect, între 1860 – 1920 (sau undeva pe acolo). Istoria palatului e ceva mai lungă şi mai detaliată, iar aseară am avut prilejul să ascult versiunea scurtă a acestuia.

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Tîrgul de cariere (TDC) la Lotus Center Oradea, aprilie 2013

Acum cîteva zile pomeneam de Tîrgul de cariere care are loc (încă) la Lotus Center Oradea. Azi am trecut pe acolo să văd cine s-a prezentat. Trebuie să recunosc că în momentele în care eram prin zonă au fost cîţiva doritori de angajare, dar cam în acelaţi număr cu ofertanţii. Cu alte cuvinte, nu prea s-au înghesuit. Probabil că mai tîrziu, spre amiază sau seară, au ajuns mai mulţi pe acolo în căutarea unor slujbe, dar asta e altă poveste.
image

image

image

 

image

 

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Imagini descriptive – cuvintele nu mai sînt necesare

Imaginile astea fac parte din categoria în care cuvintele nu mai sînt necesare… Sau no word necessary, dacă ar fi să mă iau după expresia englezească din titlul mesajului în care le-am primit… Bucuraţi-vă de ele… şi aduceţi mulţumiri celor care le-au realizat (da’ pe care să fiu ai naibii dacă-i ştiu).

O parte dintre ele au circulat şi recirculat pe facebook sau pe alte reţele sociale (pînă şi eu le recunosc), aşa că găsirea autorilor lor ar fi asemănător săpăturilor arheologice. 😀

No words necessary imagini descriptive ATT00022 No words necessary imagini descriptive ATT00025 No words necessary imagini descriptive ATT00028 No words necessary imagini descriptive ATT00031 No words necessary imagini descriptive ATT00034 No words necessary imagini descriptive ATT00037 No words necessary imagini descriptive ATT00040 No words necessary imagini descriptive ATT00043 No words necessary imagini descriptive ATT00046 No words necessary imagini descriptive ATT00049 No words necessary imagini descriptive ATT00052 No words necessary imagini descriptive ATT00055 No words necessary imagini descriptive ATT00058 No words necessary imagini descriptive ATT00061 No words necessary imagini descriptive ATT00064 No words necessary imagini descriptive ATT00067 No words necessary imagini descriptive ATT00070 No words necessary imagini descriptive ATT00073 No words necessary imagini descriptive ATT00076 No words necessary imagini descriptive ATT00079 No words necessary imagini descriptive ATT00082 No words necessary imagini descriptive ATT00085 No words necessary imagini descriptive ATT00088 No words necessary imagini descriptive ATT00106 No words necessary imagini descriptive ATT00109 No words necessary imagini descriptive ATT00112 No words necessary imagini descriptive ATT00115 No words necessary imagini descriptive ATT00118

Ora Pămîntului (Earth Hour) Oradea 2013

În seara asta a avut loc o întîlnire în parcul 1 decembrie din Oradea cu ocazia Orei Pănîntului. În ciuda frigului s-au adunat acolo cîteva zeci de persoane, iar la 20:30 s-au stins luminile din parc. S-a cîntat, s-au aprins torţe şi lumînări, s-au făcut poze şi s-a discutat la greu.

Sper să suportaţi calitatea imaginilor… sînt făcute cu telefonul. 😀 Deşi a fost cam răcoare, atmosfera a fost destul de plăcută. Singurul lucru care pot spune că nu mi-a plăcut deloc este ridicolului unora: sîntem în România, vorbim româneşte, dar nu evenimentul a fost promovat la greu cu englezismul Earth Hour… în timp ce “traducerea” românească a lipsit aproape cu desăvîrşire.

Prefer să nu mă leg de perioada extrem de scurtă, de faptul că Ora Pămîntului nu are nici o valoare atîta vreme cît în restul anului se risipesc restul resurselor, am făcut-o şi o voi face în continuare pe dan-marius.ro.

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Bancuri cu copii

O mamă se plimba cu maşina împreună cu cei trei copii mici într-o după-amiază toridă de vară, cînd o femeie dintr-o decapotabilă s-a ridicat din scaun şi a început să le facă cu mîna. Femeia era complet goală. În timp ce mama îşi revenea din şoc şi se gândea să le spună repede copiilor să nu se uite, fetiţa de cinci ani i-a spus inocent:

– Mami, femeia aia nu poartă centura de siguranţă!

 

Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin:

– Ce s-a întîmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?

 

Un băieţel de patru ani a venit alergînd din baie să-i spună mamei că şi-a scăpat periuţa de dinţi în toaletă. Mama a scos-o din toaletă şi a aruncat-o la gunoi. Atunci băieţelul a stat şi s-a uitat puţin gîndindu-se, după care a fugit în baie şi s-a întors cu periuţa mamei. A ridicat-o în faţa femeii şi i-a spus cu un zîmbet încîntat:

– Mai bine ai arunca-o şi pe asta pentru că a căzut în toaletă acum două zile.

 

În prima zi de şcoală, un elev din clasa întîi i-a dat învăţătoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria: “Părerile exprimate de acest copil nu sînt neapărat cele ale părinţilor lui”.

 

O femeie se chinuia să facă să curgă ketchup dintr-o sticlă. În timp ce se chinuia i-a sunat telefonul aşa că l-a rugat pe băieţelul ei de patru ani să răspundă la telefon.

– Este directorul, mamă, i-a spus copilul mamei, după care a adăugat la telefon, mama nu poate răspunde acum. Da o sticlă peste cap.

 

O mamă făcea voluntariat la o organizaţie care ducea hrana bătrînilor fără ajutor. În timpul orelor de program o lua pe fetiţa sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile şi alte lucruri care aveau legătură cu bătrînii. Într-o zi mama a găsit-o holbîndu-se la o proteză dentrară care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se  pregătea să răspundă la inevitabilele întrebări ale fetiţei, acesata s-a întors şi a şoptit:

– Zîna măseluţă n-o să creadă niciodată aşa ceva.

 

O fetiţă se uita la părinţii ei cum se îmbracă pentru petrecere. Cînd l-a văzut pe tatăl său cum îşi îmbracă costumul aceasta i-a spus:

– Tati, nu ar trebui să porţi costumul ăla!

– De ce, scumpa mea?

– Pentru că ştii că îţi dă dureri de cap în dimineaţa următoare.

 

O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întîi şi vine nervoasă acasă.

– Îmi pierd vremea cu şcoala, îi spune mamei. Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!

 

Un băieţel deschide biblia familiei. Era foarte interesat de desenele din carte şi dădea pe rînd fiecare pagină. Deodată ceva căzu din biblie. Era o frunză presată între pagini.

– Mamă, uite ce am găsit! strigă fericit băieţelul.

– Ce ai găsit? întrebă femeia.

Fascinat, băieţelul răspunse:

– Cred că sînt chiloţii lui Adam!