Crin Antonescu si plata pentru drepturi

Location of ( green ) – on the European contin...
Image via Wikipedia

Una dintre ştirile pe care le-am citi azi (prin intermediul facebook am ajuns la articolul ăsta de pe Realitatea.net) m-a făcut să încep să rîd în hohote… Titlul este pur şi simplu hilar, iar rîsul meu este o reacţie perfect naturală cînd dai peste o tîmpenie atît de imensă încît nu mai este loc de altceva.

Dacă aţi aruncat deja o privire peste articol v-aţi dat deja seama despre ce e vorba: Crin Antonescu a venit cu ideea ca românii din afara ţării să plătească taxe în ţară ca să poată vota la alegerile pentru preşedinţia României. Nu e deloc greu de găsit motivul acestei… “idei”: la ultimele alegeri Traian Băsescu a fost ales de către românii din diaspora. Ei sînt cei care au făcut diferenţa, indiferent dacă voturile au fost pe bune sau dacă au fost măsluite. Sînt sigur că manevra asta este doar o încercare de a controla în vreun fel (în măsura în care se poate face acest lucru) voturile venite din “afară”… problema este că soluţia oferită este pur şi simplu cretină.

De ce? Pentru că unele drepturi sînt garantate de stat indiferent de situaţia cetăţeanului român, ele sînt anulate sau suspendate doar în cazurile mai speciale şi se face (cel puţin din cîte ştiu eu, nu sînt avocat) doar prin intermediul justiţiei. Adică printr-un proces şi o decizie definitivă luată de către o instanţă. Dreptul de vot este unul dintre aceste drepturi garantate de către stat: atîta vreme cît eşti cetăţean român (şi nu intri în cadrul cazurilor speciale pe care tocmai le-am menţionat) poţi alege un reprezentant care să vorbească şi să negocieze în numele tău, oriunde te-ai afla pe glob. Din cîte ştiu nu se aplică asupra reprezentanţilor locali (de exemplu dacă eşti în Franţa nu poţi vota de la distanţă pentru primarul Oradei sau Timişoarei, chiar dacă ai adresa oficială în oricare dintre aceste locale – trebuie să-ţi muţi curul la faţa locului şi să bagi un vot în urnă), dar se aplică foarte bine la alegerile prezidenţiale. Pînă la urmă preşedintele României este tot un reprezentant, doar că ne reprezintă pe noi, ca popor.

Şi totuşi, de ce este o idee cretină? Pentru că românii din diaspora se împart în 3 categorii principale: tineri plecaţi la învăţătură, oameni plecaţi la muncă şi oameni care nu au reuşit să se adapteze aici şi au plecat lăsînd totul în urmă. Ultima categorie nu mă interesează prea tare pentru că prea puţini dintre ei sînt dispuşi să voteze. Spuneţi cinstit: cîţi dintre tinerii plecaţi la învăţătură (studenţi prin vreo universitate mai bună decît cele de la noi) au proprietăţi de vreun fel de pe urma cărora trebuie plătite taxe la stat? 1%? 2%? Chiar şi cei cu bani nu cred că au prea multe proprităţi taxabile, majoritatea fiind pe numele părinţilor.

Oamenii plecaţi la muncă în străinătate plătesc taxele ţării în care lucrează. E ceva normal, nu? Ţările respective le oferă facilităţi pentru taxele alea, începînd de la servicii medicale şi terminînd cu infrastructura necesară deplasării dintr-un loc într-altul şi bunei funcţionări traiului zilnic într-o societate civilizată. Ce le oferă România în schimb? Cam nimic, doar nişte drepturi pur şi simplu inalienabile (adică care nu pot înstrăinate – aviz inculţilor). Sînt sigur că eventualele taxe care trebuie să fie pentru proprietăţile din ţară sînt plătite la zi (cel puţin în majoritatea cazurilor) de către cei rămaşi în ţară – ştim deja că majoritatea românilor plecaţi la muncă s-au dus să muncească pentru familiile lor.

Oricum, să plăteşti pentru un drept care este deja al tău mi se pare cel puţin absurd. Nu ştiu cine i-a oferit lui Crin Antonescu o asemenea idee, dar cu siguranţă că i-a făcut un mare deserviciu. Deja au murit suficienţi oameni de-a lungul istorie pentru a garanta asemenea drepturi, iar acum unii sînt capabili să reducă acei morţi la nişte bani… de parcă s-ar putea face o comparaţie între cele două.

 

Articol preluat de aici.

Rovigneta electronica versiunea 2011

Azi am fost plecat din localitate pînă la ţară. Nimic deosebit, am mai făcut-o de destule ori pînă acum. Ce a fost deosebit este menţionea cuiva despre camerele de filmat instalate recent (acum cîteva zile) la ieşirea din Oradea pentru a-i prinde pe cei care nu au plătit taxa de circulaţie pe drumurile României (cunoscută sub numele de rovignetă). Trebuie să ştiţi deja despre taxa asta, sau măcat să fi auzit despre ea, nu este ceva nou. Doar versiunea electronică care a fost implementată şi care a intrat în vigoare din 4 februarie este mai recentă: te duci, plăteşti la casierie (oriunde este ea, ca localitate şi punct de lucru) iar cei care urmăresc înregistrările în căutarea contravenienţilor (pentru că neplata taxei este o contravenţie… deocamdată, pentru că după cum merg treburile pe aici şi la ce foame de bani îi încearcă pe politicieni nu le va fi greu să o transforme în infracţine) le va fi mai uşor să-i găsească pe neplatnici printre numărul imens de malşini care circulă pe la noi. Practic nu aduce nici o îmbunătăţire a vieţii contribuabilului (adică celui catre TREBUIE să contribuie şi a modului de plată a taxelor, este doar o îmbunătăţire a sistemului de urmărire a lui.

Menţiunea mi-a atras atenţia pentru că la ieşirea în direcţia Arad (unde e aeroportul Oradei) nu am văzut nici o modificare majoră care să-mi sară în ochi… mai ales că am oprit să mai iau pe cineva de pe drum. Cînd ne-am întors m-am uitat din nou după camerele video, dar nici atunci n-am observat nimic. Nu prea este genul de camerele pe care să le ţină ascunse, mai ales dacă vor să înregistreze numărul de înmatriculare. N-aş putea spune că am fost preocupat, chiar dacă nu am plătit nici o taxă de circulaţie pe drumurile naţionale… dacă cumva am fost văzut azi conducînd maşina în regim de contravenţie şi voi primi o amendă pe chestia asta o să-i dau în judecată. Probabil că nu o să cîştig, cel puţin în România, dar asta nu mă va împiedica să o fac. Am două motive mari şi late: atentat la viaţa privată (nu îmi place faptul că mişcările mele, sau a oricărui altcuiva, cu maşina în afara localităţii să poată fi făcute publice)  şi faptul că drumul Oradea-Salonta este plin de gropi. Politicienii români sînt foarte buni să ceară bani cu nemiluita şi să ofere servicii de proastă calitate. Aşa cum anul trecut a fost refăcut drumul Oradea – Satu Mare (am înţeles că mai trebuie de pus încă un strat de asfalt şi de făcut nişte şanţuri şi este gata) puteau să impună refacerea (derularea sau grăbirea) finalizării şi drumului spre sud. Mi s-a spus că proiectul ar fi fost deja alocat, dar gropile s-au păstrat ba chiar s-au mărit odată cu sosirea iernii. Taxa o plătim la fel pe toate drumurile, chiar dacă o mare parte sînt de foarte proastă calitate.

Pe de altă parte, pe post de concluzie, absurdul situaţiei din România m-a făcut să rîd în seara asta. Căutînd nişte informaţii pe internet despre camerele de filmat de care am menţionat mai devreme am găsit nişte ştiri de la Protv despre intrarea în vigoare a rovignetei electronice. L-am bagat la finalul articolului (oferă şi ei obţiunea asta) ca să vă amuzaţi şi voi (e valabil doar pentru cei care au simţul umorului suficient de dezvoltat pentru asta ). Motivul amuzamentului meu este problema pe care o pot avea şoferii care circulă pe drumurile naţionale ÎN INTERIORUL localităţii (atunci cînd DN-urile trec printr-o localitate – sînt destule sate şi comune prin ţară pentru care ele sînt drumurile principale) pentru că ei pot fi amendaţi la fel de uşor ca şi cei care străbat toată ţara. Practic, în funcţie de amplasarea camerelor video, dacă orădenii vor trebui să ajungă la aeroport sau vor dori să dea o raită pînă în Băile Felix ar putea fi amendaţi dacă nu au plătit rovigneta. Interesant, nu? Încă ezit asupra categoriei în care ar trebui să integrez articolul, deşi Absurdistanul Românesc ar fi foarte indicat. Ar fi de rîs dacă impozitele şi taxele care se adună pe capul românilor în completarea preţurilor pe care trebuie să le plătească nu ar fi tot mai mari. Sînt momente în care mă întreb cît trebuie să plătim pentru privilegiul de a fi şi de a rămîne români… nu de alta, dar mulţi se comportă de parcă ar trebui să îi plătim pe ei pentru asta.

 

Articol preluat de aici.

Impozitarea tuturor cistigurilor

Am auzit azi pe la ştiri (cred că este o ştire mai veche repetată pentru a n-şpe mia oară pentru că nu îmi este tocmai necunoscută) despre impozitarea tuturor cîştigurilor oamenilor. Înţeleg că guvernul ăsta al nostru este disperat după bani şi vrea cît mai mulţi, înţeleg că vrea să taxeze orice muncă care se face în ţara asta (am ajuns să le plătim lor dreptul nostru de a munci la noi în ţară), dar acum vor să se lege şi de banii (şi bunurile în general) care nu pot au reprezentat plată a unei munci (dacă am înţeles corect).

Pe de altă parte, vine “luna cadourilor”. Ca în fiecare an, oamenii se vor îngrămădi să facă cumpărături şi să facă cadouri celor apropiaţi. Evident că nu mulţi îşi permit să facă cumpărături ca pe vremuri, dar foarte probabil o vor face chiar şi dacă vor cheltui mult mai puţin. Am întîlnit destule cazuri în ultimii ani în care unii, fie din nesiguranţă, fie dintr-un impas (unul din ala permanent) al imaginaţiei sau din nepăsare, au decis să nu mai cumpere cadouri ci să dea direct banii persoanei în cauză iar aceast să-şi cumpere ce vrea ea. Oare guvernanţii noştri vor atenta şi la aceşti bani? Eu zic că da. Nu are importanţă de unde vin banii ăia, care le este scopul, bani să fie. E suficient pentru ei.

Aşa că, oameni buni, nu mai oferiţi bani pentru cadouri, oferiţi direct cadourile şi faceţi-o ca mijloc de protest împotriva guvernului de rahat pe care în avem.

 

Articol preluat de aici.

Guvernul şi impozitele

Am aruncat o privire peste ştirile zilei de azi şi am văzut că parte dintre ele au ca subiect guvernul nostru mult “iubit” şi impozitele sale. Din nou. Partea bună este că din 1 octombrie se scoate impozitul minim pentru firme şi se amînă anunţatul impozit forfetar (se spune că pentru 1 ianuarie anul viitor, dar nu se ştie niciodată ţinînd cont de politicienii noştri).

Partea proastă e că s-au apucat să-i impoziteze pe zilieri? Pe bune? Tocmai pe zilieri? Le cere şi-un carnet de zilier, care să constituie o urmă a muncii lor. Oare m-aş încadra la categoria de zilier dacă m-ar chema cineva să-i fac o reţea de calculatoare azi, mîine mi-ar cere cineva să-i fac modificări la o pagină web, iar poimîine aş instala sistemul de operare şi diverse programe pe calculatorul unei a treia persoane? Activăţi plătite, evident, şi pe care le-am făcut de cîteva ori de-a lungul timpului. Oare dacă s-ar întîmpla şi acum m-ar putea obliga guvernul să i le declar? CUM?

Era clar că guvernanţii s-au apucat să impoziteze cam orice mişcă în ţara asta (nu m-ar mira să impoziteze şi vîntul, dar furtunile s-ar putea să-i cam iar prin surprindere), dar dacă se leagă chiar şi de zilieri atunci înseamnă că e naşpa rău de tot: au obligat patronii a cîtorva mii de firme să şi le închidă prin impozitul minim obligatoriu, au mărit taxele şi impozitele pe care pfa-urile şi beneficiarii drepturilor de autor trebuie să le plătească pentru stat (într-o formă sau alta), iar acum au atacat cu disperare şi pe cei care-şi duc traiul de pe o zi pe alta.

Dacă ar fi după mine aş impozita repiraţiile de politician. Astfel, pentru fiecare respiraţie ar trebui să plătească ceva (încă nu ştiu ce anume, dar mă gîndesc la ceva umed, roşu şi niţel sărat) pentru asta. Doar totul se impozitează în ţara asta, nu?

Articol preluat de aici.

Mortul plateste CAS, PFA-ul ajutorul de somaj

Am pierdut ştirile de la ora 19. E şi normal, am avut treburi mult mai importante de făcut decît să stau în faţa televizorului şi să urmăresc salivînd ca după lobotomie ştirile tîmpite pe care posturile tv româneşti ni le servesc de zor de obicei. E clar tuturor că n-am pierdut mare lucru? Bine.

Chiar dacă am pierdut acele ştiri, între timp m-am întors şi am continuat să lucrez ceva la calculator. Pe moment nu prea are importanţă la ce lucram, e important doar că aveam televizorul aprins pentru zgomotul de fundal potrivit şi că uneori mai schimbam canalul ca să mai schimb un pic ritmul de zgomot.

Oricum, în timp ce lucram zgomotul ăsta mi-a cam atras atenţia: se discuta despre ultimele aberaţii pe care ni le furnizează pe tavă guvernul României. Sau ni le bagă pe gît, depinde de perspectivă. Din punctul meu de vedere doar încearcă să ni le bage pe gît pentru că trebuie să fii doar un tîmpit lobotomizat ca să fii la dispoziţia guvernului ori de cîte ori o cere.

Mi-era clar de ieri că oamenii s-au îngrămădit degeaba să depună acte diverse pe baza unei isterii induse de guvern prin intermediul mass-mediei, este stilul românilor să se isterizeze din cauza mas-mediei. Dacă stai un pic să raţionezi, nu este normal să dai amenzi după numai două zile de la intrarea în viguare a unei legi despre care nu se ştie mare lucru. O fi sistemul tîmpit din construcţie, o fi guvernanţii aberanţi, dar latenţa sistemului există şi este bună uneori: în perioada imediat următoare nu vor fi date amenzi. S-a acordat o perioadă de graţie (n-am reţinut exact cît) pentru a putea depune toată lumea actele fără probleme. Sau mai precis: toată lumea care doreşte să le depună. Unii au preferat să nu se supună dorinţelor politice.

Revenind la subiect şi la discuţia de pe Realitatea la care am rămas cîteva minute, cineva dintre cei prezenţi spunea că se plăteşte CAS-ul si pe drepturile de autor moştenite de la cei deja decedaţi şi că PFA-ul plăteşte ajutor de şomaj. Dacă CAS-ul pentru drepturile de autor moştenite este oarecum discutabil (pentru că decedatul nu mai are nici un motiv să contribuie la sănătate, nu?), a fost vreodată vreun moment în care un PFA a beneficiat de pe seama ajutorului de şomaj? Pentru că eu nu ştiu să fi existat aşa ceva, iar din umilele mele cunoştinte despre lege o asemenea idee este o aberaţie.

Actorii, sciitorii, jurnaliştii, cei din media în general, sînt revoltaţi. Şi au dreptate. Dar în aceeaşi măsură sînt vinovaţi de situaţia existentă. La fel ca noi toţi. Noi, românii adică. Pentru că tolerăm un sistem bolnav fără să îl schimbăm în mai bine. Gunoaiele şi scursurile alea din guvern (poate că-s cam dur pentru unii, dar apelativ mai bun n-am) caută să sugă TOT de la cetăţenii României fără a le oferi mare lucru în schimb. Şi o vor face atîta vreme cît îi vom lăsa să o facă. Nu de ei depinde să se oprească, pentru că nu o vor face niciodată, ci de noi. Noi sîntem cei care trebuie să îi oprim şi să facem ceva concret pentru a ieşi din rahat.

Articol preluat de aici.

Impozitarea bisericii, o forma de respect pentru societate

Unul dintre articolele peste care am dat aseară are ca subiect impozitarea bisericii şi se găseşte pe hotnews aici. Titlul de acolo este o întrebare, dar eu l-am preluat sub forma unei afirmaţii pentru că răspunsul meu este un categoric DA.

Conform datelor publice prezentate în articolul respectiv, fenomenul religios a cunoscut in ultimii 20 de ani o expansiune fără precedent: peste 4.000 de biserici din cele peste 18.000 cîte există în România au fost construite după 1989, numărul teologilor a explodat de la 1.000 de absolvenţi cît scoteau cele patru facultăţi de teologie în 1989 la peste 10.000 cîţi sînt acum în cele 30 de facultăţi de teologie. Sumele alocate cultelor de la bugetul naţional au crescut şi ele de la 3 milioane de dolari anual pînă în 1998, la 10 milioane de dolari în 1999, 40 de milioane de euro în 2007, 100 de milioane de euro în 2008 si tot 100 de milioane în 2009. În Bucuresti biserica ortodoxă română a primit 12 hectare de teren pentru construcţia de lăcaşe de cult şi pentru deja celebra Catedrală a Mîntuirii Neamului, iar acest lucru se practică în cam toată ţara.

Biserica Ortodoxa Romana primeşte ajutor de la stat pentru o parte din salariile angajaţilor, are un trust de presă, pensiuni şi hoteluri, monopol pe producţia de lumînări şi alte obiecte de cult, proprietăţi imobiliare, terenuri, păduri… şi NU plăteşte impozite şi taxe la stat.

Iar acest lucru nu este normal, cel puţin nu din punctul meu de vedere. Religia a fost întotdeauna o afacere FOARTE profitabilă, chiar şi în detrimentul adepţilor ei (sau poate în ciuda lor, dar cu siguranţă datorită lor), dar pe la noi cam începe să-şi ia nasul la purtare. Nu ar fi ceva nou, doar o fac mulţi.

Articol preluat de aici.

Colectarea taxelor si impozitelor in Oradea

Tot o ştire locală mi-a sărit un pic în atenţie (o găsiţi aici) pentru că are legătură cu restanţele de taxe la nivel local. Recuperarea lor este o problemă la nivel naţional, mai ales acum cînd mulţi oameni au probleme cu banii, şi se caută soluţii pentru recuperarea datoriilor către stat. Este adevărat că o parte a lor este doar furt oficializat, dar sistemul nu prea ţine cont de moralitate: datoria este datorie. Foamea de bani este foarte acută, iar statul român este cel mai înfometat de aşa ceva… un adevărat prădător.

Articolul acesta este primul în care găsesc o încercare de transformare (pe cale judecătorească) a datoriilor către municipalitate în muncă în folosul comunităţii, mai ales că nici nu ştiam că se practică aşa ceva aici. Adică munca în folosul comunităţii în România. Este perfect normal, mai ales că nu prea şi-au făcut “publicitate” iar eu nu mă prea învîrt în cercuri care să mă aducă în preajma acestui fel de activitate. Nu pot fi decît curios să aflu mai multe despre asta, aşa că voi reveni la acest subiect. Are deja un an vechime (un an şi cîteva zile, de fapt) şi, probabil, va dura încă o perioadă bună pînă va prinde la public şi va fi realizată nu doar din obligaţie.

Aşa cum era de aşteptat, Primăria Oradea face apel la debitori ca aceştia să-şi plătească taxele şi birurile. Cineva trebuie să cîştige proiectele de înfrumuseţare a oraşului şi trebuie plătiţi gras pentru munca lor, nu-i aşa?

Articol preluat de aici.

Se inchid casele de pariuri

Motivul e simplu: este o manevră la protest la aberaţiile guvernului care doreşte eliminarea limitei minime de impozitare de 600 de lei. Au mai fost asemenea manevre de protest, sau cel puţin una de care ştiu, iar guvernul a fost obligat să revină la decizia respectivă cînd a observat că veniturile din pariurile sportive s-au redus drastic. Acum pariorii mai au opţiunea pariurilor online, aşa că profiturile rapide pentru “norocoşi” (nu este doar noroc, dar chiar şi norocul are un cuvînt de zis) nu depind doar de casieriile cu sediu în România. Nu pot spune acelaşi lucru despre guvern care ar avea probleme la impozitarea unor cîştiguri virtuale care nu se regăsesc nicicum în taxele plătite de oameni.

Acţiunea asta nu este decît o dovadă în plus că guvernul poate fi obligat să ia decizia corectă şi, probabil, că nu ar face-o din proprie iniţiativă.

Articol preluat de aici.