Citind mesajele primite în ultimele zile am văzut o ştire care mi-a atras atenţia (da, sînt abonat la cîteva dintre site-urie de ştiri): Emil Boc i-a invitat pe Chinezi să investească în autostrăzile Comarnic-Braşov şi Sibiu-Piteşti. Se spune că proiectele vor fi realizate în parteneriat public-privat şi că invitaţia a fost lansată în cadrul unei întîlniri între primul ministru şi reprezentanţi ai statului chinez care a avut loc cu ocazia noului an chinezesc. Se pare că că alte opţiuni care li s-ar fi oferit chinezilor sînt hidrocentralele, centurile ocolitoare, aeroporturi, spitale, lucrari de irigaţie şi de mediu.

Cu alte cuvinte, politicienii noştri “dragi”, cu Emil Boc ca şi reprezentant, vor să vîndă şi ce a mai rămas. N-au bani şi se termină şi împrumuturile primite aşa că vor să apeleze la bani din exterior. Americanii sînt mult mai băgaţi în datorii decît noi, europenii nu sînt prea încîntaţi de şacalii dîmboviţeni, ruşii nu ne vor da niciodată ceva fără să plătim imens (ca întotdeauna de altfel), aşa că au rămas doar chinezii cu economia lor în creştere.

În ultimii 21 de ani statul a fost un administrator execrabil, dar a fost expert în a vinde şi a distruge ce aveam la revoluţie. Marile tunuri economice trase statului de politicieni şi oameni de afaceri (de multe ori fiind unii şi aceleaşi) se cunosc, sînt comentate şi răscomentate, în foarte mare parte nepedepsite aşa cum ar trebui. Acum s-au cam terminat banii şi resursele, s-au apelat şi se apelează constant la împrumuturi bancare şi de la uniunea europeană… valorile sînt imense şi vor trebui să fie plătite în cele din urmă. Are un oarecare sens ca autorităţile să apeleze la bani din exterior, dar nu din partea unui omuleţ hilar şi incompetent ca Emil Boc. Ne lipsesc oamenii responsabili care să facă o asemenea invitaţie în numele României, şi ne vor lipsi şi după ce vor pleca tolomacii de acum.

Nu ştiu de ce s-a întîmplat după întîlnirea aia, dar mă gîndesc că reprezentanţii chinezi s-au făcut că-l aprobă pe Emil Boc, că se gîndesc serios la invitaţia lui iar după aceea, cînd au fost singuri în casele lor, s-au prăpădit de rîs amintindu-şi de fază. E ce aş fi făcut şi eu în locul lor.

 

Articol preluat de aici.