Giganţii erei glaciare: episodul 2 – Teritoriul urşilor de peşteră

Dacă aţi vizitat pînă acum peştera urşilor din judeţul Bihor atunci aveţi o idee (oarecum) despre dimensiunea urşilor de peşteră şi obiceiurile lor.

În episodul 2 al seriei de documentare profesoara Alice Roberts călătoreşte 40 de mii de ani înapoi în trecut pe urmele fiarelor gigantice ce au aparţinut erei glaciare. Documentarul se bazează pe ultimele date ştiinţifice obţinute prin analiza rămăşiţelor pe care le au la dispoziţie şi conţine o mulţime de elemente grafice prin care giganţii erei glaciare sînt readuşi la viaţă.

Episodul 2 – Teritoriul urşilor de peşteră

Se întinde pe o zonă întinsă a Terrei din emisfera nordică care a fost lovită cel mai tare de frigul erei glaciare: Europa şi Siberia. În munţii din Transilvania o peşteră a sigilat pentru mii de ani urmele luptei pe viaţă şi pe moarte a doi giganţi: un urs de peşteră şi un leu de peşteră. În plus, Alice Roberts descoperă că era glaciară a creat o legătură strînsă între rinocerii lînoşi şi mamuţii lînoşi. Stepa mamuţilor a fost o zonă întinsă de teritoriu, răspăndită pe jumătate de lume, care furniza hrană tot timpul anului animalelor iubitoare de frig. Tocmai aceşti mamuţi au fost vînaţi de cei mai feroce prădători europeni pentru a-şi asigura supravieţuirea.

Predators (2010)

Zilele astea am apucat să urmăresc şi eu ultima ecranizare a filmelor cu prădători. Este vorba, evident, de Predators din 2010. Dacă aţi văzut deja filmele anterioare acesta nu va reprezenta o surpriză: 8 oameni au fost paraşutaţi în mijlocul unei jungle pe care nu o cunosc şi trebuie să supravieţuiască vînătorii. Nu am mai văzut demult primul Predator, cu Arnold Schwazenegger, dar văzînd Predatorii de anul acesta m-am simţit de parcă (aproape) aş fi revăzut primul film. Din anumite puncte de vedere varianta asta nouă a fost aproape o copie la indigo a primului film… diferenţa au fost doar personajele şi locaţia.

Ceea ce mi s-a părut interesant, ce iese în evidenţă în plus faţă de celelalte filme, sînt prădătorii umani. Conflictul nu este mai este între specii ci numai între pădătorii din cadrul a două specii diferite care se întîlnesc (voit sau nu) în aceeaşi arenă. Singurul lucru care pot spune că-mi place este ironia finanllui: cei doi oameni rămaşi în viaţă nu mai sînt învingători… odată cu paraşutarea următorilor jucători în arenă ei devin din nişte învingători doar supravieţuitorii zilei.

Pe o scală de la 1 la 10 eu îi dau filmului un 7, şi asta doar datorită unui anume ataşament (dacă îi pot spune aşa, deşi nu ştiu dacă este cuvîntul corect) pe care îl am pentru modul de a lupta (oarecum onorabil) al extratereştrilor aşa cum i-am perceput în filmele anterioare.

 

Articol preluat de aici.