Horea Vușcan, ex-fost-candidat la primăria Oradea

N-am mai scris demult în Clubul admiratorilor de Frec-Menta, dar ar cam fi cazul de mărit acest club cu noi persoane ce se arată foarte interesate de a face parte din el. Horea Vușcan, de exemplu, freacă menta prin politica românească sperînd și el un post călduț de primar, dar nu îi prea iese. Nu că ar avea prea mari șanse (perușii mei ar avea șanse mai mari ca el dacă îi conving să candideze), dar gigeii de la mișcarea populară (noul partid a lui Traian Băsescu) nu-l mai vor pe motiv că ar fi omorît 3 persoane într-un accident de mașină și, mai rău, nu le-ar fi spus din timp de asta.

Adică i-ar fi trecut cu vederea accidentul, că doar, na!, nu era vina lui că avea viteză și i-a sărit ăla cu mașina în față (oricui șofer i se poate întîmpla așa ceva) dar nu au putut ierta semi-adevărul. Probabil că ar fi trebuit să mintă pînă la capăt, cu tupeu, ca să fie în rînd cu ei, un politician versat și trecut prin toate apele.

Nişte ţărani erau la o şedinţă în primărie

Nişte ţărani erau la o şedinţă în primărie:

Primarul:

–  Trebuie să modernizăm acest sat! Aştept propuneri cu proiecte noi!

Unu:

– Multe bodegi!

Altu:

– Multe crîşme!

– Berării!

– Multe baruri!

Primarul:

– Beţivanilor… de nimic nu sînteţi în stare! N-aveţi nici o idee bună!

Unu, mai retras:

– O bibliotecă!

Primarul:

– Bravo Gică! Vedeţi? Un om inteligent! Pentru ce vrei să facem bibliotecă?

Gică:

– Păi… să ne strîngem acolo toţi să bem ceva!

De unde vine expresia am cazut de pe pod de la primarie

La biserica dintr-un sat veneau in fiecare duminica femeile la spovedanie “Parinte, am pacatuit… am facut sex cu Vasile…”, sau cu Ion sau cu Gheorghe, in functie de caz.

Parintele le spunea:

– Mare pacat, trebuie sa faci 20 matanii si post 3 zile…

Lucrul acesta intimplindu-se cam in fiecare duminica, parintele hotaraste ca femeile sa nu mai spuna “am facut sex”, ci sa spuna “am cazut de pe pod de la primarie”. Zis si facut. Dupa citiva ani se schimba preotul dar obiceiul ramine acelasi. Parintele cel nou era nedumerit ca la fiecare spovedanie femeile spun ca au cazut de pe pod de la primarie. Intr-o zi se intilneste cu primaru satului si ii spune:

– Domn` primar, repara podul ala de la primarie ca se pling femeile in fiecare duminica ca au cazut de pe el…

Primaru incepe sa rida, stiind despre ce era vorba.

Parintele, nervos, comenteaza:

– Nu ride, domnu’ primar, ca si nevasta ta a cazut de vreo 3 ori…

Lacul de agrement cu malurile în Cluj Napoca şi Austria

Funar se zbate vreme îndelungatã sã amenajeze în Cluj Napoca un lac de agrement şi, dupã lungi eforturi, vine în sfîrşit ziua inaugurãrii. Cînd sa taie panglica, un reporter îl întreabã:

– Domnule primar, ce frumos şi mare e lacul! E asa de mare cã nu i se vede malul celãlalt. Ce e dincolo de el?

Funar rãspunde împlinit:

– Austria!

Batalia pentru Crisana

Războiul pentru teritoriul cel sfînt al Crișanei a luat azi o întorsătură neașteptată: iluminat după noaptea de înviere, cînd și-a descoperit lumina unică și personală în contradicție flagrantă cu cea împărțită milogilor acum două seri, primarul țigan al Oradei a declarat că nu-și mai poate păstra poziția actuală de administrator al orașului cu demnitate din cauza atacurilor populației maghiare minoritare.

În virtutea alegerii sale ca reprezentat al populației majoritatea a României, primarul Oradei este îndreptățit să propună pe oricare țigan să-i urmeze la conducerea municipiului Crișanei fără să mai fie nevoie de alegeri locale, dar acest a declarat că se simte îndatorat ultimilor români rămași pe aceste meleaguri și că dorește să le dea, măcar acum, o șansă la autodeterminare.

O sursă a declarat sub protecția anonimatului că cele două sute de milioane de români plecați în afara țării ar fi făcut presiuni în acest sens în ultimele luni, aducîndu-l pe primarul țigan în pragul cedării psihice. Condiția minorității românești, doar cîteva mii de persoane, este foarte neclară printre sutele de mii de unguri și miliardul de țigani care trăiesc acum în spațiul carpato-danubiano-pontic. Sursa aceasta a mai remarcat că, foarte probabil, tocmai de aceea actualul primar demisionar ar fi aruncat moaștele sfîntului Călin pe podeaua bisericii de pe dealul Ciuperca acum două zile și le-ar fi stropit cu benzină dorind să le dea foc. E bine că a fost oprit la timp, înainte de a face o prostie irecuperabilă: nu e deloc indicat să își facă dușmani printre ultraortodocșii (fanatcii) creștini, din orice minoritate ar face parte. Ținînd cont de prețul absurd al carburanților fosili, primarul trebuie să fi dat o avere imensă pe cei cîțiva litri de benzină sau i-a primit ilegal, peste graniță, de la complicii din afara țării.

În aceste momente se adună cîteva șatre de țigani pe malul Crișului Repede, în apropierea primăriei Oradei, pentru a protesta împotriva plecării primarului și pentru a face vrăjile de rigoare în momentele de tranziție a puterii politice. Foarte probabil vor ajunge să blocheze și cel mai apropiat oraș de graniță, Budapesta, pentru a le da o lecție celor din afara țării: au plecat și nu mai au nici un cuvînt de zis în treburile interne ale unei țări pe care au decis să o părăsească de bună voie.

Bătălia anterioară pentru Crișana, de acum 20 de ani, a dus la dezmembrarea Ungariei Mari și la alipirea teritoriilor Republicii Moldova, Ucrainei și Poloniei la România Magnifică. Noua capitală a țării, Oradea, a crescut în dimensiuni de 10 ori față de suprafața pe care o avea atunci, iar aspectul său s-a schimbat drastic. Primarul orașului este considerat ca fiind cel mai important om din stat, chiar înaintea președintelui, primilor miniștri și a guvernului, pentru că el le garantează personal securitatea și buna funcționare a noului stat român.

Este foarte clar că demisia curentă, după ce actualul primar a ținut cu dinții de poziție vreme de 18 ani și a adus orașul și întreaga zonă la un grad de dezvoltare pur și simplu incredibil, aruncă noi umbre asupra viitorului. Bătălia pentru Crișana, Edenul renăscut, tocmai a reînceput.

Sursa este aici.

Marian Vanghelie la Casa alba

La Casa albă de la Washington adică. Ceva mai devreme am prins o secvenţă a interviului pe care reporterii l-au luat la aeroport la sosirea din SUA primarului sectorului 6 al Bucureştiului. Dincolo de senzaţia de hilar pe care mi-o provoacă majoritatea apariţiilor lui Marian Vanghelie, de data asta m-a apucat rîsul. Nu pentru că ar fi spus ceva amuzant (cel puţin nu de data aceasta), dar în utlimul timp cind aud de Vanghelie şi limba engleză prima corelaţie pe care o fac este secvenţa în care i-a fost foarte să rostească numele lui Google. Adică faza cu Goagl, Gogal, Gagal, Google…

De data aceasta Marian Vanghelie a povestit de invitaţia la Casa Albă şi la întîlnirea cu primarul oraşului Washington. N-am reţinut detaliile, chiar dacă au fost foarte puţine… eram prea ocupat ca să rîd. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb cum a vorbit cu americani şi dacă cumva a fost la fel de împiedicat în limbă cînd a venit vorba de numele lor.

Articol preluat de aici.