Centrul de afaceri din piata Rogerius, Oradea

De obicei nu prea am treabă prin piaţa Rogerius, ajung acolo mai mult ocazional, cînd am vreo întîlnire prin zonă sau trec pe acolo în drum spre altă locaţie. Azi am aflat că se vrea construirea unui centru de afaceri în locul actualei pieţe (Bihon scrie aici despre subiect). Mi-e neclar de ce vor să îi spună atît de pompos “centru de afaceri”, din articol reiese că vor să facă o piaţă nouă, modernizată.

Prin proiectul de modernizare se intenţionează înfiinţarea unui Centru de afaceri pentru micii producători, cu funcţiuni de comercializare legume-fructe, produse agroalimentare, produse de panificaţie, mezeluri, lactate şi comercializarea de îmbrăcăminte tip bazar. Totodată, se are în vedere şi amenajarea unui spaţiu verde deasupra Centrului de afaceri, prin realizarea căruia se va evita supraîncălzirea pieţei în perioada de vară şi se va asigura o modalitate mai economică a încălzirii pe perioada iernii.

Sînt curios să aflu ce preţuri vor cere administratori celor care vor dori să vîndă în “centrul de afaceri” şi ce condiţii vor încerca să le impună. Mă întreb dacă s-a interesat cineva de părerea celor care deja îşi vînd acolo produsele acum… iar dacă se va trezi, totuşi, cineva să facă un studiu oficial şi se va descoperi că vînzătorii nu doresc modernizarea pieţei Rogerius ce se va face atunci?

 

Articol preluat de aici.

Sensul giratoriu bucuclas din Centru Civic, Oradea

Centrul Civic, sens giratoriu si caminul liceului Emanul Gojdu in Oradea #1

Coltul din sensul giratoriu care apare in fotografia alaturata, impreuna cu caminul liceului Gojdu, are o poveste interesanta: a fost refacut de vreo 3-4 ori de cind s-au finalizat lucrarile transformarii sensului giratoriu de la Centrul Civic pina sa ajunga la forma curenta. Este o foarte buna dovada ca cei care au realizat proiectul au lucrat abraburea, aproape fara cap si fara coada… cu siguranta fara sa gindeasca prea mult problema. Mai demult se putea intra pe Aleea Gojdu venind dinspre Cluj Napoca, apoi au pus niste semne temporare care sa impiedice accesul, ele au tot aparut si au disparut intre timp, la un moment dat a fost pus un morman de nisip si pietris peste bordurile facute acolo ca sa permita utilajelor sa ajunga pe alee, dupa care o parte a bordurilor au disparut si a ajuns in forma actuala. Deocamdata.

Imaginea face parte din albumul de pe Picasa pus aici, primele imagini sint de pe podul Dacia, iar sensul de deplasare a fost spre Primaria Oradea. Balustrada de la marginea aleii pietonale de pe malul Crisului Repede, de linga liceul Emanuil Gojdu, a fost pusa de curind, la fel si finisarile drumului de pe care am coborit si scara din capat. La cealalta scara, dinspre podul intelectualilor, inca se lucreaza.

In a doua parte a fotografiilor luate pe malul Crisului Repede apar bazinul olimpic, hotelul Hilton si Dacia-Continental.

Intrebarea zilei: V-ati lasa tratati de medici tigani?

În cursul zilei de ieri mi s-a adus la cunoştinţă despre bursele oferite tinerilor ţigani (elevi şi studenţi) care urmează sau care vor să urmeze medicina. Cum ieri spre seară am fost mai mult pe drumuri decît prin preajma calculatorului, am reuşit să preiau informaţiile într-un articol de pe ţiganii.ro de-abia azi.

Întrebarea zilei de azi este următoarea: v-aţi lăsa trataţi de medici ţigani sau aţi prefera medici care să nu aparţină acestei minorităţi? Şi, mai ales, de ce?

Felia mea de Romania

Acum cîţiva ani mi s-a părut o idee interesantă să spun că pagina asta este felia mea de internet, adică locul în care mă manifest şi scriu ce am de scris. Fiecare are dreptul la o felie (mai mare sau mai mică) de internet, mai ales că în lumea virtuală este loc pentru toată lumea şi chiar ar mai încăpea vreo două lumi pe lîngă.

Cu lumea fizică este cu totul altă poveste: a fost supusă împărţirii şi ceturilor pe seama feliilor vreme de milenii, cu siguranţă va continua în aceeaşi direcţie cel puţin atîta vreme cît oamenii vor rămîne oameni şi nu se vor transforma în… altceva. Una dintre împărţelile astea teritoriale din lumea fizică este foarte la modă pe la noi zilele astea şi am preferat să aştept înainte de a-mi da cu părerea despre toată situaţia. De fapt despre tot scandalul ăsta afurisit în care s-a transformat, aşa cum era de aşteptat de fapt: este genul de subiect care va face să curgă multă cerneală (fizică sau… virtuală) pe degetele tuturor care au ceva de zis despre asta.

Judeţele României versus proiectul teritoriilor administrative. România feliată, o mare pizza de care trage toată lumea ca să obţină cea mai mare felie. Ba vor 8 judeţe, ba vor 12… ba vor toate 41, aşa cum sînt deja. Este un moment bun pentru politicieni ca să împartă un teritoriul care nu le aparţine, dar despre care, din nefericire, au un cuvînt de spus.

Eu NU am încredere în nici una dintre taberele politice care s-au format în jurul acestui subiect. Îi acuz (de parcă ar mai fi nevoie de aşa ceva, doar o ştim cu toţii) că-şi urmăresc propriile interese. UDMR-ul vrea în continuare tîmpenia aia de ţară în ţară (aşa zisa “autodeterminare”) riscînd războiul civil, cealaltă tabără (aia formată din lingăii şi javrele lui Băsescu şi Boc – nu mă întrebaţi detalii, acum chiar n-am chef de ele dar ştiţi despre ce vorbesc) urmăreşte ceva anume, dar încă îmi este neclar ce. În ultimele zile am fost prea prins cu treburi ca să mă apuc să îi urmăresc cu atenţie, dar sînt sigur că nu este nimic bun pentru poporul ăsta. Ştiţi ce se spune, nu? Cea mai rapidă şi mai bună metodă de a tîmpi şi de a manipula o populaţie numeroasă este prin intermediul televizorului, iar canalele noastre de mass-media şi cei pe care-i susţin se întrec între ei în a fi manipulatorul anului.

Pînă la urmă noi, cetăţenii acestei ţări cu ce rămînem? Pe bune: cu ce rămînem în urma acestui scandal? Aş zice că rămînem cu ochii beliţi la tembelizor sau pe la fluxurile de ştiri (ăia care încă mai ştiu să citească), urmărind circul, dar n-ar fi deloc amuzant şi nici n-am cîştiga nimic. Refuz să mă las prostit şi furat de oricine încească aşa ceva, şi nu pot spune că-s puţini.

Din punctul meu de vedere felia mea de România este chiar. aţi ghicit, România. Toată România.  Şi orice ar spune gunoaiele din mass-media şi javrele politice nu renunţ la felia mea.

Proiectul judetelor Romaniei

Una dintre ştirile care a ajuns la mine în ultimele zile este cel al reorganizării administrative a României şi crearea unor noi zone denumite tot judeţe, dar care să includă mai degrabă zonele istorice decît forma de organizare curentă. Nu pot spune că sînt de acord sau împotriva unui asemenea proiect, ideea politicienilor implică mult prea multe schimbări (de fapt termenul mai corect este “schimbări majore”) pentru a o aproba sau a fi împotriva ei fără o cercetare amănunţită a ei. Însă pot spune cu siguranţă că o privesc cu suspiciune: nu am încredere în explicaţiile pe care le-am auzit pînă acum. S-a spus că este din cauza unor fonduri de cîteva miliarde de euro care vor ajunge (sau ar putea să ajungă) în România în acest scop, dar nu cred că este doar atît. Ştiu că mult “iubiţii” noştri politicieni sînt atît de ahtiaţi după bani încît ar fi în stare să facă cam orice pentru a pune mîna pe nişte euroi în plus, dar cînd vine vorba de reorganizarea unei întregi ţări doar pentru nişte fonduri nu o prea cred.

Le-am ascultat prea multe minciuni pentru a nu-i primi cu scepticism de fiecare dată cînd vin cu o idee nouă, iar asta mi se pare un pic cam trasă de păr. Constituţia României, cel puţin din ce-am auzit pe la ştiri, spune că ţara este organizată în comune, oraşe şi judeţe – de aceea ar trebui să păstreze denumirea sau să schimbe constituţia. Din imaginile pe care le-am văzut în treacăt noile judeţe se pliază foarte bine pe regiunile de dezvoltare (care-s 8 la număr) şi sînt denumite după poziţia geografică: nord-vest, nord-est, sud-est, sud, sud-vest, centru, Bucureşti şi Ilfov.

Voi ce ştiţi despre asta? Adică detalii. Nu mă interesează generalităţile vehiculate prin mass-media… nu-s decît abrambureli ale jurnaliştilor de servici. Ce ştiţi despre perspectiva jigodiilor din UDMR despre acest subiect? MIe mi se pare că noua împărţire teritorială a ţării, oricare ar fi ea, le serveşte perfect intereselor declarate de ani bun (de a crea o “ţară” în ţară).

Articol preluat de aici.

Legalizarea prostitutiei, o forma de sclavie moderna

Recunosc, mi-au cam lipsit ştirile în ultimele zile. Nu cred că am pierdut prea mult, mă gîndesc că circul românesc nu s-a modificat chiar atît de drastic încît să fie de nerecunoscut… aş fi aflat chiar şi eu. Dar ce să-i fac, am fost prins cu treabă şi n-am mai apucat să le urmăresc cu atenţie… doar ce-am auzit la radio şi pe cînd treceam (chiar ocazional), prin faţa televizorului aprins. În seara asta am prins nişte momente mai libere şi am aruncat o privire pe hotnews… una dintre ştirile de acolo prezenta un comunicat al Patriarhiei Române care m-a făcut să rîd în hohote şi a recompensat, cel puţin parţial, lipsa de ştiri din ultimele zile.

Comunicatul de presă al cărui titlu l-am preluat este aici, este un răspuns la o propunere de lege a lui Silviu Prigoană şi spune că legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.

Am început să rîd atît de bine pentru că ăştia de la patriarhie sînt cam duşi cu sorcova. Ai putea zice că nu trăiesc împreună cu noi în lumea asta. Prostituţia deja există, şi este o meserie foarte veche (nu se spune degeaba că este cea mai veche), iar oamenii care vor să meargă la tîrfe o fac oricum, indiferent dacă activitatea acestora este sau nu autorizată legal. O legalizare ar reprezenta un control ceva mai strict al unei activităţi care nu a putut fi eliminată în ultimele zeci de mii de ani, ar reprezenta o asigurare a unor controloare medicale periodice (fie ele aşa cum sînt, ţinînd cont de starea medicinii). Nu ştiu în ce măsură prostituatele de acum au acces la servicii medicale speciale meseriei lor.

Nu pot vorbi în numele unei femei, dar poate se va găsi vreo femeie care să citească acest articol şi să-mi spună: sexul repetat şi constant a reprezentat o afecţiune iremediabilă a sănătăţii psihice şi fizice? Pe mine încă nu m-a afectat, dar nu sînt nici femeie şi nici tîrfă.

Iar divorţurile… dacă un cuplu nu se înţelege el se va despărţi oricum, indiferent de legalizarea prostituţiei. Eu aş zice că o asemenea manevră ar ajuta la salvarea multor cupluri… dacă pe ea o doare mereu capul sau face sex ca o botă el, virilul mascul al familiei, are doar două posibilităţi: o mînă bună sau o altă femeie. Adică fie o amantă fie o prostituată. Ştiu că vouă, femeilor, nu vă place să fiţi înşelate, dar spuneţi cinstit: dacă tot ar fi să fiţi înşelate şi nu aţi putea să evitaţi asta, aţi prefera o relaţie de durată cu o amantă sau una temporară cu o tîrfă?

Ştirea de pe hotnews mai precizează că Silviu Prigoană a depus ieri la Parlament o propunere privind legalizarea prostituţiei definită ca “activitate cu caracter sexual autorizată” care se poate desfăşura independent sau “în cadru organizat”, în case de toleranţă. Eu aprob o asemenea idee… dar sînt conştient că, deşi unele idei sînt bune, practica este ceea ce ne omoară pe noi, românii.

Articol preluat de aici.

Comunicarea fara frontiere a adus 17 japonezi in Oradea

Zilele astea am aflat că în perioada 13-20 august 2010 Oradea găzduieşte programul cultural “Japonia-România 2010” realizat de LEX Institute for Language Experience, Exchange Hippo Family Club Japan și Angela Pugna, studentă la Universitatea din Birmingham. De pe reţea, dar şi cu ocazia evenimentului de ieri, am aflat că programul se bucură de sprijinul Ambasadei României la Tokio.

Cel mai important eveniment al proiectului,  Comunicare fără frontiere, s-a desfășurat ieri, 16 august 2010, în Sala Mare a Primăriei din Oradea și reunit participanții, partenerii și colaboratorii acestui inedit schimb cultural care încurajează consolidarea relațiilor româno-nipone. Ca practicant de kendo, dar şi ca persoană interesată de cultura niponă, m-am dus şi eu acolo. N-am stat toate cele trei ore (între 16 şi 19) pentru că n-am reuşit să scap suficient de repede din treburile pe care le aveam şi apoi a trebuit să mă duc la antrenament, dar a meritat să mă duc. A fost un eveniment interesant, în care japonezii au urmărit un spectacol cu muzică folclorică interpretat de Ansamblul “Florile Bihorului”, au dansat periniţa în jurul mesei principale, au urmărit o scurtă prezentare a istoriei României şi a Oradei. Tot cu acest prilej, cei cîteva zeci de orădeni adunaţi în sala mare a primăriei au avut prilejul să asiste la demonstrații de dansuri naţioanle nipone, ceremonie a ceaiului potrivit ritualului nipon, expoziții de caligrafie japoneză și de kimonouri, şi chiar să ia parte la ele. Ieri am avut prilejul să beau ceai verde, iar îngesuiala pe cele cîteva ateliere create în sală a fost destul de mare.

N-am avut prilejul să-mi iau aparatul foto ieri, dar un articol despre eveniment se găseşte pe Bihorştiri.ro aici, iar galeria lor cu poze se găseşte aici. Am găsit pe reţea o invitaţie la evenimnetul cultural de ieri şi am încărcat imaginea pe Picasa (aici).

Articol preluat de aici.

Ilegalitatea injuraturilor de pe retea

Una dintre ştirile de ieri peste care am dat pe reţea în dimineaţa asta m-a făcut să zîmbesc, aproape să rîd. Astfel, senatoarea social-democrată Lia Olguţa Vasilesc vrea să iniţieze un proiect de lege prin care înjurăturile şi limbajul obscen de pe paginile web ale agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ziarelor, dar şi pe paginile personale şi pe jurnale (aşa zisele bloguri), să fie sancţionate sau eliminate prin moderare. Din ce-am citit pe reţea, senatoarea în cauză dorea să pună misiunea de sancţionare pe umerii CNA, dar în momentul declaraţiilor nu era încă fermă asupra acestui aspect.

Ideea asta mă amuză pentru că încă mi-e foarte neclar cum vor ei să sancţioneze acel limbaj. Evident, pot da amenzi usturătoare persoanelor fizice şi juridice care se află în ţară, sau chiar pot să îi ameninţe pe oameni cu închisoare. Dar, de exemplu, dacă aş emigra din ţară (ipotetic vorbind), dacă mi-aş rezerva un domeniu .com sau .eu (sau oricare alta extensie în afară de .ro) şi mi-aş lua, de exemplu, o găzduire pe un server din SUA mi-ar putea face ceva? Dacă aş începe să-i bag în pizda mamei lor de proşti pe politicienii ăia labagii, dacă aş începe să mă leg de muiştii de manelişti, dacă mi-aş băga pula în oricine se nimereşte (nu că n-aş face-o deja), dacă aş desconsidera toate pizdele şi pulele ratate din România oare CNA-ul ar mi-ar face ceva? S-ar oftica, evident, doar mulţi dintre eie se simt deja cu musca pe căciulă şi ar începe să mi-o sugă la greu, dar în mod normal aşa ceva este în afara jurisdiscţiei lor.

Evident, situaţia descrisă mai sus este o pur ipotetică, am spus-o deja, aşa că nu văd ce ar avea de comentat vreunul mai “deştept”.

În mod natural, ca orice ecosistem, internetul se autoreglează. Are ajutor şi din partea legislaţiilor majorităţilor ţărilor, chiar şi dacă unele legi (sau proiecte de legi) sînt aberante şi fără sens. Dar îţi trebuie puţin mai multă educaţie decît un simplu abecedar de internaut ca să ştii aşa ceva. Nu mă miră faptul că politicienilor români le lipseşte aşa ceva.

Aaaa. Încă ceva: dacă vreţi mai multe informaţii despre ştirea care mi-a atras atenţia puteţi citi aici şi aici.

Articol preluat de aici.

Circul cu proiectul de la Rosia Montana se reia

Ministerul Mediului şi Pădurilor a anunţat azi că va relua procedura de autorizare a proiectului RMGC de la Roşia Montană. Aceştia au un nou Certificat de Urbanism Zonal (al treilea) care este aproape identic cu primele două care au fost anulate şi suspendate de instanţa judecătorească.

Cu alte cuvinte, se reia circul. Era de aşteptat ca tupeiştii de la Roşia Montană Gold Corporation să continue cu acţiunile de demarare a proiectului. Au învestit prea multe resurse în minciunile şi presiunile pe care le-au oferit acestui popor căutînd fraieri care să îi susţină. Partea proastă este că românii au opus prea puţină rezistenţă iar cei de la RMGC au încă impresia că au şanse. Se vor risipi ele curînd.

Articol preluat de aici.