Roşia Montană la Radio Erevan

Dacă tot am scris despre Roşia Montană de cîţiva ani încoace, haideţi să vă arăt ce-am primit pe email…

 

Ascultător: Pentru ce protestează, de fapt, cei care protestează împotriva exploatării de la Roşia Montană?

Radio Erevan: Păi, aşa cum bine rezultă şi din întrebare, nu protestează pentru, ci împotrivă. Mai exact: împotriva eutanasierii maidanezilor, împotriva ne-eutanasierii maidanezilor, împotriva exploatării gazelor de şist, împotriva lui Ponta, împotriva noului Cod rutier, împotriva RMGC, împotriva romanilor (care i-au asuprit pe daci), împotriva… ÎMPOTRIVA!

 

Ascultător: Dacă exploatarea de la Roşia Montană se va face la suprafaţă, minerii ăia de ce s-au băgat în subteran să protesteze?

Radio Erevan: Pentru că în mină semnalul wi-fi e mai bun.

 

Ascultător: Ce a fost în capul lui Ponta când a promis că aduce el comisiile parlamentare să îşi desfăşoare lucrările în mină?

Radio Erevan: Vorbim totuşi despre premierul României! Puţin respect! Evident că n-a avut nimic în cap, indiferent ce ar spune rău intenţionaţii.

 

Ascultător: Cîţi bani au primit ăştia ca să susţină proiectul RMGC?

Radio Erevan: Evident că n-a fost vorba de bani! Banii sînt subdiviziunea leului.

 

Ascultător: Se poate exploata aurul şi fără cianuri?

Radio Erevan: S-a încercat. Cu gaze lacrimogene, cu gloanţe de cauciuc. Tot cu cianură merge mai bine.

 

Ascultător: De ce nu exploatează statul român aurul de acolo?

Radio Erevan: Pentru că statul român nu e un exploatator şi lasă ruşinea asta în seama străinilor!

 

Ascultător: Fierul vechi de ce nu se exploatează cu cianuri?

Radio Erevan: Pentru că ne protejăm minorităţile.

 

Ascultător: De ce îşi vîră Soros nasul în toată afacerea asta?

Radio Erevan: Dar ce-aţi vrea să-şi vîre?

 

Ascultător: Blocarea afacerii nu înseamnă pierderea de locuri de muncă?

Radio Erevan: Şi închiderea investiţiei de la Auschwitz a însemnat pierderea unor locuri de muncă. E drept, acolo aurul era în dantură, iar în loc de cianuri se folosea Cyclon B.

 

Ascultator: De vreo 10 ani de zile incoace romanii tot salveaza Rosia Montana. Oare ei pot sa faca asta asta, vor sa faca asta, stiu cum sa o faca???

Radio Erevan: De putut pot. De vrut, vor. Si de stiut, stiu. Dar de ce sa se grabeasca?

 

Ascultător: Ăsta nu e un subiect prea serios pentru a fi tratat în băşcălie?

Radio Erevan: Ba da!… Şi?

imagini Oradea: Femeia protestatar anti-ACTA care a scandalizat Oradea

Femeia protestatar anti-Acta care a scandalizat Oradea #1Femeia protestatar anti-Acta care a scandalizat Oradea #2Femeia protestatar anti-Acta care a scandalizat Oradea #3Femeia protestatar anti-Acta care a scandalizat Oradea #4

Acum cîteva zile am anunţat ca Oradea se alătură protestelor împotriva ACTA. Evenimentul a avut loc azi începînd de la ora 12, iar oamenii s-au adunat în piaţa Unirii, lîngă statuia lui Mihai Viteazul. Numărul orădenilor prezenţi la protest nu a depăşit cîteva sute, dacă ar fi să ţin cont de faptul că în cele vreo două ore cît m-am învîrtit prin zonă au tot venit şi au plecat oameni.

După cum se poate vedea în unele poze de pe album, în afara protestatarilor erau puse cîteva zeci de calculatoare şi monitoare vechi de jur împrejurul statuii. Dar probabil că elementul protestatar care a atras cel mai mult atenţia a fost femeia gonflabilă îmbracată în uniformă DIGI (de la RDS) cărată pe umenii unui tip.

imagini Oradea Femeia protestatar anti-Acta care a scandalizat Oradea /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

De ce l-as condamna pe locotenentul Alexandru Gheorghe

Probabil că numele vă este familiar, este vorba de prostonacul care s-a dus să protesteze luni în Bucureşti îmbrăcat în uniforma militară. Am auzit de el chiar în ziua respectivă (prefer să fiu atent la ce se întîmplă pe acolo) şi de faptul că are deja susţinători: ceva fraieri i-au aclamat numele în faţa camerelor de filmat în urmă cu cîteva zile.

Pînă aseară nu prea am dat multă atenţie subiectului… era doar un protestatar ca oricare altul. Aseară însă cineva (o bună prietenă) se uita pe Anal 3 (adică Antena 3 pentru publicul larg) şi a început să-mi spună despre subiect şi că locotenentul ăsta era pe post. N-am urmărit decît cîteva secvenţe din emisiune, de obicei am lucruri mult mai bune de făcut decît să mă uit cum jegurile alea împroaşcă cu noroi o ţară întreagă, dar cînd m-am uitat locotenentul ăla spunea că a fost trimis în judecată (probabil de un tribunal militar) şi se mira că nu a primit o avertizare pentru încălcarea disciplinei şi apoi, după ce urmau paşii regulamentului, să fie trimis în judecată. Mai preciza că erau judecaţi doar cei care încălcau regulamentul în mod repetat.

Dacă prostul (ştiu că are un anume rang în armată, dar nu-l pot numi aşa) Alexandru Gheorghe nu ar fi fost atît de jalnic aş fi rîs de el în acele momente.

Nu-s cadru militar, şi nu voi fi probabil niciodată aşa ceva, dar am făcut şi eu serviciul militar. N-a fost mult, doar 6 luni, dar am o oarecare idee despre ce se întîmplă în cadrul unei unităţi militare şi ce ar trebui să însemne regulamentele militare. Ştiu şi cum mi-ar place mie să fie.

S-a spus în ultimele cîteva zile, după ce gestul lui Alexandru Gheorge a devenit public, că un militar nu are voie să protesteze împreună cu o mulţime. Nu ştiu dacă are voie să protesteze îmbrăcat în haine civile, dar pot spune cu siguranţă că nu are voie să protesteze îmbrăcat în uniforma militară… Acest lucru mi se pare perfect normal: în momentul în care apare îmbrăcat într-o uniformă reprezintă entitatea care a produs acea uniformă. Înţeleg că cetăţeanul Alexandru Gheorghe era supărat pentru anumite chestii (toţi avem supărările noastre), dar militarul Alexandru Gherghe nu avea voie să proteste într-o manieră oficială fără acordul sau fără a avea ordin din partea superiorilor. Ştiu că e naşpa, dar asta este armata. Sau cel puţin ar trebui să fie.

Ţinînd cont că Traian Băsescu este comandantul superm al armatei situaţia prostului Alexandru Gheorghe este cu atît mai rea… aşa că nu mă miră că l-au trimis direct în faţa tribunalului militar, fără să fie nevoie de avertisment pentru abatere. Iar faptul că se mira de situaţia curentă pe un post tv, în faţa unui popor întreg (sau, de fapt, a celor care l-au urmărit) mă îndreptăţeşte să spun că nu e conştient de tîmpenia pe care a făcut-o.

Pînă la urmă decizia condamnării prostului Alexandru Gheorghe o va lua tribunalul militar. Sînt fericit că este decizia lor şi nu a mea, pentru că dacă mi-ar fi dezonorat organizaţia aşa cum a făcut-o l-aş executa (probabil) fără judecată.

articol De ce l-as condamna pe locotenentul Alexandru Gheorghe /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Bancuri, Traian Băsescu şi protestele din ianuarie 2012

Am primit textul următor într-un mesaj pe un grup de glume aseară. Le-am citit cu amuzament şi placere: de-abia au trecut cîteva zile de proteste şi adevărate lupte de stradă (prin Bucureşti, duminică seară), că deja au şi apărut o listă întreagă de bancuri cu şi despre Traian Băsescu.

 
Aseară Traian Băsescu a pregătit zeci de sticle goale de whisky ca să arunce cu ele după manifestanţi.

Traian Băsescu a încercat să fugă cu elicopterul de pe clădirea Palatului Cotroceni. Din păcate pentru el, nici un elicopter SMURD nu a vrut să-l preia.

Protestatarii au ajuns la Palatul Cotroceni. Traian Băsescu se consultă la telefon cu omologul său nord-coreean, Kim Jong-un.

Traian Băsescu a anunţat că nu intenţionează să părăsească cîrciuma unde se află, aşa că nu se va deplasa la Palatul Cotroceni ca să discute cu manifestanţii.

Traian Băsescu a ameninţat manifestanţii că le pune muzica lui Fuego la boxe dacă nu pleacă spre case.

Traian Băsescu a trimis-o pe Elena Udrea între manifestanţi, ca să-i bată cu poşeta Louis Vuitton.

Cel mai probabil: Traian Băsescu îl va oferi pe Emil Boc mulţimii furioase.

Manifestanţii cântă “Deşteaptă-te române!”. “Ho, că încă nu m-am îmbătat”, le-a replicat Traian Băsescu.

Traian Băsescu i-a chemat de urgenţă la Palatul Cotroceni pe Berceanu şi Videanu ca să dea nişte tunuri.

Traian Băsescu a întrebat cum e traficul spre Tîrgovişte.

Nu credem că mai durează mult pînă cînd Traian Băsescu va ieşi plîngînd în faţa protestatarilor ca să-i bata obrazul lui Dinu Patriciu.

Probabil Traian Băsescu priveşte pe geamul de la Palatul Cotroceni cu ochiul cu care nu vede bine, altfel nu se explică cum de nu a ieşit încă în stradă.

Aflat şi el la Cotroceni, Emil Boc i-a spus lui Traian Băsescu că îi vine să se facă mic de frică, dar pur şi simplu nu mai are cum.

Unii dintre manifestanţi nici nu au pancarte, ci simple foi A4 cu sloganuri anti-Băsescu. Elena Udrea a remarcat coincidenţa: şi ea are A4 (Audi A4), e în fundul garajului, mai iese cu el după pîine prin cartier.

Traian Băsescu le-a spus miniştrilor să nu-şi facă griji dacă sînt asediaţi de manifestanţi în palatul Cotroceni fiindcă a avut grijă din timp să facă rezerve de mîncare pentru cîteva zile şi de băutură pentru doar vreo 3 ani.

Traian Băsescu a declarat presei că ar ieşi să se bată cu pumnii goi, bărbăteşte, cu cei care îl înjură dar nu a văzut încă nici un copil în rîndurile manifestanţilor.

Speriat de amploarea manifestaţiei de la Cotroceni, se pare că Traian Băsescu se pregăteşte să fugă de pe acoperişul palatului cu vaporul la Tîrgovişte.

Aflînd că manifestaţia a început în Piaţa Universităţii, Emil Boc i-a sugerat lui Traian Băsescu să cheme marinarii să facă ordine.

Traian Băsescu le-a spus miniştrilor că el nu va repeta greşeala lui Ceauşescu şi nu va fugi cu un DAB, că are tabla subţire, nu-i ţine de sete pînă la Tîrgovişte şi nici n-are concentraţie mare de alcool.

Manifestaţia s-a încheiat, protestatarii s-au risipit pe la casele lor. “Ce, e deja ora închiderii?”, l-a întrebat supărat Traian Băsescu pe Emil Boc.

Grecii au votat planul de austeritate

În timp ce pe străzile Atenei oamenii protestează în stradă împotriva planului de austeritate, cu puţin timp în urmă parlamentarii greci au votat în sensul aprobării acestui plan. În ultimele ore am auzit tot felul de persoane comentînd pe această temă, mai mult sau mai puţin pe subiect şi nu scuturaţi de delirius tremens, că e bine pentru europeni ca planul să fie votat, dar că grecii vor suferi în următoarele luni. Sau despre efectele pe care refuzul unui plan de austeritate le-ar avea asupra Europei.

Nu sînt în măsură să vorbesc despre falimentul Greciei sau despre viitorul economic al acesteia: nu sînt economist şi nici nu cunosc toate datele problemei, şi nici nu am de gînd să încep să aberez aşa cum i-am văzut pe mulţi făcînd fără să fie opriţi sau măcar atenţionaţi. Dar evenimentele de azi (şi nu numai) mi-au atras atenţia, iar cel mai mult a ieşit în evidenţă marea deosebire dintre noi şi poporul elen: grecii o duc mai bine ca noi, ca salariu mediu şi ca bani cîştigaţi de un cetăţean “de rînd”, dar sînt gata să iasă oricînd în stradă şi să caute să protejeze ce au deja. Românii în schimb… o foarte mare parte sînt în stare să nu facă nimic chiar dacă sînt călcaţi în picioare şi sînt furaţi pe faţă… au dovedit-o de prea multe de ori în ultimii ani.

Dincolo de aceste diferenţe sîntem în acelaşi rahat, depinde de fiecare dintre noi cum îl tratăm şi dacă decidem să-l mîncăm în continuare cu nemiluita sau să îl aruncăm acolo unde îi este locul.

Romania si spatiul Schengen

N-am apucat să urmăresc azi ştirile, dar am auzit totuşi că Franţa şi Germania au solicitat amînarea aderării la spaţiul Schenger pentru România şi Bulgaria. Nu ştiu cît de recentă este informaţia, dar pînă la urmă a ajuns şi la mine. N-a ajuns însă singură: era însoţită de comentariile politicienilor noştri care au sărit ca arşi comentînd că s-au săturat să fie tot timpul monitorizaţi şi că merităm să intrăm în spaţiul ăsta. Ei susţin că am îndeplinit cerinţele celorlalte ţări şi că această amînare fără motive reale este o discriminare.

Cum? Cum? Cum adică?

Şi cum rămîne cu siguranţa graniţelor? Mă gîndesc că or fi destul de sigure, da’ tot mai scapă vreun individ non-european care vrea să ajungă să muncească aiurea prin Europa. Probabil siguranţa graniţelor este singura reuşită din tot amalgamul de cerinţe europene, şi spun “probabil” doar pentru că nu am foarte multe informaţii despre cei care sînt prinşi şi nici despre cei care scapă. De fapt n-am nici o informaţie actuală.

Cum rămîne cu corupţia la care sînt aşi? Adică AŞI! Aş da o mulţime de exemple, dar cam peste tot trebuie să mergi cu plicul în buzunar (sau cu vreo atenţie) dacă vrei să obţii mai repede, mai bine şi mai uşor ce ar trebui să obţii gratuit şi în aceleaşi condiţii de calitate şi rapiditate.

Cum rămîne cu justiţia care este atacată din toate părţile şi folosită de politicieni în manevrele lor şi afaceriştii care vor să scape cu basma curată (eventual cu cîteva luni de pîrnaie în locul deceniilor meritate)? Cum rămîne cu încercările de a schimba magistraţii curţii supreme cu aceia care sînt pe placul unora (este doar un exemplu în care fiecare partid vrea cîte o bucăţică dintr-un tort) şi cu manipularea deciziei acestora pentru a bloca manevrele opoziţiei?

Mafioţii au început să se omoare între ei prin locuri publice, jafurile s-au întensificat în ultimii ani (provocînd adevărate valuri de criminalitate) iar politicienii noştri consideră că totul este în regulă. De fapt pentru ei este bine… doar li se micşorează numărul concurenţilor, nu?  Dar asta nu înseamnă că este bine şi pentru România.

Nu au fost menţionate problemele din sănătate şi educaţie, dar asta nu îi interesează pe europeni cînd vine vorba de aderarea la spaţiul Schenger. Cel puţin deocamdată… dar în momentul în care vom deveni un popor de zombie creduli, intoxicaţide religie şi needucaţi care să le stea pe cap li se va schimba părerea.

Într-o ţară în care se instalează treptat haosul politicienii se plîng că sîntem discriminaţi de către europeni şi se consideră nedreptăţiţi cînd li se atrage atenţia (fie şi indirect) de problemele apărute în urma promisiunilor lor neonorate. Căci ce altceva sînt decît nişte promisiuni neonorate?… să ai pretenţia să aderi la o zonă şi să te plîngi cînd nu eşti în stare să îndeplineşti condiţiie lor, condiţii pe care le ştiai foarte bine vreme de cîţiva ani buni. N-o fi tocmai corect, dar sîntem totuşi România cea frumoasă şi nepieritoare… sîntem obişnuiţi cu aşa ceva.

 

Articol preluat de aici.

 

Tigan sau rrom

Zilele astea au fost cam multe discuţii despre propunerea legislativă a lui Silviu Prigoană de a folosi termenul secular de ţigan în locul celui mai nou de rrom. Mai recent guvernul a dat undă verde propunerii, dar avizul este unul consultativ. Executivul şi-a motivat decizia cu recomandările Academiei Române şi cu faptul că, în majoritatea statelor Uniunii Europene, termenul folosit este ţigani, nu romi.

Evident, doar trăim în ţara dezbaterilor inutile şi a protestelor aiurea, aşa, de dorul lelii, s-au găsit imediat televiziuni care să discute despre propunerea asta şi avizul guversului şi persoane/organizaţii care să protesteze despre ele. Unii dintre ţiganii s-au obişnuit cu avantajele confuziei dintre ei şi populaţia românească şi nu sînt deloc mulţumiţi de revenirea la o denumire tradiţională.

Din punctul meu de vedere, indiferent de motivele personale ale lui Prigoană, propunerea legislativă care-i aparţine este un pas absolut necesar în revenirea spre normalitate. Următorii paşi care vor trebui făcuţi pentru integrarea ţiganilor sînt educarea lor şi disciplinarea elementelor turbulente. Doar nu degeaba sînt percepţi de către români ca hoţi şi cerşetori şi exportă prin Europa acest punct de vedere. Pentru moment aşa ceva sînt nişte vise, dar cu multă muncă în acest sens visele astea vor deveni realitate. Totul constă în intenţiile fiecăruia şi modul în care sînt puse ele în practică.

Punctul meu de vedere este scris pe ţiganii.ro, vizitaţi-o. Nu pot spune că am găsit deja o soluţie practică la integrarea ţiganilor, dar încă o caut.

Articol preluat de aici.

Moţiune de cenzură şi proteste

Oricît de mult dispreţuiesc circul politic românesc, ziua de azi a fost un prilej de amuzament… pe lîngă plictiseala obişnuită cînd vine vorba de discursuri sforăitoare. Nu mă înţelegeţi greşit: am fost prea ocupat ca să mă plictisesc, ca de obicei, dar am tras un pic cu urechea la discursurile politice de azi. Nu prea mult, aş fi adormit instantaneu şi pe perioadă nedeterminată dacă aş fi ascultat mai mult de cîteva minute… Chiar şi aşa pot spune cu siguranţă că politicienii s-au întrecut în discursuri cît mai sforăitoare, umflîndu-se în pene şi lăudîndu-se cu rezultatele actuale, fie şi aşa jalnice cum probabil ştiţi deja cu toţii.

Ce m-a amuzat totuşi la culme a fost faptul că mulţi s-au bucurat aseară numărînd voturile care le-au rămas ca moţiunea să treacă… mai aveau nevoie doar de 2-3 (conform promisiunilor). După un atac furibund dus pe toate canalele posibile la adresa preşedintelui şi a guvernului, după ce i-au înfierat şi i-au demonizat (pe bună dreptate, de altfel), aseară se părea că moţiunea avea şanse destul de mari de succes. Iar astăzi… ca moţiunea de cenzură să treacă avea nevoie de 236 de voturi… a obţinut 218 şi o vot nu (anulat).

Un Victor Ponta cam ofuscat (ce naiba, doar tocmai i s-au înnecat corăbiile ) se plîngea mai devreme pe televiziunea mogulului Voiculescu (adică Antena 3) că o mulţime de “ticăloşi” au promis că votează în favoarea moţiunii, au luat ce li s-a oferit dar au votat împotrivă. Nu pot să nu zîmbesc şi să nu mă amuz de starea lui de spirit pentru că îl consider la fel de ticălos ca şi cei de care s-a plîns. Ziua de azi nu a reprezentat decît un pas, un rezultat al uneia dintre luptele duse în războiul între canaliile politice româneşti. O tabără a cîştigat, alta a pierdut. S-au făcut promisiuni, s-au dat “atenţii”, s-au lasat acuzaţii şi s-au aruncat cu injurii în toate părţile, s-a spus minciuni peste minciuni şi s-au făcut promisiuni cu nemiluita… circul politic românesc a atins un maxim în ultimele zile urmînd să aibă un recul pînă ce taberele se vor reaşeza pe noile poziţii de echilibru.

Pe de altă parte, Bucureştiul a fost parţial blocat şi îşi merită blocajul. Protestele în cîteva puncte cheie au dus la devierea circulaţiei. Marii pierzători ai zilei, oamenii obişnuiţi, au preferat să stea în stradă şi să protesteze în timp ce circarii se băteau pe moţiune în parlament. Au ieşit în stradă de foame, din disperare, şi nu au făcut absolut nimic. Vă miră? Pe mine nu, deloc. Protestul nu ajută cu nimic dacă nu este însoţit de o acţiune fermă, precisă şi sigură. Iar ce au făcut oamenii ăia în stradă nu a fost aşa ceva… nu are nici o valoare. Doar au sporit cantitatea de înregistrări video a Eşecului.

Articol preluat de aici.