Farse şi oameni speriaţi

Două dintre farsele de aici sînt de-a dreptul memorabile, pe prima (tipul care-i dă un croşeu de dreapta monitorului) o ştiam şi, probabil, o să mi-o amintesc cu amuzament pentru tot restul eternităţii… Cealaltă este reacţia în faţa… morţii. Dar toate farsele sînt bune… iar dacă le urmăriţi pînă la capăt fără să rîdeţi, ei bine, asta ar fi cel mai de speriat lucru.

Sanatatea: Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite

Nu este deloc un secret că alimentaţia ne influenţează la toate vîrstele, în toate perioadele vieţii, indiferent de zona geografică în care ne aflăm, de obiceiurile civilizaţiei din care facem parte, de ritmul cotidian. O alimentaţie dezechilibrată deschide calea apariţiei unui număr destul de mare de boli, inclusiv a banalei răceli atunci cînd sistemul imunitar este slăbit din cauza lipsei de vitamine şi minerale suficiente unei funcţionări optime.

Istoria a dus la apariţia multor tipuri de alimentaţie şi reţete tradiţionale, în funcţie de zonele geografice, iar aceste reţete s-au schimbat în timp pe măsură ce noi tipuri de alimente au devenit disponibile. De exemplu mămăliga nu era disponibilă pe vremea dacilor în această regiune pentru că porumbul din care este făcut mălaiul a fost adus în Europa din America (împreună cu alte alimente foarte utilizate precum cartofii) după descoperirea acesteia de către Cristofor Columb… dar mămăliga este considerată în zilele noastre o mîncare specific românească.

Sanatatea Alimentatie Alimentatia, unul din secretele unei batrineti fericite /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Wikileas si propunerea pentru premiile Nobel

Prima oară cînd am auzit de WikiLeaks a fost acun aproximativ un an, cînd am urmărit acţiunile unui elicopter în războiul din Irak sau Afganistan. Nu mai reţin exact ţara, dar cu siguranţă era una dintre acţiunile armatei americane în zonă, înregistrarea camerei de filmat montată pe elicopter era considerată ca secret parte a proprietăţii armatei. Între timp a apărut scandalul documentelor secrete dezvăluite publicului prin intermediul paginii de internet de care probabil aţi auzit deja toţi. Nu am de gînd să scriu despre el, puteţi găsi destule informaţii pe reţea.

Azi noapte am văzut pe twitter prima remarcă a propunerii pentru premiile Nobel a acestui site şi a proprietarului său, Julian Assange. Un lucru destul de curios, cel puţin din punctul meu de vedere, dar care a fost preluat de mulţi ca ştire în cursul zilei de azi. Din ce-am citit pe reţea, deputatul Snorre Valen, cel care a propus WikiLeaks pentru a fi premiat, consideră că acesta reprezintă o garanţie a transparenţei în lume, inclusiv în societăţile considerate democratice.

Disidentul chinez “Liu Xiaobo a primit Premiul Nobel pentru Pace, anul trecut, pentru lupta sa în favoarea drepturilor omului, democraţiei şi libertăţii de exprimare în China”, scrie pe blogul său Snorre Valen, un deputat din cadrul Stângii Socialiste, unul dintre partidele aflate, în prezent, la putere în Norvegia.

“La fel, WikiLeaks a contribuit la promovarea aceloraşi valori, la nivel mondial, dezvăluind, între multe alte lucruri, corupţia, crimele de război şi aplicarea torturii, uneori chiar sub bagheta aliaţilor Norvegiei”, a adăugat el, vizând în mod implicit Statele Unite.

Sursa este Madiafax.ro.

Din punct de vedere logic motivele acestei propuneri ar putea să fie bune, dar nu cred că logica este de ajuns. În primul rînd documentele WikiLeaks au pus în impas anumite elemente oficiale din mai multe ţări, dar asta nu schimbă mare lucru. Tocmai de aia a şi izbucnit scandalul… sistemul a fost lovit şi a ripostat. Nu am spus degeaba ţări considerate democratice… fiecare guvern, fiecare regim, fiecare persoană are secrete. Cînd e vorba de persoane dezvăluirea secretelor are ca potenţial rezultat schimbarea lor, dar cînd vine vorba de guverne schimbarea va apare mult mult mai greu. Trebuie pusă o presiune mult mai mare, de multe ori acest gen de presiune se numeşte revoluţie.

Concluzia este că scandalul WikiLeaks este departe de a fi încheiat. Manevra lui Snorre Valen, pentru că este în mod clar o manevră, are o amprentă personală (un scop bine definit pe care-l ştie doar el, din punctul de vedere al propriului guvern şi a propriei cariere politice), dar ar putea fi la fel de bine reacţia unui grup de persoane în interiorul scandalului. Reacţiile de acest gen sînt ca nişte valuri… atunci cînd cineva atacă se va găsi mereu altcineva care să riposteze. Va rămîne de văzut în ce măsură propunerea va fi pusă în aplicare iar siteul WikiLeaks şi proprietarul său, Julian Assange, vor primi premiul Nobel. Eu zic că are toate şansele să se fie cîştigători, ca parte a opoziţiei europene la adresa SUA.

 

Articol preluat de aici.

Gordon R. Dickson – Furtuna de timp

De vreo două săptămîni m-am apucat să recitesc o carte scrisă de Gordon Dickson (Time storm în titlu original) şi apărută la editura Nemira în 1997. Prima oară am citit-o acum cîţiva ani buni, probabil la scurt timp după ce am cumpărat-o şi de atunci, spre ruşinea mea, a stat prin bibliotecă. Pot spune că m-a bucurat recitirea ei pentru că am apreciat subiectul aşa cum aş fi făcut-o dacă aş fi parcurs-o prima oară, mai ales că foarte multe dintre detalii s-au estompat în ceaţă.

Apărută în 1997 ca prim copil literar al autorului de sf, cartea tratează viaţa lui Marc Depard şi a însoţitorilor săi după ce o furtună de timp a lovit Terra. Schimbările care apăreau odată cu trecerea zidurilor de ceaţă (aşa cum au fost denumite zonele de contact) erau dea dreptul drastice în anumite cazuri, modificări ale peisajului care au transformat oraşe în ruine şi au dus la apariţia unor mări interioare continentului american care nu mai existaseră de întregi ere geologice. Puţinele fiinţe, fie oameni fie animel, care au rămas în viaţă în urma transformărilor au trebuit să se adapteze şi să încerce să supravieţuiască schimbărilor de timp şi trecerilor (voite sau nu) în alte zone temporale. Marc Despard, fata şi leopardul (numit Dumunică, după ziua în care a fost găsit) erau astfel de fiinţe.

Treptate alte persoane li s-au alăturat, iar calităţile de conducător ale lui Marc au ieşit în evidenţă. A apărut chiar şi oportunitatea de a face ceva împotriva furtunii care a lovit planeta, dar va trebui să citiţi cartea ca să vedeţi ce fel de ocazie şi cum au acţionat ei. Din punctul meu de vedere este o carte care se merită citită chiar şi de aceea care nu sînt împătimiţi ai literaturii ştiinţifico-fantastice: indiferent de subiect, reacţiile umane în timp de criză fac diferenţa dintre o carte oarecare şi o carte bună.

 

Articol preluat de aici.

Prieteniile din interes

Am să încep articolul ăsta cu o întrebare: cum îi percepeţi voi pe prietenii din interes? Ştiţi voi…acele persoane din anturaj care în public îţi sînt prieteni la cataramă, te aprobă şi te apreciază dar cînd cauţi să ieşiţi la o bere sau, mai rău, ai nevoie de ei nu-i mai găseşti pe nicăieri. Pur şi simplu te evită sau nu te bagă în seamă, iar dacă îi cauţi o faci degeaba.

N-am cunoscut decît cîteva asemenea persoane în ultimele trei decenii, de fiecare dată mi-au trezit un gust amar. Pe unii îi ştiu de ani de zile, chiar dacă nu pot spune că mi-au fost prea apropiaţi, le-am urmărit evoluţia de-a lungul timpului, şi mă miră de fiecare dată falsitatea de care dau dovadă în anumite momente. Şi da, e greu să mă mire ceva, dar reacţiilor unora dintre oameni mai reuşesc uneori să o facă prin diversitatea lor. În schimb nu mă miră deloc neîncrederea care apare de atîtea ori între oameni… de obicei te frigi de prea multe ori pînă să ajungi la o vîrstă adultă ca să mai ai încredere completă în cei din jur, chiar şi dacă-ţi sînt mai apropiaţi. Fiecare este pe cont propriu, nu? Pe cont propriu pînă la capăt, oricare al fi el şi oriunde te va duce drumul în viaţă… iar restul lumii se poate duce naibii, ţie să-ţi fie bine.

Ca să răspund la întrebarea de la începutul articolului, în general îl păstrez în atenţie pe cei pe care îi percep ca fiind prieteni din interes chiar dacă nu vor ajunge niciodată prea aproape de mine. Motivul este unul singur: ca să ştiu cum să nu fiu. Ei sînt un material didactic excelent cînd vine vorba de condiţia umană.

 

Articol preluat de aici.