Tînărul Vasile s-a decis să se refugieze la mănăstire ca să scape de gura lumii pentru că nu și-a luat bacalaureatul și de rîsete colegilor pentru perlele pe care le-a spus și le-a scris la bac. Ajunse la porțile mănăstirii, iar părintele stareț l-a întîmpinat spunîndu-i despre viața socială care se desfășoară de obicei în zonă:

– Tinere, aici facem mult sport. Lunea și vinerea jucăm polo, iar marțea și vinerea jucăm cricket. Unii s-au apucat de fotbal și tenis, dar sînt încă puțin. Caii de pe terenurile mănăstirii ne lasă să-i călărim uneori, ne simțim de parcă am fi la paradă.

– Părinte, a răspuns amabil tînărul, mie nu prea îmi place sportul.

– Atunci poate îți vor plăcea nopțile de miercuri, i-a sugerat starețul. Facem o masă mare cu ce ne oferă enoriașii, iar după ce mîncăm consumăm cele mai alese băuturi pînă cădem sub masa. Îți spun, este de-a dreptul minunat!

– De fapt, părinte, nu îmi place nici să beau. Mai beau cîte o bere sau un pahar cu vin cîteodată cu prietenii, dar și aia în scîrbă.

– Ah, atunci poate îți vor plăcea zilele de sîmbetele. În timpul zilei vin fetele să facă plajă nud pe malul lacului mănăstirii, iar seara este dansantă cu cele mai frumoase dintre aceste fete. Și totul nu se limitează doar la dans, dacă mă înțelegi!

– Dar nici compania fetelor nu prea îmi place… nu m-am înțeles cu ele niciodat suficient de bine ca să-mi placă.

După o pauza mai îndelungată, căzut un pic pe gînduri, părintele întrebă:

– Vasile, ești cumva homosexual?

– Oh, nu, părinte!

– Păcat! Înseamnă că nu îți vor plăcea nici nopțile de duminică!